Despre eticheta regală
Concert regal la ceas aniversar
Festivalul Tudor Mușatescu
Sound & Slam Poetry in Romania
Ultima oră = Poetica femeilor voluminoase
Jazz - Comunicat de presă

 
sus

Ștefan Grosu, bursier doctoral, Academia Română

 

Despre eticheta  regală

                                                              

etichetaMarți, 28 octombrie 2014 a avut loc în foaierul Ateneului Român lansarea volumului Eticheta regală, semnat de Sandra Gătejeanu-Gheorghe și apărut la Editura Curtea Veche. Autoarea volumului este director de protocol al Casei Majestății Sale a Regelui Mihai al României. Sandra Gătejeanu Gheorghe face o incursiune în lumea fascinantă a etichetei regale și astfel împărtășește cu cititorii experiența sa profesională.

„Este esențial să înțelegem că eticheta nu e un concept perimat sau demodat (...) Respectarea regulilor protocolare reprezintă oricând o condiție pentru reușita evenimentelor private sau a celor oficiale (...) Sunt greșeli de la a întinde mâna din proprie inițiativă în loc să așteptăm ca Majestatea Sa să întindă mâna, uneori diverse persoane pun mâna pe membrii familiei regale, ceea ce e împotriva protocolului, se întâmplă ca unele persoane să uite telefoanele mobile deschise sau să întârzie la un dineu al Casei Regale” Sandra Gătejanu Gheorghe, Eticheta regală, Editura Curtea Veche, București, 2014).

Cartea cuprinde mai multe capitole dedicate etichetei regale, ideea centrală a cărții, precum:

• Însemnele regale;
Regulile de etichetă în prezența membrilor Familiei Regale;
Ținutele adecvate pentru vizitele la Familia Regală;
Recepțiile tematice;
• Ceremoniile de decorare;
• Dineuri și dejunuri oficiale;
Sărbătorile de Paști și de Crăciun ale Familiei Regale.

De precizat că din punct de vedere conceptual eticheta a apărut în secolul al XVI-lea la Curtea Regală Franceză, iar în România se vorbește de acest cod de etichetă începând din vremea Regelui Carol I. În esență este vorba, în acest cod, de o colecție de norme de conduită care trebuie respectate în prezența membrilor Familiei Regale sau la un eveniment oficial.

„Orice persoană care pășește într-una dintre reședințele Familei Regale este conștientă că trebuie să respecte codul vestimentar impus de natura evenimentului la care ia parte și de eticheta regală. Astfel, dacă participăm la o întâlnire privată sau suntem primiți în audiență de un membru al Familei Regale, ținuta recomandată pentru domni este costumul de culoare gri-închis (în cursul zilei) sau costumul de culoare albastru-închis (seara), cu cravată, iar pentru doamne, rochie de zi ori costum deux-pieces cu fustă sau rochie de seară trei sferturi. (…) Ținutele folosite la evenimentele oficiale sunt morning coat, black tie și white tie. (…) Codul vestimentar black tie (care se mai numește dinner jackets, dress for dinner, cravate noir, în Franța, tuxedos, în SUA) este folosit, în general, la evenimente care încep dupa ora 18:00. La această ținută se poartă decorații în miniatură. Domnii poartă smocking (…), pantaloni negri cu vipușcă neagră din mătase, cămașă albă, papion negru și pantofi negri de lac. Vara, haina poate fi albă cu revere din mătase neagră. Pentru doamne, se recomandă fie rochie de cocktail (rochie trei sferturi de culoare închisă), fie rochie lungă. Accesoriile trebuie să fie discrete și în armonie cu ținuta. De asemenea, doamnele trebuie să folosească o geantă plic sau geantă 'bijuterie', de seară.” (ibidem).

etichetaVolumul este deschis cu o prefață semnată de Alteța Sa Principele Radu de România care explică faptul că nu este vorba despre un manual de stil scris elitist, ci despre o carte care este un ghid de inițiere în eticheta regală, un demers util pentru că nimeni nu vine pe lume cu eticheta în sânge.  

„Volumul de față nu este un manual de stil. El este un fel discret de a ne pune oglinda în față. Niciunul dintre noi nu se naște cu eticheta în sânge. Nu este o rușine ori o crimă faptul că greșim în comportamentul față de noi înșine, față de ai noștri sau față de societate. Rușine este să nu deschizi paginile unei astfel de cărți și să te încăpățânezi să crezi, în ciuda evidenței, că ai dreptate, refuzând să devii mai bun” (Principele Radu de România, 'Prefață', în Sandra Gătejanu Gheorghe, Eticheta regală, Editura Curtea Veche, București, 2014)

Fotografie : Daniel Angelescu, Casa MS Regelui Mihai

Comentarii cititori
sus

Adriana Macsut

 

Concert regal la ceas aniversar

                                                                   

Pe 25 octombrie 2104 Majestatea Sa Regele Mihai a împlinit frumoasa vârstă de 93 ani. Regele Mihai a venit pe lume în 25 Octombrie 1921, la ora 19:45, la Sinaia. Este fiul Regelui Carol al II-lea și al Reginei-mamă Elena, prințesă a Greciei, precum și stră-strănepot al Reginei Victoria și văr de gradul trei al Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Cu această ocazie Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta, Principele Radu și Principele Nicolae au participat la Ateneul Român la a șaptea ediție a concertului anual organizat de Fundația Principesa Margareta a României. De precizat că la aceast eveniment nu au participat oameni politici. În acest mod, Casa Regală a României a subliniat că nu se implică în campania electorală și că Majestatea Sa Regele Mihai aparține tuturor românilor, indiferent de culoarea lor politică. Discursul inaugural al manifestării a fost susținut de  Alteța Sa  Regală Principesa Margareta.

concert1„Ne aflăm aici, al șaptelea an consecutiv, pentru a susține tineri artiști români de valoare, cu ocazia zilei de naștere a tatălui meu, Regele Mihai. Vă mulțumesc pentru că sunteți alături de Fundația Principesa Margareta a României și aveți încredere în tânăra generație, viitorul culturii noastre. Datorită lipsurilor financiare, an de an, talentul a sute de tineri excepționali se pierde. Am creat programul Tinere Talente pentru a le veni în ajutor. În ultimii ani, peste 170 de artiști plastici și muzicieni au reușit performanțe remarcabile, ajutați cu burse de studii, mentori și promovare publică. Numele lor și al României este menționat în festivaluri și expoziții, în întreaga lume. Sunt mândră de ei!”

Programul muzical a cuprins:

 un concert susțnut de pianista Alexandra Dariescu, alături de orchestra Fundației Principesa Margareta a României, sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare;
trei Tinere Talente – soprana Diana Alexe, mezzosoprana Cosmina Stancu și tenorul George Vîrban –  care au urcat pe scena Ateneului Român și  au interpretat arii din opere celebre precum  Traviata, Carmen și Linda di Chamounix.

La edițiile anterioare au fost susținute concerte de Dan Grigore, Yuriy Tsiple, Nelly Miricioiu, Remus Azoitei, Alexandru Tomescu, Giuliano Carmignola.

Alexandra Dinescu este deja considerată în lume un ambasador al muzicii clasice. Ea a fost:

desemnată de revista Forbes ca membră a generației 30 sub 30;  
câștigătoarea premiului Woman of the Future;
prima pianistă din România care a reușit să susțină un concert la Royal Albert Hall, alături de Orchestra Filarmonicii Regale britanice. 

Mărturisirea împărtășită de ea la acest concert este emoționantă și arată că nu și-a uitat rădăcinile românești.

„Mă reîntorc cu drag acasă, cu bucuria și emoția de a cânta pentru prima oară pe scena Ateneului Român alături de Orchestra Tinerelor Talente a Fundației Principesa Margareta a României și dirijorul Tiberiu Soare. Sunt onorată să concertez pentru o cauză nobilă și frumoasă, alături de acești tineri talentați, să îi susțin și să împărtășesc cu ei pe scenă și în masterclass din ceea ce am învățat de-a lungul celor 20 de ani de carieră artistică”.

Orchestra Fundației Principesa Margareta a fost înființată la începutul anului 2014 și are scopul de a sprijni tinerele talente din domeniul muzicii clasice. Dirijor a fost desemnat, Tiberiu Soare, reprezentant de seamă al  tinerei generați și dirijor Principal al Orchestrelor și Corurilor Radio România, a explicat care este țelul Orchestrei Fundației Principesei Margareta.  

„Constituirea unei noi orchestre trebuie considerată întotdeauna un lucru extraordinar, mai ales dacă acea orchestră este formată din muzicieni tineri. Simt, cumva, că ne asigurăm din timp de continuitatea unei superbe tradiții muzicale românești”.

concert2De precizat că Fondurile strânse la această ediția a concertului regal sunt destinate pentru a sprijini programul național Tinere Talente – ediția 2015, desfășurat de Fundația Principesa Margareta a României,a unor tineri talentați din domeniul muzical și artistic, aflați în imposibilitate financiară de a-ți dezvolta aptitudinile. Acești tineri talentați, fără posibilități financiare, vor avea parte de:

burse de studiu;
mentorat;
oportunități de promovare.

Mai trebuie amintit că până acum au fost sprijiniți 170 de tineri talentați: Numele lor și cel al României sunt menționate în festivaluri și în expoziții din întreaga lume; sunt mândră de ei”, a precizat în acest sens, Alteța Sa regală Principesa Margareta.

P.S. Redacția mulțumește Domnului Daniel Angelescu, Fotograf al Casei Regale de România, pentru furnizarea fotografiilor 

Comentarii cititori
sus

Radu Marini

 

GĂSIT UMOR. CAUT ADRESANT.
II 

 

Din complotarea pentru distrugerea culturii, din lipsa unor catalizatori ai actului cultural, din lipsă de finanțe, cultura și implicit arta românească e ba ciungă, ba șchioapă. Factorii decizionali știu, dau din umeri, se fac că plouă, se ascund în cochilii ipotetice, metaforice sau cu cinzaca-n mână. Să combată, să combată subita moarte prin inaniție a culturii și implicit a actului artistic. E adevărat mai sunt niște inimoși veterani cu iz patriotic la corason, cu disciplina muncii la zi, chit că-i din regimul trecut. Școliți și ei, ba prin Cântarea României, ba prin furcile caudine ale Daciadei. A nu se citi Daciana Sârbu. Exclus. Ei mai duc în spate ca un Sisif câte-o rază de lumină. Și zău nu-s mineri, ăia cu lămpașu’ aninat pe culmi semețe. A se citi cap. Cine știe cunoaște, ajută sau fluieră. A pagubă. Să recapitulăm: avem reprezentanți decizionali care taie, taie, taie fonduri și frunză la câini. Mai avem veterani ai culturii care țin steagu’ sus. Mai curând în bernă. Și mai avem valul tânăr… de maneliști. Care ca și colonia de rozătoare distrug tot ceea ce merita admirat și salutat. Aștea sunt, ăștea suntem, cu ei defilăm! Așa că de unde cultură???

 

Festivalul Tudor Mușatescu- o pălărie prea mare pentru actori mici

  

Nicicând toamna nu fu mai frumoasă… Acum când se numără bobocii. Dar și zâmbetele/cm².  Așa că, invitat ca participant sau ca membru în jurii, am luat pulsul unor festivaluri de umor cu ștate vechi și cu inițiative umoristice. Din țară.

După ce toamna de zâmbete am început-o la Făgăraș, am punctat un nou reper. Câmpulung Muscel. Renunțând la Vaslui și la Găiești. Capitale de umor. Cu umor. Deci: călătoria continuă. Vorba lu’ Victor Rebengiuc. Chiar și pe ploaie. Cu care ne-a întâmpinat nea Tudorică. Patronul spiritual al manifestării.

musatescuFestivalul de umor 'Tudor Mușatescu', din Câmpulung, a ajuns la a XVIII-a ediție, pe stil vechi. Oauu! Iar pe stil nou doar la a IV-a. Inițiatorii, un grup de inimoși veterani ai culturii locale, și-au propus promovarea vieții culturale a Municipiului Câmpulung Muscel și a personalităților sale artistice, printr-o serie de activități și evenimente. Promovând ca sursă de inspirație opera lui Tudor Mușatescu, un fin observator ironic al vieții, care prin scrierile sale a creat o frescă acidă a vieții mondene a Câmpulungului său natal, din perioada interbelică.

Ediția din acest an a concursului de interpretare din cadrul Festivalului  de umor 'Tudor Mușatescu' a avut ca temă Mușatescu ieri și azi adresându-se cu pregnanță eleviilor din școliile muscelene. Cauza? Lipsa fondurilor necesare unei cavalerii de artiști persuasivi în arta manipulării maselor. Cu zâmbete/cm². Pesemne urmând un deziderat al unei bune prietene care filozofa: „Cică dacă zâmbești mult când plouă îți cresc dinți maaaari, albi, frumoși și sănătoși. Așa că liber la râseteee!“ 

Așadar am dat bice, am dat la cheie și am ajuns la Nașu’. La nea Tudorică, și m-am așezat ca domnii privilegiați în rândul 3, banca de la geam. Vorba lu’ Dan Spătaru. În banca juraților, atent spectator la evoluția copiilor ajunși pentru o seară personaje din opera maestrului. Degajat și cu poftă de râs. Căci ploua și ploua… cu zâmbete. Așa speram eu. Douăzeci și șase de numere au fost să fie în programul galei ce aducea un omagiu juvenil maestrului Tudorică. La individual și la grupuri.

Au fost niște copiii buni cu intenții și mai bune. Îndrumați cam stângaci în opera marelui concitadin. Dramaturg și scriitor de marcă al urbei muscelene. Dar nu același lucru bun aș putea să-l spun de ceata de pițigoi, căței, purecei dar nu și de juniori actori care au încercat, au lătrat, au fluierat dar n-au și redat atmosfera urbei interbelice prin jocul lor.

A fost orice altceva, dar nici pic de sclipire actoricească. Mai ales la secțiunea individuală. Acolo unde au avut ocazia dar și onoarea de a restitui scenic opera marelui lor concitadin. Au fost doar niște obligații școlare. Atât.

Parcă niște paratrăsnete la ploaia de acasă. Ca dovadă că nimeni de la secțiunea individuală n-a reușit să treacă clasa. De aceea s-a încercat un subterfugiu artistic. S-au căutat soluții în cadrul trupelor alcătuite ad-hoc pentru a onora amintirea maestrului. Așa a răsărit o geană de soare când o mână dibace de profesor cu har artistic a reușit să ne trezească atenția prin prezența în competiție a unor vlăstare crude dar totuși cu sensibilitate, ce cu voință au trecut rampa, cu talent, cu simțire și parcă cu credibilitate. La grupuri… -  Sandu Berta de la Școala Theodor Aman, care pe merit a obținut Premiul Tudor Mușatescu. Restul a fost… apă de ploaie.

Prezența copiilor de clase gimnaziale a fost un discurs timid fără prea mari veleități artistice, cu o amatorească prezentare, fără a lăsa o impresie prea strălucită. Participarea tinerilor artiști a fost ca o rafală de ploaie scurtă de vară. Și atât. Iar afară era toamnă. Parcă prea puțin pentru a cinsti  creația lu’ nea Tudorică. Toate scenetele prezentate se desfășurau volens-noles doar în planul doi, în jurul unei mese. Fără alte elemente de recuzită, fără lumină regizorală și aproape fără elemente scenografice.

Mă așteptam, îmi doream o sărbătoare, un regal artistic, o confruntare de valori tinere care să ne încânte, să ne facă să ovaționăm talentul și reprezentările artistice. Doar o bifare, doar o excursie în lumea dramaturgiei și restul e tăcere. M-a cam durut capu’. O pălărie prea, prea mare pentru o realizare așa redusă. Ce zici nea Spirache Necșulescule…? Poate altă dată, poate…

Veni, vidi, vici…

După ce de aproape 5 ani am renunțat la a mă mai ancora în promovarea talentelor craiovene în ale umorului, din varii motive, m-am refugiat în arta fotografică, unde am reușit să am noi satisfacții. Fotografiile mele cu iz hilar au căpătat un nume nou, un gen nou. Le-am definit a fi pamflețuri. Sâc! Iar din 2012 le-am scos în lume. Prima dată de control la Câmpulung Muscel. Unde, spre mirarea altora, am fost fericitul posesor al premiului I. Oauu! Așa că am purces la treabă. Am abordat teme ale vieții: banii, pâinea, dragostea, moartea.

Bazându-mă ca pretexte tematice pe proverbe, zicători, expresii uzuale ce au ca elemente principale temele mele. A fost un oauu generalizant. Mai ales în cele în care am abordat tema celor veșnice. Majoritatea strâmbând din nas. Parcă ei nu vor ajunge când le va suna ceasul să se distreze ca un star, și îi vor face și pe alții fericiți, atunci când li-se vor oferi: ultima ocazie. Iar cei dragi vor năvăli să le ofere cadouri, de drum bun. Un coșciug. Cu sau fără mânere. Ce mai, fiecare vom  fi o marfă 9.

Așa că am fost onorat de invitația gazdelor Festivalului de satiră și umor Tudor Mușatescu, din Câmpulung Muscel, să vernisez o expoziție de fotopamflețuri. Mai ales că aici am avut mari satisfacții. Cu trupele PRO PARODIA (grup de comedie), și cu 9FIX (trupă de pamfleți) cu care am câștigat Marele Premiu în 1982 și 2002. Așa că am răspuns invitației organizând o expoziție care te îndeamnă să uiți de ploaia de afară, de problemele curente, și care îți spune doar atât: GÂNDEȘTE, E LA LIBER!

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Sound and Slam Poetry Festival, premieră în România

 

Mai întâi, noi, spectatori craioveni, l-am descoperit pe Peter Waugh, sosit la Craiova împreună cu Peter Sragher, la invitația lui Nicolae Coande.

Acum aproape un an s-a născut ideea acestui festival și, iată, am avut parte de primul festival de slam poetry în România tot aici, la Craiova, tot cu logistica asigurată de casa de Cultură Traian Demetrescu (Tradem). Și din portofoliul Asociației 'Craiova Capitală Culturală Europeana 2021'. Co-organizator Filiala de Traduceri Literare - București a Uniunii Scriitorilor din România.

Lucrurile s-au derulat cu o anume repeziciune încât ne-am trezit cu adevărate vedete europene aici.

Tobias Kunze, cel care cucerește o sală uriașă de spectacole, asculta în prima după amiază laCraiova, cu o cafea care nu i-a putut alunga oboseala atât de multelor sute de kilometri pe care i-a făcut până la noi, conferința susținută de Katarzyna Bazarnik. Despre 'Liberature', concept dezvoltat de cel care-i stătea alături, Zenon Fajfer.

Cei doi nu au venit cu mâna goală, au adus cărți care ilustrează acest concept, de remodelare a cărții ca obiect în consonanță cu textul.

Cine-i mai asculta? Peter Waugh, care-și strânsese grijuliu colile de hârtie pe care le folosise la un workshop. Sau Philip Meersman, ce urcase din Salonul Medieval, după un alt workshop. Și Felix Nicolau. Și cam atât.

Dintr-o dată atâtea idei de discutat, atâtea cuvinte frumoase de gestionat, din cărțile care-i însoțeau pe poeți!

Seara, în Play, Peter Sragher și-a intrat în rol, comper, performer, poet, desigur, adolescent cu pofta de a se juca. Tobi Kunze și-a dovedit măiestria de a cuceri publicul, captivând pe oricare mai era pe acolo și ar fi ignorat seara de slam poetry.

Katarzyna Bazarnik și Zenon Fajfer au oferit, atât cât s-a putut, o consistentă și profundă demonstrație de expunere a unor versuri a căror materialitate intervenea asupra lor în primul rând. Poeții s-au regrupat de câteva ori, Felix Nicolau fiind un liant. Meticulos, Peter Waugh, prezentat cu umor de Peter Sragher, ca jumătate englez și deja trei sferturi craiovean, a readus faimoasa lui poezie "Be more radical".

Au urmat zile de lucru, cu elevi, studenți ori poeți. Dar mult mai mult ar fi fost de făcut. Fie și numai pentru șansa de a avea în România, la un loc, asemenea nume. E mult de lucru în a face ca informația prețioasă, de substanță, să ajungă la cei care ar trebui să umple săli corespunzătoare de spectacol. De a-i atrage spre adevărate acte de cultură.

Show-ul final, din 'Scena 8', a dat măsura valorii invitaților, în fața, în fine, a unui public cât de cât numeros și dedicat. Într-un playlist puteți urmări desfășurarea de forțe. Pe lângă numele deja amintite, au impresionat și Claudio Pozzani, Angyal Gyula și saxofonistul atipic Michael Fischer. Fie cu sprijinul traducerii în timp real oferită de același reper Peter Sragher, fie prin directa conexiune a poeziei, a sunetului, obținut prin năstrușnice dar fermecătoare moduri (vezi Michael Fischer sau Claudio Pozzani).

Felix Nicolau a mobilizat poeți craioveni, stimulați să se joace, surpriza venind de la posibilitățile tehnice de la fața locului și mai ales de la atmosfera creată pe scenă, de întuneric, încât fie s-au topit personajele, îmbrăcate în negru cu atât mai mult, fie s-au mișcat cu atât mai mult mai tușant, precum Ionel Ciupureanu.

Tobi Kunze a strâns în jurul său tinerii inventivi care-l urmau ca pe un vechi coleg de gașcă, un lider adulat. Philip Meersman s-a impus și prin propriile texte și prin rezultatul de la workshop, cu tinerele actrițe Daniela Ionescu și Mirela Găman.

Anca Bucur și Iulia Militaru au venit fiecare cu creații care îmbinau cuvântul și multimedia, iar capriciile tehnice le-au pus la încercare, ca și pe Felix Nicolau, doar că au reușit să transmită taman, poate, ca o dovadă a plusului de penetranță a cuvântului.

Starea de joc, de efervescență culturală, s-a întregit cu segmente muzicale, mai mult sau mai puțin improvizate, dar în mod limpede, coagulante, ale lui Daniel Drăgoescu, Radu Grigoriu, Geo Fabian și Blackie.

Cum să-l uit pe Claus Ankersen și, la final, pe neobositul Peter Sragher, magicianul.

Sunt câteva lucruri de învățat de aici, despre ce se poate face mai departe, despre ce e de îndreptat și deprins pentru ca asemenea evenimente să fie repetitive, să dureze și, mai ales, să fie aduse în fața multor spectatori, a tinerilor din orice școală, cea mai bună propunere de contaminare cu poezia.

Acest festival a reprezentat, în mic, un excelent exemplu de eveniment definitoriu pentru o capitală culturală europeană, cu schimburi culturale și cu participare la creație din toate direcțiile Europei.

Parte dintre invitați sunt prezenți cu texte în pagina de poezie (Delicatese). O parte, data viitoare.

Comentarii cititori
sus

* * *

 

Ultima oră = Poetica femeilor voluminoase

 

Sȃmbătă 8 noiembrie 2014, Dumitru Ungureanu și-a lansat cel mai recent roman, Poetica femeilor voluminoase, la Casa de Cultură Traian demetrescu, din Craiova, în cadrul unui festival plasat sub semnul patronului spiritual.

Despre carte au vorbit Cosmin Dragoste și Luiza Mitu, cu propuneri interesante pentru o dezbatere pe seama unor idei desprinse din carte.

 

Comentarii cititori
sus

Asociatia Culturala
JAZZ FORUM 03®
PLOIESTI

20 noiembrie 2014

 

COMUNICAT

 

Referitor la Festivalul de Jaz organizat de Filarmonica Ploieștiîn zilele de 20-23 nov. a.c., Clubul „JAZZ FORUM 03®” face următoarele precizări:

  • Considerăm meritorie organizarea unui Festival de Jazz de către Filarmonica Ploiești, în contextul extinderii prezente a acestor forme culturale înțaranoastră șia tradiției orașului nostru.
  • Denumirea acestui Festival „Hot Jazz Summit in Ploiești” este incorectă deoarece un Festival de Jazz cu această denumire a fost organizat în 8 ediții anuale anterioare de către Asociația Culturală JAZZ FORUM 03®, cu sprijinul Primăriei Ploiești, în colaborare cu Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești și în parteneriat cu Sibiu Jazz Festival în perioada 2006-2013.
  • Prezentul Festival al Filarmonicii nu este nici continuarea organizatorică a „Hot Jaz Summit in Ploiesti”, Festival Internațional care a adus pe scena Teatrului „Toma Caragiu” nume mari precum Chico Freeman, Ron Carter, Chuco Valdes, Omar Sousa, Richard Galliano, China Moses și mulți alții, și nici cronologică.
  • Denumirea „Hot Jaz Summit in Ploiesti” aparținând Festivalurilor de Jazz organizate de Asociația de Asociația Culturală JAZZ FORUM 03® a fost recent înregistrată în mod fraudulos la OSIM și față de acest fapt am deschis o acțiune de contestare.
  • Asociația Culturală JAZZ FORUM 03® este organizatoarea a peste 50 de concerte sub sigla „Hot Night in Ploiesti” și a 8 ediții de Festival sub denumirea de „Hot Jazz Summit in Ploiesti”, Asociația Culturală JAZ FORUM 03® nu este implicată sub nicio formă în organizarea Festivalului de Jazz de la Filarmonică din zilele de 20-23 nov. a.c.
  • Festivalul actual al Filarmonicii nu poate fi nici o continuare a primului Festival de Jazz din România, în anul 1969, care a fost realizat de primul Club de Jazz din Romania și Palatul Culturii din Ploiești. La acel prim Festival Filarmonica dinPloieștia fost numai locul de desfășurare.

Facem prezenta comunicare deoarece considerăm că o frumoasă acțiune culturală nu trebuie așezată pe o fundație falsă, necinstită, contestatbilă, ci mai repede pe o relație de sprijin și colaborare.

 jazz

 

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey