Occupy Cinema
Adriana Macsut
Fotopamflețuri
Craiova și avangarda europeană

 
sus

 

 

Occupy Cinema

 Versiunea în limba română

A zvezda1group of young people has occupied a rundown cinema in Belgrade and organizes free projections of films. The cinema ZVEZDA (Star) belonged to the state-owned company called "Beograd film" together with 13 more cinemas. This company has been sold in 2007 to a London-based businessman Nikola Đivanoviæ for 9.1 million euros (while the estimated value was 20.2 milion). The contract he made with the state required him to keep the original purpose of the spaces of all cinemas, which he neglected, deliberately ruining each cinema and then selling it to Croatian and Cyprian firms as business premises (cafes, sandwich shops...). Just five out of 14 cinemas have been sold to the owner of Agrokor company for more than 18 million.

zvezda2Đivanoviæ's statement at the time was: 'Belgrade cinemas have died almost twenty years ago, I have just buried them.' He was accused for tax malversations, forging documents, abuse of authority... After being arrested and serving a 20 month sentence, he payed a 3.1 million fee (much less than he earned), but somehow still remained the owner of the unsold cinema ZVEZDA, which is the only cinema in the center of Belgrade with surviving infrastructure.

zvezda4These young people, mostly students of film from Belgrade, have entered the cinema, cleaned the space thoroughly, brought their own equipment for projecting films and keep organizing projections and lectures for free to all people in Belgrade. They are currently operating on voluntary donations and plan to stay in the cinema for as long as possible. The police have investigated the scene but haven't arrested anyone...

zvezda5The idea is to act and contribute to improving, instead of just complaining on the awful cultural situation, where cinemas and museums are being shut down.
Their occupation of the cinema is not an isolated action that is just supposed to rescue this cinema, but an attempt to change the way problems are perceived and lead to the much needed changes in the cultural policy of Serbia.

About this, text in Kontrapress.

 

English version

Unzvezda3 grup de tineri a ocupat un cinematograf deteriorat, din Belgrad, și a organizat proiecții de film libere. Cinematograful ZVEZDA (Steaua) aparținea companiei de stat intitulată 'Beograd Film', alături de altele treisprezece. Compania a fost vȃndută în 2007 unui om de afaceri stabilit la Londra, Nicola Đivanoviæ, pentru suma de 9,1 milioane de euro (deși estimarea era de 20,2 milioane). Contractul pe care l-a semnat el cu statul îi impune să păstreze scopul inițial pentru spații de cinematograf, scop pe care el l-a neglijat, ruinȃnd deliberat fiecare cinematograf spre a-l vinde mai apoiunor firme croate sau cipriote drept spații de afaceri (cafenele, fast-food...). Doar cinci dintre cele 14 cinematografe au fost vȃndute proprietarului companiei Agrokor pentru mai mult de 18 milioane.

zvezda6La momentul respectiv Đivanoviæ a declarat: „Cinematografele belgrădene au murit aproape acum douăzeci de ani, tu doar le-am înmormȃntat.” A fost acuzat de malversațiuni fiscale, falsificare de acte, abuz de autoritate... După arestare și executarea unei pedepse de 20 de luni, a plătit 3,1 milioane amendă (mult mai puțin decȃt a cȃștigat) dar cumva a mai rămas proprietarul cinematografului Zvezda, nevȃndut, singurul din centrul Belgradului, cu o infrastructură care mai supraviețuiește.

zvezda7Acești tineri, în mare parte studenți la cinematografie în Belgrad, au pătruns în cinematograf, au făcut curățenie, au adus propriul lor echipament de proiecție și au deschis gratis pentru întreaga populație a orașului. Ei acționează pe bază de voluntariat și donații și plănuiesc să rămȃnă în cinematograf cȃt mai mult posibil. Poliția  investigat la fata locului dar nu a arestat pe nimeni...


zvezda8Ideea este de a acționa și a contribui la îmbunătățirea lucrurilor în loc de a rămȃne în postura de a deplȃnge situația culturală dezastruoasă, în care cinematografele și muzeele se prăbușesc. Ocuparea de către ei a unui cinematograf nu este o acțiune izolată, propusă doar pentru a salva acest spațiu, ci și o încercare de a schimba felul în care sunt percepute problemele și de a conduce la multe schimbări în politica referitoare la cultură în Serbia.

Un articol cu fotografii, Kontrapress.

Comentarii cititori
sus

Adriana Macsut

 

Workshop despre violență în școală, familie și societate

                                                                                                                         

workshopDe la sfârșitul celui de al doilea război mondial și până astăzi, statisticile spun că nu a existat nicio zi fără un conflict într-o parte a lumii. Așadar omul modern și postmodern este la fel de violent precum omul antic și medieval. Victimele în acest conflicte sunt, de obicei, persoanele fără apărare: copii, femeile și persoanele vârstnice. Conflictele au de obicei cauze religioase sau legate de dispute familiale. Ciocnirea dintre societatea modernă și societatea fundamentalistă arabă a dus la nașterea terorismului, un adevărat flagel al lumii contemporane. Apropape zilnic au loc atentate teroriste în lume. De curând 100.000 de creștini din Irak au fost nevoiți să se refugieze în Iordania. De precizat că nu este vorba de fundamentaliști islamici, cum precizează de obicei presa, ci de fundamentaliști, pur și simplu, adică de oameni care cred că religia se poate impune prin teroare. De remarcat că în România crimele se petrec de obicei... în familie. Prin urmare este nevoie de cursuri și workshop-uri educaționale care să prevină și să combată violența religioasă, în familie și în societate. În acest condiții a fost binevenită o dezbatere despre violență în familie, școală și societate care a avut loc la Facultatea de Filosofie de la Universitatea București.

Staff-ul manifestării a fost format din:

• organizatori: Dr. Macsut Adriana Mihaela, IBN Khaldun Center For Research & Studies, Amman- Jordan și Drd. Grosu Ștefan, Școala Doctorală de Filosofie, Universitatea București și Academia Română;
• consultanți antropologici: Yolanda Angulo (Docente en Facultad de Filosofía y Letras, UNAM  and Directora del Centro de Estudios Genealógicos, para la investigación de la cultura en  México y América Latina, A. C) și Carlos Eduardo Montano (Universidad Autónoma de Ciudad RE Juárez, membru, Centro de Estudios Genealógicos, para la investigación de la cultura en México  América Latina, A. C.);
• consultant sociologic, Prof. Univ. Dr. Diab Al Badayneh (Qatar University);
• consultanți etici: Prof. Univ. Dr. Sorin Tudor Maxim și Lector. Dr. Marius Cucu (Universitatea Ștefan Cel Mare, Suceava);
•  consultant  filosofic Prof. Univ. Dr. Viorel Guliciuc (Universitatea Ștefan cel Mare,

 Suceava, Romania și Societatea Română de Filosofie, Inginerie și Tehnoetică);
• consultanți religioși: Prof. Univ. Dr. Kuruvilla Pandikattu Joseph (Pontifical Institute for
Philosophy and Religion, Pune, India) și Mons. Prof. Univ. Dr. Vladimir Petercă, Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea București;
• consultant mass-media Drd. Ana-Maria Gajdo (Dipartimento di Scienze Politiche, Corso Storia  dell’Europa,   Sapienza Universita di Roma);
• consultant  psihologic și medical, Claudia Togănel (asistent medical și psiholog, Târgu Mureș);
• parteneri mass-media Prăvălia Culturală și Cronica de Fălticeni.

work2Programul manifestării a cuprins nouă participanți care au vorbit despre:
• accepția filosofică a violenței (Lectureer PHD Marius Cucu, University of Suceava, Romania:  The Phenomenology and the Analytic Re-assumption of Ego);
• violența asupra copiilor (Professor PHD Kuruvilla Pandikattu, Pune University, India: Malala Yousafzai’s Noble Prize for Peace: Boosting the Rights of Children și PHD Maria Sinaci, Francis Neuman College, Arad, Romania: Violence in Scholar Environment);
• violența în societate (PHD Carlos Eduardo Montano, Universidad Autónoma de Ciudad RE Juárez, Mexic: 43 Mexican students disappeared și Professor PHD Sorin Tudor Maxim, University of Suceava, Romania: Violence, an Obsessive Spectrum of Global World;
• violență și revoluția în Orientul Mihlociu (PHD Student Ana Maria Gajdo, Universty Sapientia, Italy: Revolution and violence);
 traumele psihologice cauzate de violență (Claudia Togănel, psychologist, Targu Mures, Romania: The Perception of  Physical and Emotional  Abuse by Teen-agers);

• familia ca fundament al sociețății (Ștefan Grosu, Romanian Academy and University of Bucharest, Romania: About Familia Consortio;

 reflectarea violenței în mass-media (consultant PHD Adriana Mihaela Macsut, IBN Khaldun Center For Research & Studies, Amman- Jordan: About Moral Evil and the Tools of Social Communication).

Comentarii cititori
sus

 

 

Fotopamflețuri

 

marini2Expoziția 'Fotopamflețuri', semnată Radu Marini, a fost vernisată în 21 noiembrie 2014, însoțind a treia ediție a festivalului Internațional de Epigramă 'Traian demetrescu'.

Iată un scurt interviu cu autorul lor fotopamflețurilor, Radu Marini.

Cum a apărut cuvântul 'pamflețuri'? E al tău? Dacă da, l-ai înregistrat la OSIM?

Odată cu necesitatea unei noi ”poezii” în umorul românesc. Pe înserat, a venit și ne-a întrebat de mă-sa, de tat-su, de alea, alea. Era orfan. Așa că l-am luat la bâză, la întrebări, la purtător. Ce vremuri? Cam încrâncenate, cam trecute, cam fără sare și piper. Era vremea anului 1996, atunci când a apărut pe scenă publicația 'Informatorul'. Pe care am condus-o. Cu o pleiadă de grei ai umorului scenic. Care au mâncat umor pe pâine. Din rândul lor enumăr: Cornel Udrea, scriitor și dramaturg, Nae Baban, fondatorul grupului CFR, descoperitorul lui Romică Țociu, Doru Sereș, polivalentul Viorel Pîrligras, membri ai grupului de comedie PRO PARODIA, graficienii și caricaturiștii Viorel Popescu-Dumbravă, Răzvan Tene-Brădean, Ovidiu Răchițeanu Șirianu și Florin Alexandru, șeful trupei Experiment 77 din Făgăraș. Singura trupă de umor care din anul '80 mai mișună. An în care se născu… umoru’ românesc. În hohote de râs. DIVERTIS (Toni Grecu) la Iași, ARH (Ghighi Bejan) și Brigada ASE (Fiți Arieșeanu) la București, PRO PARODIA (George Călugăru) la Craiova, EXPERIMENT 77 (Florin Alexandru) la Brașov, HILARIS (Doru Octavian Dumitru) la Bacău. Au scris istorie, au descrețit frunți, au complotat cu epoca. Acum realizez că a existat pe lângă pleiada de poeți și scriitori de marcă și o generație de umoriști, optzeciștii. Ce coincidență!!! Favorabilă și revigorantă pentru cultura și arta românească. Da, am fost optzecist! Cu experiența anilor, cu lustruitul scenei, cu nevoia de nou, așa apăru în lumea mea, în echipă și în anale, termenul de pamfleț. Pe care cu drag l-am oferit comunității și spiritualilor dornici de ceva nou în umor.

Când ai descoperit că ai umor? 

Fix prin anii 80. Când erau alte vremuri. Când oamenii își doreau să se descătușeze, să se debaraseze de problemele stringente ale epocii comuniste. Eram un mare șef, la UTC!!! Cu probleme culturale în teșcherea. Oauu, ce tare eram! Și la ședințe, când luam cuvântul aprindeam sămânță de bășcălie, de bună dispoziție. De aceea în vara lui '80, am purces pe calea umorului, odată cu apariția explozibilă, dinamitantă, novatoare a grupului de comedie PRO PARODIA, ca membru fondator.

marini3Când zâmbești? 

Hoțește în fiece zi, în forul meu interior. Care, atenție, e un vast domeniu de experimente, de căutări, de soluții, de joacă. Cu ludicul la zi.

Cum ți se pare lumea din jurul tău?

Plină. Vie. Și iarăși vie. Într-o vie progresie. Ca orice societate dornică de nou și într-o perpetuă primenire. Dar cam fără umor. Doar cu ceva reminiscențe de purtători ilegaliști de zâmbete și spirite. De aceea mă înham cu drag și scutur din prea plinul meu sămânță de veselie, culori, și un pic de ludic. Pe bătătură. Să fie de pripas…  

Cum ai procedat cu acest proiect al foto-pamflețurilor? 

În primul rând le-am legat. Fără liniuță între ele. Dintr-una. FOTOPAMFLEȚURI. Ca o răsuflare, ca o rostire, ca o bună dimineață în lumea bâzei, a persiflării, a imaginii în concordanță cu griul zilei… Linia de unire fiind chiar  eu și pretextele mele ludice. Dar n-a fost doar o joacă. A fost un experiment de introspecții, de motivare, de bășcălie a vieții. Cam gri. Cam albastru?! Așa că am colorat cu imagini din mine, chiar și hulita moarte. Începutul a fost la Câmpulung Muscel în 2012, la festivalul de umor Tudor Mușatescu. Apoi am perseverat, am fluierat, am tricotat încă 5 popasuri artistice, sau recreații de pată și culoare cu imagini din viață. Despre bani, pâine,dragoste, moarte. De două ori prezent la Câmpulung Muscel și alte două ori în adăstat, în ospeție, în vizită la Făgăraș, dar și la Aninoasa de lângă Târgoviște. Popasuri mâzgălite de jocurile mele fotografice, instantanee ale lumii mele. Despre care Ștefan Cazimir spunea gratulându-le ca fiind “niște fantezii entuziasmante, vii”. Croșetate cu pretexte pe bază de proverbe, zicători, expresii uzuale. Motivații ale demersurilor mele și ale pamflețurilor mele. Un surplus de experimente colorate. Înrămate frumos și așezate gigea. Că doar sunt luate la poză. Hai, zâmbiți frumos!

Te rog povestește despre frac și despre pălărie... Pălăria e aidoma emblematicei Cațavencu.

Fracul a fost element de recuzită în lumea grupului de comedie PRO PARODIA din care am făcut parte. Cu mândrie, cu drag, cu tot sufletul, cu umoru’ la mine. Între anii 1980-1993. Ani de poveste, ani de experimente, ani vii. Ani în care am fost luat la palme, de săli întregi, s-a râs la greu de mine, am fost strâns de mână, am fost arătat cu degetul… Să faci bâză, să parodiezi, să te cantonezi într-o lume a absurdului, a elementelor de pantomimă, sincronizate colectiv, era un gest de frondă la lustruita salopetă și a băștii/șepcii comuniste. Pălăria, un melon tare de prin anii 30, este o moștenire a bunicului meu, Gheorghe, care făcea haz de necaz, pușcărie la Canal și 3 copiii. În timpul liber. Între două bancuri și o călătorie în lumea incluziunii. Element distinctiv, de noblețe vestimentară, melonul pare un element de recuzită caduc. Dar cu el aduc un omagiu filonului de persiflare a greului vieții pe care cu zâmbetul agățat ștrengar în colțul gurii, bunicul meu, purtător de șarm, de eleganță și umor, a știut să spună ceva vieții. Viața e frumoasă, e vie, e roză dacă știi să  zâmbești sau să-i faci pe alții să zâmbească… Adică să râdă de tine. Să fii de râsu’ lumii. Pentru că ești spiritual, ai șarm, ai umoru’ la tine. Ai de ce să trăiești. Eu cu… melon.

marini1Discret, în colțul lucrărilor tale, creierul. „Gândește liber!” Simți că e nevoie de acest îndemn? Ce piedici îți par a fi?

Într-o lume a vitezei, într-o lume plină de grija zilei de mâine „e grele” cu informația culturală, cu cititul. Mulți nu mai deschid o carte. La ce bun??? Decât pe cea de credit… la vreun bancomat. Și citesc… codul PIN. E cam puțin. Prea puțin. Tehnologia, progresul științei te motivează, te stimulează. Dar pe unii îi lasă rece. Iată de ce prin exemplul meu mobilizator trag un semnal de alarmă. Vino și gândește! Tu, individule, nu ești doar un purtător ilegalist de creier. Ci o ființă care te diferențiezi în regnul animal. Ai respectul meu, ai viața înainte. GÂNDEȘTE, E LA LIBER!

Ce rezistă timpului din sfera umorului?

Doar varianta tipărită, iar mai nou, parcă firesc, cotidian și imaginea video. Un progres, un tribut al respectului față de tehnologia de vârf. Acolo unde se agață, parcă făcând cu ochiu și umoru’ nostru. Ca o haină în cuierul ființei, în tumultul cotidian. Restul e fundal al vieții. Cu zâmbete, sau fără.

 

A întrebat Marius Dobrin

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Craiova și avangarda europeană

 

Într-un recent interviu, Lucian Boia comenta despre interbelicul românesc:
Dacă politic prea multă frământare nu face bine, cultural, multă frământare e un lucru foarte bun, e un semn de vitalitate.” (interviul întreg).

Focalizând pe imediata contenporaneitate aș zice că trăim vremuri mai liniștite. De aceea, poate, farmecul renăscut al revizitării avangardei, suprarealismului. Bucuria din fața inventivității și poftei de joc, a creativității vivace.

Cu metodă, Petrișor Militaru construiește un spațiu cultural mobilat cu dialoguri și racorduri la aceste momente culturale vechi și, totodată, proaspete. Astfel, în 28 și 29 noiembrie, Casa de Cultură "Traian Demetrescu" a organizat a doua ediție a Simpozionului Internațional "Craiova și avangarda europeană".

Dacă anul trecut s-a marcat centenarul nașterii lui Gherasim Luca, în acest an s-a ales ca temă Suprarealismul lui Dolfi Trost. Invitatul de onoare a fost Michael Finkenthal (John Hopkins University), autorul monografiei D. Trost. Între realitatea visului și visul ca realitate (Editura Tracus Arte, 2014).

Participanții care au contribuit cu lucrări au fost: Vladimir Pană, Cătălin Davidescu, Ion Buzera, Emil Nicolae, Florin Colonaș, Nicolae Tzone, Igor Mocanu, Isabel Vintilă, Dan Gulea, Mădălina Lascu, Alexandru-Ovidiu Vintilă, Silviu Gongonea, Viorel Pîrligras, Ștefan Bolea, Maria Dinu și Marius-Cristian Ene. Și nu în ultimul rând, Luiza Mitu, suflet viu al proiectului. Daniela Micu, pe post de moderator, a întregit imaginea unei echipe tinere, într-un schimb de generații în spațiul cultural.

Ceea ce mai rămâne de (re)câștigat este publicul. Pentru că, din păcate, ca multe alte evenimente culturale, și de data aceasta spectatorii au fost mai puțini decât performerii. Rămâne aerul colovial al unei reuniuni de familie (spirituală) sau discreția unor practicanți ai culturii, prigoniți prin indiferență.

Dar asta este o altă, lungă și necesară discuție. Pentru că, numai cele câteva minute de la final, în care Florin Colonaș a făcut volute grațioase în jurul a două fotografii istorice, cu o serie de povești asociate, care mai de care mai captivantă, și tot ar fi meritat împărtășit unui public mai larg. Unui public, că deja cuvântul presupune un număr semnificativ de oameni.

Și din nou proiectul casei de Cultură Traian demetrescu a avut în vedere o idee generoasă, de alăturare la simpozionul amintit și a unui vernisaj de artă fotiografică, spre a duce în atenție încă un tânăr artist. De data aceasta a fopst vorba de Alexandra Petcu.

Astfel, sâmbătă, 29 noiembrie, în Galeria Vollard, am putut admira expoziția de artă fotografică Totul este conectat. Au vorbit despre fotografia artistei Andreea Tudor și Anca Șerban Constantinescu. Lucrările Alexandrei Petcu pot fi vizualizate pe site-ul www.alexandrapetcu.com.

Despre fotografia ei, Alexandra Petcu mărturisește: „Într-o fotografie o secundă se poate opri. Orice chip îl poți păstra tânăr (…) Tot ceea ce te înconjoară poate să fie recuzita perfectă pentru propriul scenariu. Imaginea ce o privești îți va spune o poveste… Fotografia pentru mine este artă, visare, magie, delicatețe, obscuritate, frumusețe, evadare.”

Iată câteva (o selecție determinată strict tehnic) dintre cele rostite la simpozion (Petrișor Militaru, Florin Colonaș, Luiza Mitu).

 

 

 

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey