Gabriel Andreescu - conferință
Ioan Es Pop la Tradem
Dan Mircea Cipariu - lansare "Singurătatea vine pe Facebook"
Poeți și marginalitate. Complex de Vitamine 3
Colocviile Mozaicul 2012
Săptămâna Caragiale
La Vârvor 1
La Vârvor 2
Festivalul Craiova Muzicală
TeatroImmagine: Bărbierul din Sevilla
Concurs de poezie și proză

 
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

Gabriel Andreescu: „Asta era România de până în 1989:
nu puteai să nu fii descoperit”

 

Gabriel AndreescuGabriel Andreescu a fost invitatul special al Colocviilor revistei Mozaicul ce au avut loc pe 26 și 27 octombrie 2012, în Sala Coloanelor din Craiova. Domnia sa a susținut în cadrul acestora, pe 26 octombrie, după cuvântul de deschidere al domnului Nicolae Marinescu, directorul revistei Mozaicul, și prezentarea făcută de criticul literar Ion Bogdan Lefter, conferința Spre o filosofie a disidenței. A fost un discurs liber și reconfortant despre vremuri cenușii, un discurs care a curs după tipicul anunțat de la început: o clarificare a termenilor „disident” și „rezistent”, lectura câtorva pasaje scrise la mijlocul anilor ’80, exemple și mărturisiri izvorâte dintr-o „viziune interioară asupra disidenței, asupra problematicii ființei, persoanei care se îndreaptă, acceptă, urmează un astfel de fel de a viețui”.

Gabriel AndreescuPentru a face diferența între disidență și rezistență, Gabriel Andreescu a pornit de la exemplul lui Dumitru Iuga, cel care a încercat să facă o organizație capabilă ca într-un moment anume să intervină, să creeze o revoltă care să schimbe regimul comunist. „A realizat contacte în diferite localități din țară, cred că erau câteva zeci de persoane care fuseseră puse pe lista lui, avea un plan, un adevărat program. În mod evident nu avea nicio șansă să nu fie descoperit. Asta era România de până în 1989: nu puteai să nu fii descoperit. Și a fost descoperit, a fost condamnat la 10 ani de închisoare, cred că a făcut vreo 7 ani de temniță grea, a fost eliberat înainte de termen, a continuat să facă lucruri care urmau calea. A fost un rezistent, se putea să nu fie descoperit, în principiu, risca enorm, dar el avea două vieți: viața de zi cu zi, viața de la suprafață, și viața lui de rezistență.

Disidentul este cel care își asumă public atitudinea față de regim, consideră că acest lucru este important și o face ca unul pentru care drepturile, libertățile oamenilor sunt lucruri pentru care merită să se bată, să riște. Nu există aici o ierarhie, sunt mai buni disidenții, sunt mai buni rezistenții, dar să lucrăm cu acești termeni care introduc nuanțe”, a spus Gabriel Andreescu.

Acesta a subliniat, referindu-se la disidenți, că fiecare caz a fost extrem de singular, de individualizat și că „au existat o mulțime de factori care s-au combinat și care au permis cuiva - și subliniez acest cuvânt - au permis cuiva să poată să devină disident. Nu era suficient să fii indignat și să fii gata, de exemplu, să îți dai viața. Trebuia să găsești o cale ca acest protest să se manifeste”. A evocat faptul că disidenții erau apărați din Occident după Conferința din 1975 de la Helsinki și a făcut un apel să nu-i uităm pe oamenii din umbră care au făcut posibilă apariția unui disident.

Gabriel AndreescuNeacomodarea la sistem, încă din adolescență, o simțeau probabil mulți în acei ani, era umilitor și pentru alții să înghită „statutul de om ce acceptă nebunia din jur”, foarte puțini însă și-ar fi asumat un protest sau ar putea spune că „de la un moment dat încolo nu-mi închipuiam viața altfel decât în raport cu acest protest, cu această negare a regimului”, mai ales pentru că, așa cum tot Gabriel Andreescu sublinia: oamenii, pe atunci, „nu-și închipuiau că vor trăi într-o altă lume decât comunistă, că acest sistem atât de controlat poate să se prăbușească. Nici nu cred că prăbușirea era inevitabilă. Mai putea dura încă 20-30 de ani, indiscutabil, iar ceea ce făceai, făceai din această perspectivă”.
Sunt de acord că „era important să faci ceva cu sens”, întotdeauna e, dacă ne uităm dintr-o parte. Și cei mai mulți dintre oamenii din jurul meu păreau că își găsiseră unul, dar n-am putut.

 

(Continuare în numărul viitor)

Comentarii cititori
sus

 
Cornel Mihai Ungureanu

 

Ioan Es Pop la Tradem

 

Ioan Es PopIoan Es Pop a fost cel de-al 15-lea oaspete al întâlnirilor de la Tradem (Casa de Cultură Traian Demetrescu din Craiova), organizate de Nicolae Coande. Autorul Ieudului fără ieșire a fost prezent în Bănie pe 25 octombrie și, teoretic, a susținut conferința Lumi fără ieșire și unelte de dormit

Practic, a dialogat cu publicul după tipicul scriitorilor occidentali cu glume, mici povești, a citit poeme din creația proprie, a depănat amintiri despre cenacluri și prieteni, a fost atent la intervențiile despre poezia sa rostite, în special, de Nicolae Coande, Gabriel Coșoveanu și, la început, Gabriela Gheorghișor.

Au fost de față și jurnaliști de la televiziunea publică, poetul fiind filmat și înainte de sosirea la Tradem, atât pe stradă, cât și și la cârciumă. A venit în premieră și poetul Aurelian Zisu, o prezență care a perturbat cursul de până atunci al întâlnirii, spre amuzamentul sau regretul unora sau altora.

Ascultă poemul cu Vinicius, în lectura lui Ioan Es Pop aici.

 

Ascultă un poem de Ioan Es Pop, în lectura autorului, aici.

 

Nicolae Coande și Gabriel Coșoveanu despre poezia lui Ioan Es Pop. Ascultă-i aici.

 

Ioan Es Pop citește din poezia sa, apoi discuțiile continuă, la Tradem. Ascultă aici.

 

 

 

 

Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

“O zi fastuoasă” cu Dan Mircea Cipariu

 

Dan Mircea CipariuDan Mircea Cipariu și-a lansat pe 18 octombrie 2012 și la Craiova, în foaierul Teatrului Național “Marin Sorescu”, volumul Singurătatea vine pe Facebook, apărut la Editura Tracus Arte, cu 12 desene de Mihai Zgondoiu. Nicolae Coande, amfitrionul întâlnirii, a prezentat atât această carte, cât și câteva dintre proiectele inițiate și realizate de invitat de-a lungul vremii (a fost evocat, de exemplu, “Poeți pe Calea Regală”, proiectul prin care au fost reluate la Casa Ragală, după 44 de ani, lecturile publice, și, apoi, călătoria poeților cu Trenul Regal).
Coande a punctat, referindu-se la Singurătatea vine pe Facebook că Dan Mircea Cipariu propune o poezie esențială, adresată oamenilor, în care nu se rușinează să pronunțe de mai multe ori cuvântul suflet.

Dan Mircea Cipariu

"Ceea ce este vechi și bun ne este reamintit în toate aceste 40 de poeme de către Dan Mircea Cipariu care se regăsește pe sine în fața poemelor pe care le scrie după atâtea încordări ale sale lumești",  a mai spus Coande.

 

Dan Mircea Cipariu a vorbit la rândul său despre propria carte, îl puteți asculta, împreună cu o parte din prezentarea lui Coande.

 

 

Despre această carte și alte planuri de viitor puteți afla dintr-un interviu pe care îl puteți citi aici.

Oaspetele a purtat la lansare o cravată primită de la elevi din Colegiul craiovean “Ștefan Velovan”, aflați în număr mare în sală.

Dan Mircea CipariuEi participaseră, pe 27 septembrie, la acțiunea inițiată de colega lor Roxana Știubei, acțiune susținută de Asociația Taberna, prin care câțiva poeți născuți într-o anumită lună, sunt sărbătoriți, în perioada respectivă, într-un mod inedit. Dan Mircea Cipariu fusese omagiat la sfârșit de septembrie, alături de alți trei poeți născuți în luna respectivă: Nicolae Coande, Ionel Ciupureanu și Michael Astner, elevii de la clasa Roxanei din Colegiul Ștefan Velovan, sub îndrumarea profesoarei Claudia Drăghici, realizând la școală, împreună cu membrii Asociației Taberna și poetul Ionel Ciupureanu, cărticele cu poemele celor patru sărbătoriți pe care le-au împărțit trecătorilor, în centrul Craiovei, unde li s-a alăturat și Nicolae Coande.

Revenind la ziua de 18 octombrie și la Singurătatea vine pe Facebook, Dan Mircea Cipariu a și citit câteva poeme din acest volum, pe care le puteți asculta, în lectura autorului.

 

Și nu în ultimul rând, înainte de a da autografe, a interpretat un rap calofil.

 

Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

Poeți și marginalitate:
Ionel Ciupureanu și Alexandru Ioan

 

Ionel Ciupureanu si Alexandru IoanComplex de Vitamine 3 s-a intitulat întâlnirea moderată de Mihai Fuiorea la Club Electroputere, pe 19 octombrie 2012, avându-i ca protagoniști pe poeții Ionel Ciupureanu și Alexandru Ioan. Discuția viza, conform programului anunțat de organizatori marginalitatea ca stil de existență, asumat sau constrâns, în afara normelor sociale dominante, și încerca să clarifice în ce măsură conceptul de marginalitate permite contestarea ierarhiilor culturale, răsturnarea stereotipurilor, interpelarea simțului comun.

„Sub ce forme apare astăzi tema marginalității în literatură? Ce marginalități produc globalizarea sau capitalismul și cum interferează acestea cu actul individual de creație? Sunt poeții excluși sau exclusiviști, astăzi mai mult decât ieri? Ce înseamnă să trăiești la marginea societății, fără să-i fii integrat, însă nu în afara ei? Este marginalul dublul creatorului, iar marginalitatea - norma oricărei creații? Ce mai înseamnă succesul când el pare a fi astăzi norma socială prin excelență?”

Alexandru IoanSunt câteva întrebări la care se căuta răspuns, în urma discuțiilor purtate împreună cu cei doi poeți, inspirat aleși, în sincronism cu tema. Ionel Ciupureanu, pensionat după disponibilizările din anii 2000 de la uzina Electroputere, devenită între timp mall, Alexandru Ioan izolat în satul său, unde a lucrat ca bibliotecar, acum fiind de asemenea, pensionat. Ambii au citit din poemele lor, iar despre marginalitate, ca experiență proprie, asumată încă de mic, a vorbit Alexandru Ioan. El a povestit cum, copil fiind, simțea nevoia să plece, să rămână singur cu sine, încă de atunci începând „acest disconfort, această stare de oboseală din cauza celorlalți, a felului lor de a fi, a vorbelor lor”, pe tatamare l-a și lovit odată în cap, ca să-l facă să tacă, tot trăncănea cu mamamare, nu mai tăcea. Tentația retragerii a persistat și mai târziu în relația cu ceilalți: „Discutam despre lucruri pe care le știam, mai vorbisem despre ele, de ce să le repetăm? De ce să-l întrerup? Poate că nu am avut în jur oameni cu care să stau de vorbă, oameni care să mă copleșească și atunci fugeam de oamenii reali către făpturile din cărți, era plăcerea de a sta mai mult de vorbă cu ele decât cu cei din jurul meu. Așa am și început să scriu, vorbind cu cărțile, citindu-le și dialogând cu ele, scriind la rândul meu, ca un fel de reacție”. „E o terapie scrisul?”, l-a întrebat Viorel Pârligras. „Nu. Nu e ceva foarte puternic, substanțial. Aș putea să nu mai scriu niciodată. Scriu mai curând pentru că îmi place ce scriu. Auzindu-mă eu citindu-mă pe mine, îmi zic: Domne, scriu bine!”. A povestit și despre voci și vise care vin din altă lume, din cealaltă lume, despre zile și nopți în care nu doarme deloc, despre cotidianul nespectaculos „Fac prostii, dau să mănânce păsărilor, am niște puișori”, a amintit că are o prietenă care mai vine și are grijă de el.

Complex de Vitamine 3Ion Maria a propus o extindere a temei și a lansat câteva noi (de fapt, destul de bătătorite) direcții de abordare: marginalitatea ca situare față de un centru privilegiat (pe care Ion Maria nu părea să-l recunoască. „Centrele se mută, noi românii avem impresia că centrul literaturii e la Paris sau mai știu eu unde”), marginalitatea ca insuficientă recunoaștere socială, cuantificabilă, de exemplu, prin tirajele prea mici ale cărților de poezie, marginalitatea ca frustrare: „Eu sunt bun, dar lumea nu mă apreciază”, „A fost nevoie de o scânteie ca sud-americanii, autori de realism magic, să fie descoperiți. Noi de ce nu avem scânteia aia? Ne complacem în marginalitate?” și a evocat situația scriitorului român, talentat, dar sărac și „marginalizat”, nesprijinit în țară, dar având acum șansa succesului, „Trebuie să pleci ca să devii mare”, la îndemână grație internetului. Desigur, nu au lipsit exemple din presupusul rai canadian unde curg banii pentru autori.

Ionel Ciupureanu Mihai Fuiorea și, din când în când, din sală, Adrian Bojenoiu, au încercat să readucă discuțiile pe terenul conceptual al excluderii sau auto-excluderii, al tempoului diferit al marginalului față de tempoul social, al asumării explicite a unui stil de viață la marginea societății, asumare care implică diferențiere estetică și etică de sine etc.

Nicolae Coande a îndreptat și el din nou atenția către poeții invitați, remarcând că niciun redactor al vreunei reviste din Craiova nu a venit să-i asculte pe cei doi, pe care îi publică, de altfel (se referea, probabil, la publicațiile pe hârtie, Ramuri și Mozaicul, căci de la Prăvălia Culturală eram trei redactori în sală).

Intervențiile au fost în continuare consistente, cei doi invitați au mai citit din poemele lor, dar am plecat cu impresia că, în special, Ionel Ciupureanu a fost marginalizat la propria conferință. Nimeni nu l-a întrebat ce înseamnă, pe pielea lui, marginalitatea.

 

Comentarii cititori
sus


Marius Dobrin

 

Colocviile din Sala Coloanelor

 

Abia se stinsese ecoul aplauzelor adresate celor premiați de Mozaicul, abia se potoliseră aparatele de fotografiat, domnul Nicolae Marinescu își trăgea sufletul când eu, cum deja mi-a luat lumea seama, l-am întrebat: care e tema Colocviilor de la anul?

Pentru ca imediat, amândoi, să realizăm cu satisfacție că există o durată și o continuitate care vorbesc de la sine despre acest proiect cultural.

Dacă tot m-am exprimat ca și cum aș fi fost parte egală în responsabilitățile Colocviilor, să continui tot așa. Cu ceva timp în urmă, domnul Marinescu mi-a trimis invitația de participare și m-a întrebat ce părere am despre temă. Am ezitat să dau un răspuns tranșant și dânsul mi-a ghicit gândul. Cât de atractivă mai este o astfel de temă la atâția ani de la căderea comunismului? Avea argumentul pregătit. Și mi-a povestit cum tineri care erau mici copii în 1989 l-au întrebat mirați despre Radu Filipescu. Sunt nume de disidenți care au căzut în uitare. Și cu numele lor, chiar faptele și atitudinea care i-a făcut cunoscuți în acele momente.

De aceea a avut ideea de a invita un disident în carne și oase, după cum s-a exprimat în discursul inaugural. Astfel încât să nu fie vorba doar de a scrie un eseu despre ce scrie în alte eseuri care se hrănesc cu bibliografie, ci chiar un dialog cu un disident real.

A fost să fie Gabriel Andreescu. Impresionant prin discursul său. De la zâmbet până la atitudine și până la cuvânt. Care a ținut să deslușească între disidenți și rezistenți. Care a venit cu exemplificări din propria biografie, care a citit din cele pe care le-a scris în anii '80, texte ajunse în presa liberă. Care a vorbit cu mare grijă despre fiecare caz în parte. Cu voce liniștită, transmițând cu atât mai mult, amintind nume rămase în uitare. De oameni  care s-au opus regimului și s-au sacrificat.

Și-a dorit un dialog  și a răspuns cu echilibru întrebărilor cu un dram de patos ale celor din sală.

Care sală? A Coloanelor. De pe Unirii 26. Una care și-a făcut recent debutul în spațiul public craiovean.

Sâmbătă, 27 octombrie, pe o vreme de toamnă friguroasă, în Sala Coloanelor s-au adunat oameni dornici să asculte și să vorbească despre un subiect inepuizabil. În care adevărul limpede și total nu va fi atins niciodată precum pățește însuși Achile urmărind broasca țestoasă.

Priveam la cei din jur. Vechi mozaicari, dar și chipuri noi. Gabriel Coșoveanu, cu umorul său fin, își ia un chip sobru și, cu vocea baritonală, anunță o decizie ad-hoc a unui grup de lucru cu greutate: s-a decis, discursurile nu vor putea fi mai lungi de 70 de minute. Și m-am uitat la Mihai Ghițulescu în postura de moderator. Un nume recent la Mozaicul, o schimbare de generație, un alt chip, pur și simplu. Cu umor și simplitate a fost eficient în a asigura fluiditatea luărilor de cuvânt, a menținut o reacție de simpatie din partea sălii. A vorbit mai întâi Ion Bogdan Lefter, prezent și prezentat mereu ca de-al casei și totodată ca un oaspete care ți-e drag și cu care te mândrești. Care aduce nu doar un aer de bunătate și echilibru, ci și idei care rămân ca ingrediente la mesajul revistei.

A fost interesant cum, mai apoi, au fost vorbitori care au focalizat pe câte un subiect aproape fetiș. Subiecte care au acumulat ani de studiu și cărora li s-au dedicat cu creativitate. Sorina Sorescu și-a construit discursul ca o replică la un anumit punct de vedere enunțat în ziua precedentă de către Gabriel Andreescu. Și ar fi fost să fie un schimb frumos de replici dacă invitatul de onoare nu ar fi trebuit să dea curs unor alte solicitări, vizita sa în Craiova fiind un prilej rar și cu atât mai solicitant. Sorina Sorescu  a vorbit cu șarm despre ce a însemnat șopârla în literatura română, despre politicul din scrierile lui Buzura, despre disidența în critica literară din comunism aducând o mărturie inedită, un text al unui tânăr care a pus alături texte critice din perioade diferite, ale unor autori diferiți, texte care ilustrează atitudini diferite: supuse ideologiei oficiale sau dimpotrivă.

A venit apoi discursul susținut de Flori Bălănescu. Discurs de istoric dar cu o aromă de ton pătimaș. Lucru firesc, aș zice, având în vedere personajul focalizat: Paul Goma. Un personaj incomod pentru unii, iubit de alții, încă necunoscut îndeajuns altora. Flori Bălănescu a polemizat, desigur, cu Sorina Sorescu, pentru că a simțit un semn de egalitate între atitudinea lui Goma și a celor care au ales calea șopârlelor. Drept care a procedat foarte bine pornind pur și simplu de la biografia celui evocat. Pentru că viața lui este grăitoare de la sine. Așa cum viața lui a dat literatura pe care a scris-o, cu un farmec special, la fel, viața lui este o lecție de istorie și de morală. Flori Bălănescu ținea în mâini documente în copie din arhiva CNSAS și numai privind la caracterele mașinii de scris (să nu uităm ce amar sună în acest context cum i se mai spunea la vremea ei, mașină de bătut) simțeai un fior rece al cuvintelor perfide și ucigașe pe care le percepi a fi acolo, ca atunci când treci pe lângă o apă ascunsă, neagră și amenințătoare.

Ana Maria Catănuș a fost în contrapondere. Cu un ton liniștit, senin, a ales calea unor probe directe. Pentru a cunoaște disidenți, a adus mărturii culese din arhive. A vorbit despre Mihai Botez și despre Doina Cornea ca de foarte aproape de ei. Și a ales bine metoda. A fost impresionant să vezi o fotografie ca din filmele de spionaj, ilustrând felul în care erau urmăriți toți cei care aveau atitudine critică față de regim. A fost mișcător să vezi curajul Doinei Cornea pe hârtia de la anchetă ori pe manifestele răspândite prin oraș sau pur și simplu afișate la propria poartă.

Mihai Ghițulescu a fost un model de vorbitor eficient ca timp de expunere și de sintetizare a unei idei. L-am urmărit cu simpatie pentru că m-am regăsit în alegerile sale. Ghiță Ionescu mi-a rămas o referință și a fost amuzant cum Mihai Ghițulescu a sintetizat cât de bun prognostician a fost: pe termen scurt excelent, pe termen mediu cu aproximare destul de mare, pentru ca pe termen lung să nu intuiască evoluția lucrurilor. Și a venit apoi cu tipuri diferite de oameni ai vechiului regim dar care au făcut pasul în lateral. Care mai rămânând sub aceeași ideologie, ca Silviu Brucan, care urmând calea interesantă a analizelor statistice și sociologice, precum Pavel Câmpeanu.
Cezar Avram a vorbit despre comparația între doi generali cărora li se poate atribui rezistență la regimul acelui timp: Ioan Șerb și Ion Mihai Pacepa, în baza cercetărilor întreprinse în arhive împreună cu Petre Opriș.

Cosmin Dragoste, un model de comportament și atitudine culturală, a venit cu focalizarea pe sfera lui de preocupări, literatura germană din România. Cu farmec a amintit versuri și întâmplări despre Aktionsgruppe, despre ce voiau ei. Interesant cum, ca și în cazul altora care căutau să se mentină în limitele legii, cel puțin asa cum era scrisă, acționau spre o reformă, o limitare a răului. Desigur, căzând victime unui sistem fără scrupule și fără milă.
A fost plăcut de reascultat Aurelian Zisu cu pledoaria sa constant în sfera poeziei.
George Popescu, echilibrat și consistent, ca de obicei, Gabriel Nedelea, o voce de după 1989,  au fost alte asemenea puncte de interes.
Perseverența domnului Nicolae Marinescu rodește în continuare. Anul acesta a fost o încântare a vedea oameni discreți care dăruiesc societății cu care se simt solidari, oameni ce fac parte din Lions Club.

Ediția următoare? Desigur! Mergem înainte!

 

Comentarii cititori
sus


Marius Dobrin

 

O săptămână furtunoasă

Saptamana CaragialeTeatrul Național Marin Sorescu și-a reafirmat menirea de pol cultural al cetății. De ani buni la Craiova se produc evenimente. Și craiovenii au șansa de a vedea la ei acasă mari spectacole din țară ori de peste mări și țări. Anul acesta a însemnat în primul rând două nume definitorii, cel puțin pentru români: Shakespeare și Caragiale. Unul în primăvară, celălalt în toamnă, din partea a doi manageri cu amprentă benefică asupra instituției: Emil Boroghină și, respectiv, Mircea Cornișteanu.

Stagiunea 2012-2013 a început cu un mai vechi proiect al cunoscutului regizor. Și este remarcabil că Mircea Cornișteanu a ținut să reia această idee, una care merită continuitate la un anumit interval de timp. Integrala Caragiale, pentru că de aceasta este vorba, devine în sine un spectacol al societății românești. A o relua periodic ajută ca prin eșantionare să se obțină o reprezentare destul de bună a lumii noastre.


La început a fost Năpasta, o montare a lui Kincses Elemer, una care, iată, împlinește zece ani de la premieră. Cu o distribuție emblematică: Natașa Raab, Valentin Mihali, Constantin Cicort și Tudorel Petrescu. http://tncms.ro/index.php?lang=ro&spectacol=107

A venit apoi, mai discret, Conu Leonida față cu reacțiunea, o montare neconvențională ce a însemnat un debut: Diana Dragoș, prilej de a o revedea pe Mirela Cioabă.

Cel mai reușit spectacol Caragiale din actuala integrală este, de departe,  O noapte furtunoasă, regizat de Mircea Cornișteanu. A și adus premii pentru teatru, atât ca un întreg cât și pentru jocul foarte bun, din nou, al Ceraselei Iosifescu. Un joc care primește replici de mare farmec de la Cătălin Băicuș, Raluca Păun, George Costea și Dragoș Măceșanu. Replici care vor rămâne bine întipărite în memoria noastră, datorită în egală măsură actorilor și inventivității regizorale. (După cum se vede în montajul, după minutul 1.45, de la următoarea adresă: http://www.youtube.com/watch?v=zSEOU9X8Bb4).

Și așa am intrat în 2012. Din nou tinerețea de concepție la rampă: D'ale carnavalului, în viziunea lui Alexandru Berceanu. Cu actori tineri, o imagine a generației care se stabilizează la Craiova, la cei amintiți mai sus adăugând-o pe Iulia Colan. Cu aportul muzicii Adei Milea.        

O scrisoare pierdutaDeja prindea contur integrala. mai rămânea de finalizat 'perla coroanei', după cum se zice. O scrisoare pierdută, asumată de Mircea Cornișteanu, a fost pregătită să apară la întâlnire cu evenimentul menit să focalizeze prezența în repertoriul curent la Craiova a tuturor pieselor dramaturgului aniversat în 2012.

Și a venit și ziua întâia a Săptămânii Caragiale. Și, ca un făcut, o întâmplare neașteptată, sarea și piperul scenei, a răsturnat planuri și a creat așteptări nebănuite. Accidentarea lui Constantin Cicort a bulversat programul săptămânii, el fiind întruchipararea a trei personaje: Dragomir, Iancu Pampon și, mai ales, Ghiță Pristanda.

Așa se face că dintr-o dată au dispărut două spectacole din program. Dar Scrisoarea pierdută nu putea fi retrasă. Era premieră. Singura soluție a fost cea mai inspirată: să joace însuși regizorul. Vestea s-a răspândit cu iuțeală. Reprezentațiile cu Pristanda jucat de Cornișteanu au adus un suflu renăscut printre spectatori. Iar regizorul a venit și el cu ceva nou: decorul are un fundal de film. Imagini filmate la alt timp dar, mai ales, filmate în timp real. Scena confruntării electorale este extrem de bine reprezentată cu imagini captate din sală. Dar despre spectacol, despre jocul tot mai slab, cu accente vulgare, al unor actori, se va mai scrie. Acum am vrut doar să subliniez reapariția rolului de creator de evenimente jucat de teatrul craiovean.

Săptămâna Caragiale a avut și invitați remarcabili.

Gigi CaciuleanuA fost mai întâi spectacolul D'ale noastre, creat de Gigi Căciuleanu. O delectare cu trupuri într-o dinamică pe care nu mi-o imaginam asociată cu Caragiale. Dar mișcările au avut nevoie de foarte puține elemente ajutătoare pentru a descrie îndeajuns lumea acelor personaje. Publicul sorbea imaginile purtate de muzică și aplauzele îndelungi au arătat că asemenea gen de teatru e așteptat de craioveni. În tandem cu dansul care trece prin tragedie și comedie, care e liric și epic, care îl descrie pe Gigi Căciuleanu, a fost pantomima teatrului Masca.

MascaMihai Mălaimare a venit cu O scrisoare pierdută exclusiv din mimică și gesturi. Este amprenta acestui unic teatru. Ca un grup statuar, amintind de emblematicul monument al lui Ioan Bolborea, care animă kilometrul zero al Bucureștilor, un loc de profunde semnificații. Actorii teatrului Masca sunt machiați și costumați încât par statui desprinse din monument. Câte un detaliu inventiv le pune un accent aparte. Și fiecare se cere urmărit îndeaproape. De la priviri până la gesturi și alte detalii discrete. Caragiale însuși este, aidoma monumentului invocat, prezent pe scenă, plasat la poalele soclului (un soclu cu multiplă relevanță, fiind totodată tribună, balcon, terasă, cameră și pur și simplu un podium). Un Caragiale care ilustrează acel 'văz enorm și simt monstruos'. Acesta este un spectacol cu sufletul la vedere. Emoția are contur, este aproape palpabilă, ține la un loc o mână de actori minunați lângă un public de gură-cască, luând sintagma în cel mai frumos mod.

XXIAșa cum ne-a obișnuit, regizorul Bogdan Cristian Drăgan a venit cu un nou film medium-metraj, în stilul său deja de notorietate, o îmbinare de teatru și film. De data aceasta, cu Caragiale XXI-22, avem de-a face și cu televiziunea. Un joc atractiv cu ficțiunea și realitatea dramatică. Anca Dinu, moderator cu farmec la o televiziune, actriță în primul rând, știe să pună în lumină un actor discret, dar plin de har. Nelu Serghei, o viață dedicată scenei din Tulcea, vine cu sfială dar cu un impact teribil. Amintind de Gheorghe Visu, actorul tulcean deapănă povești din viata sa dar, mai ales, leagă între ele roluri și versuri și câte altele înseamnă trăiri care l-au marcat și care se răsfrâng asupra spectatorilor. A unora în fața unui televizor, a unora în fața unui ecran plasat ca decor într-o sală de teatru. Bogdan Cristian Drăgan propune un foarte interesant joc al planurilor și acest trio pare a fi o echipă cu multe alte povești de oferit.

 

 

Dan C MihailescuSăptămâna Caragiale s-a încheiat cum nu se poate mai adecvat, cu o întâlnire SpectActor, încă una dintr-o deja lungă și fermecătoare serie. Este remarcabil acest proiect care durează. Și a venit Dan C Mihăilescu. Vorbind despre Caragiale, vorbind astfel despre el însuși, vorbind despre noi. O șuetă pigmentată cu fascinante referințe bibliografice, un zâmbitor discurs despre viață, despre cât de mult/puțin ne cunoaștem.

O conferință despre care mi-am imaginat că e ținută de însuși Caragiale, așa cum am citit a fi făcut fie în vreo campanie electorală pentru conservatorii democrați ai lui Take Ionescu, fie ca invitat în cine știe ce urbe. Acolo unde sunt oameni, acolo și personajele sale se simt ca acasă.

Urme ale trecerii marelui dramaturg pe aici au mai dăinuit, fie prin expoziția din foaierul Teatrului Național, fie printr-un facsimil reprodus de revista Mozaicul, unde ne putem delecta cu încântătorul stil al celui atât de amintit la fiecare pas.

 

Comentarii cititori
sus


Marius Dobrin

 

La Vârvor

 

La Varvor Sunt oameni care nu au astâmpăr. Unii meșteșugesc te miri ce, alții se cațără pe munți, nu poți curpinde câte trec prin mintea unui om.

Sunt oameni care simt că pot să împărtășească și altora din partea frumoasă a vieții.

Așa trebuie să fi apărut și Casa pentru Cultură de la Vârvor. Acolo unde s-a așezat o familie. Ea a venit din Ardeal, el a venit din Banat. Și au scos la iveală un loc pitoresc. Și vor să scoată la iveală frumusețea din oameni, din copii mai ales. Familia Mixich, căci despre aceasta este vorba, a invitat oameni cu preocupări diverse pentru a povesti copiilor și celor care vor să asculte. Din astfel de întâlniri rămâne ceva sedimentat în fiecare.

La Varvor Cum întâmplarea își are și ea rolul ei, iată că proaspăt înființata asociație Taberna s-a arătat dornică de a cunoaște oameni cu preocupări similare. Au văzut pe hartă unde este Casa pentru Cultură, s-au bucurat de drumul care urcă deasupra orașului, care trece prin pădure, care lasă pădurea în treaba ei și serpuiește printre văioage cu vegetație abundentă. La ceas de toamnă, ca să zic așa. Dar Taberna n-a mers cu mâna goală. A adus o piesă de teatru. Mai bine zis, lectura acesteia. Ultimul dans al libelulei, scrisă de Cornel Mihai Ungureanu. Oameni care nu sunt actori s-au bucurat să citească replicile unor personaje care mai de care mai simpatice. Cu tristeți sau puse pe șotii. Oameni care s-au jucat de-a actorii dar care au simțit suflul viu al poveștii de acolo. Prin ferestrele mari ale casei puteai vedea lumina coborând de pe deal. Printre meri și printre pruni, ba chiar și prin vița de vie. Auditorii au râs, au tăcut, s-au mai foit. Când s-a terminat lectura au pornit să vorbească taman de la ceea ce primiseră. Apoi au cântat, copiii pregătindu-se de colinde. Bucatele casei pe mijlocul mesei, mândria gospodarului pentru vinul făcut de mâna lui, poveștile despre cum câteva fetițe din sat au descoperit ce este acela București. Ceva legende auziseră, încât l-au adăugat repede și pe Mihai Viteazu la cei ce-au poposit la o masă de la Capșa.

La Varvor Grija pentru copii a familiei Mixich a antrenat și pe a celor de la World Vision, pe cei de la Rotary Club. Acum au o mașină de cusut și deja domnul Mixich a căpătat măiestrie cât timp o pregătise ca să fie gata pentru lecțiile care vor urma. Acum au o orgă electronică și cât ai clipi din ochi au deprins cântecul cetei lui Pițigoi, de la o copilărie la alta.

Casa țărănească, veche, lucrurile dintr-o gospodărie de altădată, ca într-un muzeu ițit chiar acolo, în peisaj, poveștile despre oamenii locului, mai adaptați timpului sau mai nepăsători, toate astea merită un timp pentru a fi cunoscute.

 

În acea duminică a fost amintirea ultimului dans al unei libelule și, ca-n cântec, a venit vestea că s-a născut o alta.

 

Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

La Vârvor (2)

 

Membrii și voluntari ai Asociației Taberna au susținut duminică, 28 octombrie, de la ora 11.00 , la Casa pentru Cultură din localitatea doljeană Vârvor o lectură publică a piesei mele de teatru Ultimul dans al libelulei. Giorgiana, Corina, Nico, Cami, Marius și Nicu au dat fiecare glas replicilor unui personaj, iar eu am fost „povestitorul”. Am tot sperat să ne oprim înainte de a ne exaspera auditoriul și sperăm că am reușit.

VarvorCasa pentru Cultură Vârvor a fost înființată de către doamna doctor Rodica Mixich pentru a completa educația instituționalizată primită la școală de tinerii din mediul rural, oferindu-le și „altceva”. Primul drum în localitatea doljeană l-am făcut în această vară, împreună cu colegii mei din Asociația Taberna. Am avut prilejul atunci să stau de vorbă cu doamna Rodica Mixich și să aflu mai mult decât este prezentat pe site despre proiectul pe care l-a inițiat cu un an în urmă, când a ales să facă din propria sufragerie un spațiu consacrat educației copiilor din localitate, dar nu numai lor, pentru că, la unele manifestări participă și un public adult. „Cultura deschide minți și inimi”, spunea atunci doamna Mixich, explicând de ce a pornit la această construcție, în contrapondere cu o situație dramatică în mediul rural, unde abandonul școlar, numărul divorțurilor sau al părinților plecați la muncă în străinătate au crescut vertiginos în ultimii ani.

VarvorPentru fetele adunate în preajmă-i de „doamna doctor” Rodica Mixich, cum ne-au îndrumat sătenii, după ce ne rătăcisem trecând de cea de-a treia fântână, punct de reper imortalizat apoi în fotografii, este important să întâlnească în fiecare lună oameni care le spun ceva inedit, din diverse domenii, mai mult sau mai puțin atractive pentru ele.

Este important și să tricoteze, să picteze, să cânte, să absolve un curs de bune maniere, cum tocmai se întâmplase și ne-au și arătat ceea ce învățaseră. Le oferă o altă perspectivă decât cea pe care o au acasă, unde mentalitățile sunt cele specifice satului românesc de astăzi și dintotdeauna (să ne amintim cum îl lua în zeflemea pe mezinul Niculae Moromete sora lui mai mare, Ilinca, atunci când voia să meargă la școală sau cum îi ascundea cartea în bălegar fratele lui, Paraschiv?).

VarvorÎntâlnirile sau excursiile, cum a fost cea din septembrie, de la București, când unele dintre ele au mers pentru prima dată cu trenul și toate au fost încântate de Muzeul Grigore Antipa și de profiterolul de la Carul cu Bere, pot deschide mintea unui copil, îi pot arăta că lumea este și altfel decât cea care se vede prin gardul gospodăriei, cu nămolul până la genunchi, când plouă, cu animale care trebuie hrănite, cu apă care trebuie cărată de la fântână, dar și altfel decât cea virtuală la care au acces, căci, la întrebările: „Aveți acces la internet?” și „Aveți cont pe facebook?” au răspuns într-un glas: „Daaaa!”). Toate acestea au devenit posibile prin generozitatea, dorința și efortul asumat de a face ceva pentru copii și, implicit, pentru comunitate. „E puțin”, ne spunea doamna doctor. Am asigurat-o că nu. Poate pentru unii ar fi mai evident acest lucru dacă s-ar împlini o utopie și în fiecare sat din România s-ar găsi câte o familie care să facă la fel. Absolut imposibil! De aceea nu e puțin.

 

Comentarii cititori
sus

 

Programul Festivalului Internațional „Craiova Muzicală”
ediția a XXXIX-a
(9 noiembrie – 3 decembrie 2012)

 

VINERI, 9 NOIEMBRIE, ORA 19:00
Deschiderea festivalului
Concert vocal-simfonic
Își dau concursul: ORCHESTRA SIMFONICĂ ȘI CORALA ACADEMICĂ ALE FILARMONICII „OLTENIA”
Cu participarea CORULUI DE COPII AL FILARMONICII „OLTENIA”
DIRIJOR: FLORENTIN MIHĂESCU
SOLIȘTI: IRINA IORDĂCHESCU – soprană

http://onb.operanb.ro/ro/echipa-onb/artisti/93-echipa/192-soprane
SZEREKOVÁN JÁNOS - tenor (UNGARIA)
http://www.szerekovanjanos.com/
ADRIAN MĂRCAN
– bariton

http://www.opera-brasov.ro/ro/artisti/marcan_adrian.html
Maestru de cor: MANUELA ENACHE

În program:

Carl Orff: Cantata profană “Carmina Burana”

Concertul va fi prefațat, la ora 18:00, de vernisarea Expoziției de pictură pe sticlă „Carmina Burana” și de prezentarea cărții „Carmine” de Petre Cichirdan
* Prețul biletului: 20 lei; 10 lei (elevi, studenți, pensionari);
concert inclus în abonamentul trimestrial al Filarmonicii “Oltenia”

MIERCURI, 14 NOIEMBRIE, ORA 19:00
Recital susținut de Trio „SYRINX” al Filarmonicii „Mihail Jora” (BACĂU)
- aniversarea a 30 de ani de activitate artistică
http://www.filarmonica-bacau.ro/formatii.html
DOREL BAICU
(flaut), DORIN GLIGA (oboi), PAVEL IONESCU (fagot)


În program:
Georg Philipp Telemann: Suita nr. 5 în La minor pentru flaut, vioară (oboi) și continuo (aranj. Joh. Philipp Hinnenthal)

Wolfgang Amadeus Mozart: Serenada nr. 2 pentru trei instrumente melodice (aranj. O. v. Irmer - K. Marguerre)
Joseph Haydn: Trio londonez nr. 3 în Sol major, Hob. IV: 3
Liviu Dănceanu: Florilegiu, op. 17, nr. 3 (compus în 1985 pentru Trio „Syrinx”)
Viorel Munteanu: Concertino pentru flaut, oboi și fagot (compus în 1986 pentru Trio „Syrinx”)
* Prețul biletului: 15 lei; 8 lei (elevi, studenți, pensionari)

JOI, 15 NOIEMBRIE, ORA 13:00
Conferință de Presă & Vernisajul expoziției de fotografieCRISTIAN OROȘANU
http://www.cristianorosanu.ro/cristian-orosanu-.htm

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.250301435092626.56335.100003383149449&type=1

VINERI, 16 NOIEMBRIE, ORA 19:00
Concert simfonic aniversar
Își dă concursul: ORCHESTRA SIMFONICĂ A FILARMONICII „OLTENIA”
SOLIST: DEJAN MLADENOVIÆ - violă (SERBIA)
http://www.imca.us/Artists/Dejan_Mladjenovic-viola.htm


În program:
Alfred Schnittke: Concertul pentru violă și orchestră (primă audiție în România)
Johannes Brahms: Simfonia a IV-a în Mi minor, op. 98
* Prețul biletului: 20 lei; 10 lei (elevi, studenți, pensionari);
concert inclus în abonamentul trimestrial al Filarmonicii “Oltenia”

LUNI, 19 NOIEMBRIE, ORA 19:00
Recital susținut deCvartetul „AD LIBITUM” al Filarmonicii „Moldova” Iași
http://www.adlibitumquartet.com/ro/01/home.html

ALEXANDRU TOMESCU (vioara I), ȘERBAN MEREUȚĂ (vioara a II-a),
BOGDAN BIȘOC (violă), FILIP PAPA (violoncel)
În program: 
Alexander Borodin: Cvartetul nr. 2 în Re major
Ludwig van Beethoven: Cvartetul nr. 9 în Do major, op. 59, nr. 3, „Razumovsky”
* Prețul biletului: 15 lei; 8 lei (elevi, studenți, pensionari)

VINERI, 23 NOIEMBRIE, ORA 19:00

Concert simfonic
Își dă concursul: ORCHESTRA SIMFONICĂ A FILARMONICII „OLTENIA”
DIRIJOR: OVIDIU BĂLAN
http://www.ovidiubalan.com/

SOLIȘTI:
DIANA ȚUGUI (soprană)
http://www.teatrulliric-craiova.ro/teatrul-liric-elena-teodorini/artistic/studii-muzicale/1324.html
MIHAI UNGUREANU (pian)
http://www.filarmonica-oltenia.ro/ro/solisti-concertisti.html

În program:
Viorel Munteanu: „Triptic psaltic” pentru soprană și orchestră de coarde (primă audiție)
Serghei Rahmaninov: Concertul nr. 2 în Do minor pentru pian și orchestră, op. 18

Piotr Ilici Ceaikovski: Simfonia a IV-a în Fa minor, op. 36
* Prețul biletului: 20 lei; 10 lei (elevi, studenți, pensionari);
concert inclus în abonamentul trimestrial al Filarmonicii “Oltenia”

LUNI, 26 NOIEMBRIE, ORA 19:00
Concert coral
Își dă concursul: CORALA ACADEMICĂ A FILARMONICII „OLTENIA”
DIRIJOR: MANUELA ENACHE
La pian: CORINA STĂNESCU
Carlo Gesualdo da Venosa
: „Io tacerò”

Johann Sebastian Bach: Coralul nr. 63 „O Haupt voll Blut und Wunden”
din oratoriul „Matthäus Passion”, BWV 244
Georg Friedrich Händel: „For unto us a Child is born” din oratoriul „Messiah”, HWV 56
Benjamin Britten: „A Hymn to the Virgin”
Antonio Lotti: „Crucifixus etiam pro nobis”
Ioan D. Chirescu: „Pre Tine Te Lăudăm”
Anton Bruckner: „Os justi”
Samuel Barber: „Agnus Dei”
Gioacchino Rossini: „In sempiterna saecula” din „Stabat Mater”
Johann Sebastian Bach: Bourrée
Claude Debussy: „Yver, vous n’estes qu’un villain”
Marțian Negrea: „Păstorița”
Tudor Jarda: „Mă luai, luai”
Corneliu Cezar: Suita corală „Flăcări și roți” (fragment)
Blagoje Bersa: „Mjeseèina” („Clar de lună”)
Johannes Brahms: „O süßer Mai”
Jurij Falik: „Neznakomka” („Necunoscuta”)
Dan Dediu: „Trinklied aus dem 16 Jahrhundert” („Cântec de pahar din sec. XVI)
Sabin Pautza: „Jericho”
Grigoraș Dinicu: „Hora staccato”
* Prețul biletului: 15 lei; 8 lei (elevi, studenți, pensionari)

MIERCURI, 28 NOIEMBRIE, ORA 19:00

Recital de pian KASPARAS UINSKAS (LITUANIA)
http://uinskas.com/


În program:
Frédéric Chopin: Nocturna în Do diez minor, op. 27, nr. 1
Johannes Brahms: Sonata nr. 3 în Fa minor, op. 5
Claude Debussy: Images (vol. II): „Et la lune descend sur le temple qui fut”
Preludes (vol. II): „Ondine”
Images (vol. I): „Reflets dans l'eau”
Preludes (vol. I): „La fille aux cheveux de lin”
Suite bergamasque: Clair de Lune
Serghei Rahmaninov: Sonata nr. 2 în Si bemol minor, op. 36
* Prețul biletului: 15 lei; 8 lei (elevi, studenți, pensionari)

VINERI, 30 NOIEMBRIE, ORA 19:00

Concert simfonic
Își dă concursul: ORCHESTRA SIMFONICĂ A FILARMONICII „OLTENIA”
DIRIJOR: GHEORGHE COSTIN
SOLIST: KASPARAS UINSKAS (LITUANIA) – pian

http://uinskas.com/

În program:
Johannes Brahms: Concertul nr. 1 în Re minor pentru pian și orchestră, op. 15
George Enescu: Rapsodia română nr. 2 în Re major, op. 11
Igor Stravinski: Suita “Pasărea de foc” (1919)
* Prețul biletului: 20 lei; 10 lei (elevi, studenți, pensionari);
concert inclus în abonamentul trimestrial al Filarmonicii “Oltenia”

LUNI, 3 DECEMBRIE, ORA 19:00

Închiderea festivalului
Concert simfonic

Își dă concursul: ORCHESTRA NAȚIONALĂ DE CAMERĂ
A REPUBLICII MOLDOVA
http://organhall.md/national_orchestra
DIRIJORUL PRINCIPAL AL ORCHESTREI: CRISTIAN FLOREA (SPANIA)
http://organhall.md/cristian_florea

SOLIST: ILIAN GÂRNEȚ - vioară (REPUBLICA MOLDOVA)
http://organhall.md/garnet_ilian

În program:
Antonio Vivaldi: „Le quattro stagioni” („Anotimpurile”)

Felix Mendelssohn-Bartholdy: Octetul în Mi bemol major, op. 20
(aranj. pentru orchestră de coarde)
* Prețul biletului: 20 lei; 10 lei (elevi, studenți, pensionari)


Abonamentele speciale ale Festivalului Internațional “Craiova Muzicală”:

Abonamentul A
: cuprinde 9 evenimente

(9, 14, 16, 19, 23, 26, 28, 30 noiembrie și 3 decembrie): 115 lei;
Abonamentul B: cuprinde 4 evenimente (9, 14, 16, 19 noiembrie): 55 lei;
Abonamentul C: cuprinde 5 evenimente (23, 26, 28, 30 noiembrie și 3 decembrie): 70 lei;
Abonamentul D, pentru abonații Filarmonicii „Oltenia” (trim. IV):
cuprinde 5 evenimente: (14, 19, 26, 28 noiembrie și 3 decembrie): 35 lei

Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

Commedia dell’arte cu TeatroImmagine:
Bărbierul din Sevilla

 

BarbierulCompania venețiană TeatroImmagine a prezentat la Craiova, pe 7 noiembrie 2012, Bărbierul din Sevilla, o punere în scenă cu mijloacele commediei dell’arte a celebrei opere de Gioachino Rossini.
Spectacolul a fost precedat de cuvântul domnilor Mircea Cornișteanu, directorul Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova, și Ezio Peraro, directorul Institutului Italian de Cultură din București. Acesta din urmă a mărturisit că italienii sunt „orgolioși de patrimoniul cultural pe care îl au și depun eforturi pentru a-l face cunoscut în toată lumea”. Domnul Peraro, care este și atașatul cultural al Ambasadei Italiei la București a mai precizat că îi place ceea ce face și că este și plătit pentru asta, lucru ce constituie un noroc, și ne-a invitat la „o gustare de cultură italiană” exprimată „într-o formă teatrală simplă, imediată, care permite improvizația”, îndemnându-ne să participăm și să râdem cât mai mult.
BarbierulOpera lui Rossini, bufă, ușoară, a fost ideală pentru adaptarea la joaca și amuzamentul specifice commediei dell’arte, iar actorii italieni au folosit cu abilitate mijloacele teatrului popular, reușind să capteze repede interesul spectatorilor și să le câștige simpatia. Cu ironie și autoironie, folosindu-și măștile, costumele și, într-o manieră solicitantă, propriul corp, gesturile, vocea, apelând la pantomimă, au construit personajele credibile, haioase, ale unui gen de spectacol vetust, dar mereu actual.

Continuând tradiția companiilor de comedianți venețieni, începută pe la anul 1500 cu spectacole care nu aveau texte scrise, ci canovacci (scheme sumare ale acțiunii), interpreții de la TeatroImmagine s-au bazat și ei, de multe ori, pe improvizație pentru a reprezenta dragostea, trădarea, intriga gândită de Beaumarchais și prelucrată apoi pentru operă de Sterbini.

BarbierulAu folosit replici sau cuvinte românești din când în când, au imitat râsul unor spectatori, au beneficiat de acompaniamentul la acordeon (nu știu dacă la Craiova a venit Claudio Cecchetto sau Mauro Scaggiante), au încercat și au reușit, judecând după reacția publicului și aplauzele de la final, să obțină un maxim de efect respectând canoanele predecesorilor, dar improvizând și actualizând în permanență (a venit vorba despre Berlusconi, Juventus, iar o declarație de dragoste a fost rostită în cuvintele și pe ritmul refrenului lui Jim Morrison Come on, baby, light my fire. Fiecare dintre actori: Ruggero Fiorese (Figaro), Roberto Zamengo (Bartolo), Martina Boldarin (Rosina), Daniele Baron Toaldo (Contele Almaviva) a avut momente de strălucire, a arătat profesionism, a prins clipe de inspirație și spontaneitate, dar o remarcă specială aș face totuși: Luca Gatto (Don Basilio), pe cât de tânăr, pe atât de cert în evoluția sa scenică.

Una peste alta, o seară agreabilă, iar urarea din finalul discursului domnului Ezio Peraro, rostită în românește înaintea reprezentației: „Distracție plăcută!” nu a fost în van.

 

Comentarii cititori
sus



Concurs de poezie și proză
pentru liceenii din Oltenia

 

VelivolantisPune mâna și scrie! Asociația Taberna organizează prima ediție a Concursului de creație literară Velivolantis, adresat liceenilor din Oltenia.

Pentru cele două secțiuni, poezie și proză, juriile așteaptă 6 poeme, respectiv un text de cel puțin 6.000 de semne (incluzând spațiile), pe adresa de e-mail asociatia@taberna.ro, până la 30 noiembrie 2012.

Primii trei clasați la fiecare secțiune vor fi răsplătiți cu premii: 300, 200 și 100 de lei, care vor fi acordate pe 17 decembrie 2012.

În plus, ocupantul primului loc la poezie va petrece o după-amiază cu Simona Popescu, iar câștigătorul de la proză îl va întâlni pe T. O. Bobe.





Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey