Cărțile sunt ale noastre!
J’aime ma vie de vis-à-vis - vernisaj (prezentare)
J’aime ma vie de vis-à-vis - vernisaj (impresii)
Cristian Bădiliță, la Întâlnirile revistei SpectActor

 
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

Poeți omagiați de liceeni

 

cartile sunt ale noastre“Cărțile sunt ale noastre!” și-a intitulat Roxana Știubei, elevă în clasa a X-a la Colegiul Național “Ștefan Velovan” din Craiova, proiectul pe care l-a inițiat și pe care l-a susținut, din această toamnă, cu sprijinul colegilor, a cadrelor didactice și a membrilor Asociației Taberna. Roxana s-a gândit să omagieze în fiecare lună patru poeți născuți în respectiva perioadă a unui an și tot ea a făcut “selecția” autorilor și a propus, de fiecare dată, o altă modalitate prin care aceștia să fie sărbătoriți.

Proiectul a început pe 27 septembrie, când, împreună cu profesoara de Limba și literatura română, Claudia Drăghici, cu poeții Ionel Ciupureanu și Mihai Dincă și cu membrii Asociației Taberna: Corina Bărbuică, Marius Dobrin și subsemnatul, Roxana și colegii ei de clasă au confecționat la școală cărticele conținând poeme scrise de mână din creația unor autori născuți în septembrie: Nicolae Coande, Ionel Ciupureanu, Dan Mircea Cipariu și Michael Astner.

Micile “volume” au fost dăruite, după cursuri, trecătorilor din centrul Craiovei, pe esplanada Teatrului Național “Marin Sorescu”, unde i s-a alăturat lui Ionel Ciupureanu și celălalt sărbătorit craiovean, Nicolae Coande.

cartile sunt ale noastreÎn octombrie, poeții “aleși” au fost Robert Șerban, Florin Stoian Silișteanu, Stoian G. Bogdan și Ion Maria, iar creațiile lor lirice au fost desenate sau pictate de elevii de clasa a IX-a, de la clasa profesoarei Claudia Drăghici, ei înșiși pictați, căci era ajun de Halloween. Membrii Asociației Taberna au venit cu poeziile și fiecare dintre cei prezenți a încercat să exprime prin desen starea inspirată de unul sau altul dintre “produsele” mai mult sau mai puțin romantice ale poeților. Cele mai reușite “opere plastice” au fost expuse în holul Colegiului Național “Ștefan Velovan”.

Iată câteva dintre desene și poemele corespunzătoare:

 

Robert Șerban - Față în față

 

Robert Serban fata in fata
și tu ai vrut să sari

într-un marfar și să fugi cu el
până când liniile se-ntâlnesc
într-un ghem din care
bunica ta ar fi știut să facă niște șosete strașnice
și tu ai vrut să mănânci din furate
și să bei de la alții
să te speli în ochii pământului
întotdeauna orbi de câteva zile
să-ți sufleci pantalonii și să alergi de pe un picior pe altul
ca și cum ai măsura lumea

ai vrut toate astea
cu disperare
în fața oglinzii mari de pe hol

privește-te
privește-te
privește-te până când
din oglindă
va ieși urlând o locomotivă și o va face țăndări

Florian Stoian Silișteanu - sunt lăcătușul tău mecanic

sunt lacatusul tau mecanic
sunt lăcătușul tău mecanic din fier forjat inel îți fac

și din hârtie creponată o altă inimă de fată de poate una de cândva când Dumnezeu mânca halva când pasărea era pe macara de drag de toată dumneata

 

Stoian G. Bogdan - Text

Stoian G Bogdan 

Cred că printr-a șaptea te-am desenat
Pe-atunci desenam bine
Zâmbeai
De-acolo te cunosc

Chiar tu erai
Nu chiar atât de frumoasă
Dar de fapt desenam eu prost
Erai chiar aici
Îmbrăcată la fel
Și pulsul tău creștea
Creștea încet, mai încet decât unghiile
Mai încet decât părul
Și totuși repede
Până în mine
Am simțit
Că vrei să mă iei de mână
Uite
Am mâna rece
Nu te mint

 

Ion Maria - zonă

 Ion Maria zona

pe-o stradă retrasă
e-o cafenea
la trei îngeri
ori la trei magi?
cobori niște trepte
cum ai coborî în iad
ceri o cafea ori
o bere
și asculți muzică de jazz
plătești cu o frunză
ori cu un fulg
de zăpadă
ieși apoi printre oameni
un câine bătrân
cu un picior rupt

 

cartile sunt ale noastrePe 12 noiembrie, proiectul Roxanei s-a întors la clasa a X-a C, membrii Asociației Taberna au selectat și au printat poeme de Mircea Dinescu, Traian T. Coșovei, Nina Cassian și Dumitru Crudu, tinerii au primit fiecare câte unul și au avut ca temă să își imagineze și să noteze pe verso ce crede că l-a făcut pe respectivul autor să scrie așa ceva.

Domnul profesor Cristian Mihai Mihăescu le-a asigurat, din chitară, un ambient sonor liric, domnul director al colegiului, Ionuț Pătularu, i-a îndemnat să țină aproape de poezie, iar textele care ni s-au părut cel mai aproape de cerințele temei le redăm mai jos, cu poezie aferentă: mai întâi poemul, apoi întâmplarea care a considerat elevul că l-a inspirat pe poet să îl scrie (uneori, despre același poem au scris doi elevi):

 

Dezgheț - Nina Cassian

Dacă m-ai chema, ar zvâcni
o mie de păsări în colivii;
o mie de uși s-ar da-n lături
și s-ar umple văzduhul de păsări
și - ca legătura de chei a pământului -
ar zăngăni apele sub mâinile vântului
și s-ar vesti dezghețul pretutindeni!
Izvoarele-ar căpăta călcâie și pinteni
și-ar începe să călărească la vale
pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre
și goale;
sloiul albastru al singurătății s-ar sparge
în hău -
tu, dezghețul meu, soarele meu!


Darius Pleșa

Natura dragostei

Totul a început într-o zi ca oricare alta, când doi prieteni foarte buni de mulți ani, Rareș și Monica, s-au hotărât să meargă împreună cu alți prieteni de-ai lor cu cortul.

Însă nu totul era atât de simplu cu povestea lor, deoarece Rareș îi purta Monicăi o dragoste nebună de când a cunoscut-o, însă nu a avut niciodată bărbăția să își declare sentimentele.

Ei bine, vine și ziua plecării la munte, care însă se pare a fi una foarte neliniștită, deoarece cele ce se întâmplă în această zi sunt foarte neașteptate. Toate bune și frumoase, distracție, mâncare și băutură cât pentru șapte zile și șapte nopți, însă singura care nu părea să se distreze era Monica, ceea ce era foarte ciudat fiindcă Monica, în general, era cea mai „sălbatică”. Rareș încearcă să o liniștească și să afle ce are. Aceasta îi răspunde simplu: „Simt o singurătate pe care nu o vei putea înțelege niciodată, ca un uragan în propria-mi lume”. Rareș își ia inima în dinți și îi declară Monicăi dragostea sa, iar aceasta i-a răspuns foarte direct, sărutându-l.

Astfel singurătatea celor doi a fost îndepărtattă, iar acum se vor avea unul pe altul pentru totdeauna.

*

cu mîinile treceam - Dumitru Crudu

cu mîinile treceam prin parc
dar tu nu mai veneai
un geam puneam
și un geamăt se auzea
din gard
eu garda depășeam
și ardeam de febră
alții beau bere
spumoasă
așa-s femeile
îmi spuneai
iubesc logica
și siguranța
gura ta se uita
țintă la mine

 

Adina Opran

Valul nebun al clipelor de odinioară

Pur și simplu, el se săturase să aștepte să se deschidă o ușă a fericirii. Parcul încărcat cu o aură de monotonie îl determina tot timpul să aștepte o ființă care să-i dea un impuls către o dragoste sinceră și înceată. Apare ea.
Cu un mic imbold, trupurile lor se apropie încet către abisul unui sărut sincer, unde se compune un lanț de sentimente inedite.
Privirile lor adânci creează o revelație a iubirii.
Încercarea lor de a retrăi la infinit aceste clipe se îneacă într-o liniște profundă cu speranța de a nu regreta nici măcare o clipire.
Impactul cu albastrul din ochii săi îl fac să retrăiască din nou și din nou valul nebun al clipelor de odinioară când trupul ei se așeza dezinvolt pe urmele speranței unei iubiri calde.

 

Maria Alexandra Boată

O zi de primăvară… În parcul din fața casei o așteptam pe ea. Pomii împodobiți cu flori multicolore, trilurile păsărilor care-și construiau cuiburile, mireasma îmbietoare și zarva copiilor îți aduceau o stare de relaxare, de liniște deplină.

Mă așez la trunchiul unui copac și-mi deschid caietul de notițe. Încep a scrie, dar dintr-odată apare ea. NU! Greșesc, dorința de a o vedea mă arde, o văd peste tot, focul iubirii mă arde ca pe rug…Aștept încă un ceas, dar ea nu mai apare.

Se-ntunecă și încă aștept. Dar nimic…Mă ridic și plec. O mână caldă îmi atinge umărul. Așteptarea n-a fost în zadar. Cum să mai fiu supărat când gura ta se uită țintă la mine?…

*

Versuri de dragoste - Traian T. Coșovei

De ce te-ai făcut frumoasă
Tocmai
În iarna aceasta
În care nu ninge?

Iubito,
Dacă aș fi un secret
Ce-ai face cu mine?
M-ai păstra sau m-ai spune?

 

Louis Ignat

Poetul era plecat într-o iarnă în care nu ningea. Era departe de iubirea lui și, ca fiecare om, până când nu pierde pe cineva sau ceva, nu își dă seama cu adevărat de valoarea acelei persoane sau de cât de greu i-ar fi să stea fără ea.

 

*

Omul care nu a văzut zăpada - Traian T. Coșovei

E atât de liniște,
încât aud porumbeii lovind în ferestre
cu sângele meu.

Chiar câinii au uitat cum se latră…
Nici cărbunele nu se mai ascunde
prin galerii părăsite, refuzând întunericul,
nemaisfiindu-se de albul zăpezii.

E o pace a nisipului și a frigului,
e o renunțare la orice însușire.

Dacă închid ochii, aud cum nimeni
nu se gândește la mine.

 

Gabriela Preduleasa

Tăcea, privea cu ochi de plumb prin fereastra brodată cu flori de gheață. Nu-și putea explica cum peste noapte lumea lui s-a schimbat: era mată, fără glas, fără suflet.

Omul venit dintr-un alt univers, pornind în căutarea necunoscutului, îl descoperă alb, atât de pur…

Venise în acel loc, fără a ști nimic despre el, își găsise o căsuță mică, dar atât de primitoare, singura prin ale cărei ferestre se putea zări un strop de lumină și de căldură care pur și simplu acoperea respectivul loc dintre munți.

Nu se temea de singurătate, nici de pustiu. Un singur lucru îl uimea în acele momente: peisajul împietrit de afară.

 

*

 

Un înger care visează – Traian T Coșovei

într-o dimineață de iarnă
dormeai atât de adânc,
încât respirația ta era mai neliniștită
decât albul zăpezii.

În timp ce eu te priveam,
trăgând perdelele roșii ale frigului.

 

Bianca Mihaela Voroneanu

Cred că poetul a fost inspirat de o iubită sau o fată pe care o plăcea foarte mult.
Într-o dimineață, fiind împreună cu iubita sa, s-a trezit devreme, afară era iarnă și frig, a deschis geamul să admire priveliștea care era liniștitoare oarecum, îi dădea o stare de singurătate. Era pustiu pentru că era atât de devreme și zăpada care acoperise împrejurimile îi dădea impresia că nu mai era nimeni în afară de ei.
A intrat înapoi în casă, stând în ușă își admira iubita care dormea adânc, posibil visa din ce a observat poetul. A stat pentru un scurt timp rezemat de tocul ușii privindu-și iubita care arăta ca un înger pentru el, datorită sentimentelor care le avea față de ea. După ce a privit-o de la distanță pentru un timp, a închis ușa pe unde intra frigul dimineții de iarnă și s-a dus lângă ea, vrând să fie cât mai aproape de îngerul lui visător. S-a pus înapoi în pat și-a luat prietena în brațe și a adormit.

 

*

Animal Planet - Traian T Coșovei

Am vise afaceriste, care se gândesc numai la tine.
- De când visele se gândesc, măi, băiatule?
- De când ești îmbrăcată ca o avalanșă,
care își așteaptă schiorii.

Uite, lumina dimineții de iarnă e generoasă cu toți!
De ce nu mai ningi, de ce nu mai faci foșnet
din oameni de zăpadă?
Dragostea mea, totuși, de ce nu ningi? Plânge-mi o zăpadă,
un vis prea târziu.

Am înțeles, îți lipsesc câinii St. Bernard,
cu butoiașele lor de rom,
cârciumile pustii, oamenii buni, oamenii răi și șoferii...
și minciunile, care ne țineau loc de acoperiș,
și copiii născuți în umbra perdelei.

Iubito, de ce să trezești din somn un crocodil,
când poți să ți-l faci poșetă pe viață?!

 

Vlad Gabriel Delcea

Cafea vărsată, cană spartă, haine aruncate și inimi frânte. Singur, într-un colț mistuit de fum și regret, zace-un omuleț.

Imagini îi trec prin fața ochilor ca un expres. Femeia ce odată i-a incălzit casa s-a topit.

Umbrele îl îmbrățișau pe omuleț șoptindu-i: „La început ați rezistat prin dragoste, însă acea dragoste, micul nostru prieten, a fost una falsă. Ea a venit, a făcut dezordine și a plecat. Minciunile v-au fost acoperiș pentru multă vreme, dar, odată cu avalanșa, acestea au cedat, acum în urmă ești lăsat.”

Omulețul începea să dispară, colțul părea a fi un vid. Lumina dimineții, a unui nou început i-a strigat: „Știu că îți lipsesc acele zile, însă, drag muritor, a nu uita niciodată tu trebuie! Ce a fost la început nu va mai putea fi regăsit; ce e pierdut, e pierdut. Dar nu lăsa aceste umbre ale trecutului să te facă s-o uiți și să uiți. Privește, zăpada s-a topit și păsările au reînviat. E primăvară, ați renăscut!”

Ridicându-se, omulețul își trage un scaun, își aprinde o țigară, iar cu o mișcare sigură a mâinii înmoaie pana în cerneală și scrie, scrie despre vise și (acea) dragoste.

 

Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

Schițe, jazz, plăcintă cu dovleac

 

vernisaj Ioana IonescuVernisajul expoziției de schițe J’aime ma vie de vis-à-vis, semnate de Ioana Ionescu, a avut loc pe 23 noiembrie, seara, în foaierul Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova. Evenimentul, susținut și promovat de Asociația Taberna, în parteneriat cu Teatrul Național “Marin Sorescu” și Muzeul Olteniei, a atras un număr mare de vizitatori, care au avut parte și de o excelentă plăcintă cu dovleac, dar și de un scurt concert de jazz, chitară și voce, susținut de Năstase Georgi.

J’aime ma vie de vis-à-vis este o expoziție cu desene și idei fugitive denumite schițe, realizate în trei etape : Anul 1 Arhitectura 2008, UK 2010, înapoi în Bucuresti 2011- ... ieri, azi. Sunt înfățișate chipuri și situații întâlnite sau nemaiîntâlnite și, ca în orice proiect, și aici au existat etape de evolutie, de la fraze, la poezii, desene, linii, până la punctul unui singur punct: Ici c’est moi, ça va! Această evoluție a fost influențată de involuția simplității vieții de zi cu zi și de viteza exagerată a limbilor de ceas și a trecătorilor”, a spus Ioana Ionescu, studentă la Arhitectură.

vernisaj Ioana IonescuEa a precizat că schițele au fost realizate pe parcursul câtorva ani, când s-a intersectat, în Marea Britanie și pe alte meleaguri, cu un “carnaval cultural”, expoziția spunând povestea unor întâlniri între lumi culturale paralele datorită migrațiilor globale, dar și a unor universuri paralele personale, în desene fiind surprinse instanțe din viața celor pe care i-a cunoscut mai mult sau mai puțin. “Cele care povestesc și setează scenografia fiecărei schițe sunt liniile și petele de culoare. Uneori mult prea dur poate, alteori armonios. Vă invit să stați de vorbă cu linii în acrilic și cărbune!”, a completat artista.

“Este la început de drum și am convingerea că poate să-l parcurgă fără nicio teamă. Mă așteptam să fie mai curajoasă în ce privește modul de prezentare, destul de conformist - asta nu e neapărat rău, dar acum e vârsta experimentelor și a conexiunii la generație. Cred însă că este un artist tânăr care, bine orientat, își va da măsura”, ne-a spus criticul de artă Cătălin Davidescu.

vernisaj Ioana IonescuUn scurt cuvânt de prezentare a avut și Marius Dobrin, vicepreședinte al Asociației Taberna:
“Taberna este o asociație culturală formată din Cornel Mihai Ungureanu, Corina Bărbuică și Marius Dobrin. Taberna vă oferă prilejul de a vedea această expoziție. Titlul francez mă duce cu gândul la pronunția Ionesco pentru numele tinerei autoare a lucrărilor expuse. Ea este la început de drum și-i dorim celebritatea unui asemenea nume.
Ioana e în acord cu simplitatea cu care se împletesc viața și forma și culoarea pe o foaie de hârtie dintre cele pe care le vedeți.
Priviți creațiile Ioanei și ascultați cum cântă Năstase Georgi și Matt Shine!
Bucurați-vă de plăcinta cu dovleac scoasă din cuptor!
J'aime ma vie de vis à vis… parmi des amis!”, a spus Marius Dobrin.


Află impresiile Andreei Bratu despre expoziția Ioanei aici.

 

Comentarii cititori
sus

 
Andreea Bratu

 

Stări și portrete

 

vernisaj Ioana IonescuAfrica, poezie,  Paris, Picasso, Coltrane, copilărie... frânturi de locuri și de oameni.

Trebuia să fie muzică de jazz ca decor sonor al expoziției Ioanei Ionescu. Până la urmă a fost altceva, refrene folk și tam-tam-uri, care s-au potrivit cu anumite desene, și au rămas în urmă, dincolo de ușile deschise de altele. Asta mi s-au părut a fi desenele Ioanei: pasaje către lumi și către stări create în jurul unui obiect, al unei imagini, al unui citat. Tușe simple și sigure, ce amintesc de desenele lui Picasso, fraze în franceza unei boeme abia schițate, portrete conturate elegant pe fondul arămiu al solului african, liniile curbe ori dinadins frânte și chinuite ale saxofonului din care pare că se prelinge muzica lui John Coltrane ori a lui Charlie Parker... uși care se deschid și te absorb spre lumi diferite, liniștite ori asurzitoare, tainice ori senine și pline de candoarea copilăriei.

Ioana spunea că fiecare lucrare pe care o imaginează are un destinatar și că înainte de a porni în călătoria ei artistică trebuie neapărat să stea de vorbă cu persoana respectivă, pentru a o cunoaște. Numai așa desenul își poate împlini apoi destinul. Fiecare împrumută și dezvăluie, prin urmare, câte ceva din omul căruia îi e făgăduit: e un portret ascuns, e un colț din firea, din pasiunea, din lumea fiecăruia.

Aș vrea să cred că expoziția nu s-a petrecut din întâmplare în foaierul Teatrului „Marin Sorescu”, ci pentru că lumea complexă a teatrului a avut menirea să găzduiască în mod firesc lumea plină de imaginație și stările stârnite de creta și cărbunele Ioanei Ionescu. Aștept cu nerăbdare următoarea întâlnire.

Află mai multe despre expoziție aici.

 

Comentarii cititori
sus

Cornel Mihai Ungureanu

 

Cristian Bădiliță vine la Întâlnirile revistei SpectActor

 

Cristian BadilitaInvitatul lunii decembrie la Întîlnirile revistei SpectActor este scriitorul Cristian Bădiliță. Istoric al creștinismului timpuriu, eseist, poet, Cristian Bădiliță va susține, duminică, 16 decembrie, ora 16, la Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova conferința Câteva chei de lectură ale Apocalipsei Sfântului Ioan.

Specializat în literatura patristică greacă și latină, Cristian Bădiliță face parte din grupul de traducători ai Bibliei de la Alexandria, sub coordonarea lui Marguerite Harl, iar în România, în cadrul Colegiului Noua Europă a coordonat, din 2003 până în 2011, împreună cu Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, traducerea comentată a Septuagintei, proiect publicat în colaborare cu editura Polirom și Fundația Anonimul. În prezent lucrează la o traducere comentată a Noului Testament, din care a publicat până în prezent Evanghelia după Matei, Evanghelia după Marcu, Evanghelia după Ioan, Apocalipsa Sfântului Ioan, la Editura Adevărul Holding.

Se consideră un anarhist creștin de dreapta și pledează pentru reinstaurarea monarhiei în România. Critic al imposturii comuniste și neocomuniste, rezervat față de sistemul democratic-ochlocratic modern, a participat activ la revolta din decembrie 1989 și la organizarea protestului din Piața Universității (1990). A fost fellow al Institutului de cultură din Trento și al Wissenschaftkolleg zu Berlin.

Despre conferință:

Apocalipsa lui Ioan intrigă, fascinează, provoacă. A fost unul din textele controversate încă din primele secole ale creștinismului. Numeroase teme pe care le invocăm în discuțiile curente, precum venirea sfârșitului lumii, Anticristul, Judecata de Apoi, cifrul demonic 666, milenarismul (stăpânirea terestră a Bisericii), inclusiv semnificația drapelului Uniunii Europene își au izvorul în Apocalipsa. Cum trebuie înțeles corect acest text profetic? În marginea traducerii comentate apărute la Editura Adevărul Holding, Cristian Bădiliță va încerca să ofere câteva răspunsuri lămuritoare de pe poziția unui istoric al creștinismului timpuriu format în mari centre universitare occidentale, dar și de pe aceea a omului de credință.

Despre autor:

Cristian Bădiliță, n. 1968, Săveni, jud. Botoșani.

Istoric al creștinismului timpuriu, eseist, poet. A urmat doi ani cursurile Facultății de litere din București, secția română-franceză, avându-i ca mentori pe Cornel Mihai Ionescu, Florea Fugaru, Ioan Pânzaru și Pan M. Vizirescu, ultimul supraviețuitor de marcă al revistei Gândirea. Din 1990 s-a transferat la secția de limbi clasice, unde-l va întâlni pe remarcabilul om de cultură Petru Creția. Prietenia lor se va concretiza într-o școală de vară la Ipotești și într-un volum despre Apocalipsa lui Ioan. În 1991-1992 studiază teologia la Seminario Conciliar din Madrid, împreună cu Cristian Langa și Iuliu Cristian Arieșanu, unde-i va avea ca profesori pe patrologul Juan Ayan Calvo și pe fenomenologul religiei Juan Martin Velasco, a cărui Introducere în fenomenologia religiei o va traduce și publica la editura Polirom. A predat limbă și literatură greacă veche la Universitatea din Timișoara, instalându-se în Franța din 1995, împreună cu soția lui, Smaranda Bădiliță, specialistă în Philon din Alexandria.

Doctor al Universității Paris IV-Sorbona cu teza Métamorphoses de l’Antichrist chez les Pères de l’Eglise (Paris, Beauchesne, 2005, premiul Salomon Reinach al Asociației Eleniștilor din Franța; trad. românească, Polirom, 2006). A predat limba și literatura greacă-veche la Universitatea de Vest din Timișoara. A coordonat traducerea comentată a Septuagintei în cadrul New Europe College, București (2002-2011). Realizează o traducere amplu comentată a Noului Testament. A întemeiat și condus, între 2009 și 2012, revista de informație și analiză cultural-religioasă Oglindanet (www.oglindanet.ro). Președinte al Asociației Culturale Oglindanet. Coordonează colecția „Pontus Euxinus” la Editura Beauchesne din Paris. Colaborări, cursuri și conferințe în România, Franța, Italia.

Cărți publicate:

Sacru și melancolie (ed. a II-a, Dacia, 2007); Călugărul și moartea (Polirom, 1998); Manual de anticristologie (Polirom, 2002); Duminica lui Arcimboldo (Brumar, 2004); Tentația mizantropiei. Stromate (ediția a II-a, Curtea veche, 2006); Platonopolis sau Împăcarea cu filozofia (ed. a II-a, Curtea veche, 2007); Regele cu o harfă în mâini (ed. a II-a, Curtea veche, 2006); Nodul gordian (ed. a III-a, Curtea veche, 2004); Apocalips de buzunar (Curtea veche, 2005); Degetul pe rană (Curtea veche, 2006); Poeme pentru păsări și extratereștri (Curtea veche, 2007); Singurătatea păsării migratoare (Curtea veche, 2007); Știință, dragoste, credință (Curtea veche, 2008); Glafire. Nouă studii biblice și patristice, Polirom, 2008; Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (Curtea veche, 2008); Orthodoxie versus ortodoxie (Curtea veche, 2009); Godul nordian. Însemnări din clandestinitate (Galaxia Gutenberg, 2009); Jean Cassien entre l’Orient et l’Occident(avec Attila Jakab, Beauchesne, Paris, 2003; Les Pères de l’Église dans le monde d’aujourd’hui (avec Charles Kannengiesser, Beauchesne, Paris, 2006); Patristique et oecuménisme. Thèmes, contextes, personnages, (Beauchesne, Paris, 2010); Calendar poeticesc  (Grinta, 2011); Fată frumoasă. Poeme de dragoste și amor (Grinta, 2012), Jucați-vă mai des cu focul (Ed. Grinta, 2012) ș.a.

Traduceri comentate din greacă și latină: Evanghelii apocrife (ed. a IV-a, Polirom, 2007); Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul (ed. a III-a, Curtea veche, 2009); Patericul (ultima ediție apărută la Adevărul Holding, 2011); Trei romane mistice ale Antichității (Curtea veche, 2008); Evanghelia după Matei (Curtea veche, 2009); Evanghelia după Ioan (Curtea veche, 2010); Apocalipsa lui Ioan (Adevărul Holding, 2012).

Despre autor:

”... pianotările unui maestru al provocării, pentru care linia în care se înscrie (Fundoianu-Dimov-Brumaru-Dinescu etc.) este doar o graniță fină trasată de poet între o posibilă istorie a poeziei pe care o iubește și maniera personală forjată. La drept vorbind, linia asta e mai degrabă o scară cu fuștei sacri pe care poetul urcă netulburat – ca un tânăr înțelept al veacului său. Cristian Bădiliță este un franctiror singuratic al acelui amour courtois pe care îl înrămează repetat în majoritatea cărților cuprinse în antologia Jucați-vă mai des cu focul (Editura Grinta, 2012, prefață de Alex. Ștefănescu, postfață de Emanuela Ilie). Sunt șase volume incluse aici (din cele nouă apărute), din care poetul a selectat 153 de poeme vechi și noi, cum suntem anunțați încă de pe prima copertă a cărții și edificați asupra cifrei din moto-ul cărții: „s-a suit în barcă și a tras năvodul la mal,/ plin cu pești mari, o sută cincizeci și trei” (Ioan, 21, 11). Poetul ca pescar de versuri...”

(Nicolae Coande, Luceafărul de dimineață, nr. 11, 2012)

“Desprins parcă din Pateric, unde bântuie asceții și înțelepții cu aură de nisip în jurul frunții, care încearcă să-și găsească în pustiu mântuirea, dar și din mai moderna carte a lui Umberto Eco, Numele trandafirului, Cristian Bădiliță, prin modul său cu totul insolit de a-și asuma existența, e o pasăre rară, un fel de creatură, alcătuită depotrivă din sânge, solzi, carne și pene, dar și din litere de foc, ce se târăște greoi pe uscat, înoată prin aer și zboară arzând în adâncuri, căutându-și cu obstinație singurătatea și împlinirea.”

(Nichita Danilov, în vol. Portrete fără ramă, Ed. Tracus Arte, 2012)

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey