Vuitton - Scènes roumaines
Eminescu, Georgescu și noi, ceilalți, la Tradem
Anul Calului de Lemn
MOOON: Seen from the Earth
Workshop despre căsătorii timpurii
Scriitori la Tradem: Daniel Bănulescu

 
sus

Iulia Badea-Guéritée

 

Zodii simbolice
-'Cîntarea României', Dan Perjovschi, Milan Kundera-

 

vuitton1Nu legitimitate, ci vizibilitate. Aceste cîteva cuvinte sînt oare suficiente pentru a rezuma scopul urmărit de organizatorii expoziției Scènes roumaines, din spațiul cultural Louis Vuitton? Rostite de Corina Șuteu – fostă directoare a ICR New York, specialistă în management și politici culturale, invitata uneia dintre dezbaterile organizate de parizieni în perioada octombrie 2013 – ianuarie 2014, a expoziției de pe Champs-Elysées –, ele au un sens aparte. Pot reprezenta chintesența unei capacități de cuantificare ineluctabilă a valorii, o valoare care nu duce lipsă decît de o vitrină, ca și spiritul rebel al unei generații care nu are nevoie de legitimitate ca să existe, ci doar de lumină. Valoarea va fi doar un element suplimentar adus de patina timpului și de recunoașterea proprietarilor de galerii. În absolut, această expoziție prețioasă – la propriu, căci spațiul Vuitton, asemeni obiectelor mărcii, nu este un spațiu dornic de cantitate, ci de calitate, valabile atît pentru produse și cumpărători, cît și pentru arta promovată, și pentru connaisseursvuitton2a avut șansa de a arăta lumii artistice franceze un ansamblu de referințe românești. Nu mă refer doar la numele prezente (Adrian Ghenie, Ion Grigorescu, Ciprian Mureșan, Șerban Savu, Mircea Suciu, Sergiu Toma, Ioana Bătrînu, Bogdan Vlăduță, Dan Beudean, Mihuț Boșcu Kafchin, Geta Brătescu, Simon Cantemir Hauși, Oana Fărcaș), ci și la ceea ce ele reprezintă: mai multe școli, stiluri, grupuri (Fabrica de Pensule de la Cluj a fost larg reprezentată), generații, concepții și chiar viziuni ale istoriei: „Oricum ar picta, artiștii români sînt trădați în arta lor de relația pe care o întrețin cu istoria recentă“ – aceeași Corina Șuteu, excelentă într-o confruntare cu Lucian Sîrb, directorul Euronews, în 9 ianuarie, pe tema „România, între trecut și prezent“. O întîlnire memorabilă, irealistă, ea însăși artă, o artă a conversației, asupra căreia aș vrea să zăbovesc. Nu pentru că expoziția nu ar fi fost reușită, dimpotrivă (stau mărturie articolele semnate pe blogurile Adevărul atît de subsemnata – „Cînd Vuitton pune pariu pe Cluj, pe România“, cît și de Cristina Hermeziu – „Scene românești la spațiul Vuitton din Paris. O simetrie“), ci pentru că această dezbatere – una din vuitton3duzina de întîlniri programate de directoarea spațiului cultural parizian, Marie-Ange Moulonguet, a fost deosebită: închipuiți-vă un dialog spre Levant, la etajul 7 al unei clădiri cu vedere spre Turnul Eiffel, în care Lucian Sîrb îi dădea replica, în engleză, unei Corina Șuteu vorbind în franceză, în fața unei audiențe fermecate. Constituită, ea, din francezi, englezi, români, italieni, nordici, nemți, într-o discuție, desigur, despre România și artiștii ei, dar care traversa subiectul trecînd prin Turcia și Finlanda! „Conceptul de diaspora a dispărut în ultimii zece ani“, crede, fericit, Lucian Sîrb. „Mă simt o adevărată europeană, nu am o casă, ci case, călătoresc peste tot“, răspunde Corina Șuteu. Apartenența. Românii de azi, cei din generația care a dat importanții expozanți dinParis, aparțin rețelelor, nu cochiliei naționale. Un concept pentru o discuție vastă, presupusă să însoțească o scenă românească practic fără concept. Dar în armonie. Laitmotivul era acolo. „România este un laborator extraordinar devuitton4 creativitate“, crede Corina Șuteu, „care însă nu reușește niciodată să se alinieze spiritului protestant, în sensul dat de Max Weber, privind respectul acordat muncii, eficienței, obsesiei productivității, refuzului plăcerii.“ Dar este oare acest adevăr un păcat? Poate că ceea ce dau de înțeles artiștii prezenți la Paris este că această neortodoxie este dorită, este căutată, este asemeni presiunii și facilității cu care ies la suprafață bulele de șampanie. Suficient de incandescente pentru a provoca vizitatori avertizați, studenți intrigați, români plecați de mult timp, dar dornici de a simți ce mai e pe acasă... Ei bine, artiștii români contemporani s-ar înscrie, astfel, în trei perioade-stiluri: „Cîntarea României“, Dan Perjovschi, Milan Kundera – crede Corina Șuteu. Cele trei exemple fiind nu încadrări, ci metafore revelatoare. Sub aceste trei „zodii simbolice“ ar putea fi interpretate evoluțiile din sistemul cultural după căderea comunismului.

vuitton51. Communism never happened – lucrarea lui Ciprian Mureșan, litere tăiate în viniluri care înregistraseră melodii pentru „Cîntarea României“, reprezintă negarea deliberată a unei evidențe. Ne comportăm ca și cum comunismul nu a existat vreodată, dar aceste litere și concretețea lor arată exact opusul afirmației. Arta de după căderea comunismului e marcată de obsesia negării lui, dar și de permanența unui rezistent „comunism“ al materiei.

2. Temporary Yours (cartea lui Dan Perjovschi despre expozițiile lui șterse) e o altă latură fundamentală a evoluției postcomuniste a artelor – efemeritatea unor tendințe, obsesia momentanului și a efemerului, în comparație cu perioada „înghețată“ de dinainte. Dar și un efemer care exprimă o evoluție foarte rapidă, Perjo fiind un artist angajat, care zugrăvește mereu ceea ce vede acum. Între acum și mîine, totul poate, însă, dispărea.

3. În sfîrșit, exemplul despre Kundera, din Le Rideau, este acela al artistului carevuitton6 nu vrea să zugrăvească istoria și care crede că el nu este doar acompaniatorul istoriei, ci și martorul; ceea ce spune în aceste mărturisiri e că în momentul în care artiștii încep să creeze liber, putem spune că o societate depășește traumatismul istoriei și începe să se vindece. A treia dimensiune este una de natură ontologică – societatea postcomunistă renaște cînd creativitatea liberă renaște, de unde și convulsiile pe care le provoacă orice reală eliberare de arta oficială, fiindcă, odată cu apariția artelor libere, societatea scapă de sub controlul politic absolut. Este, deci, România asemeni unei newsroom, cum crede Lucian Sîrb? Dacă da, și sînt șanse să fie așa, Parisul în 2013 a fost doar un semn: viitorul sună bine!

Iulia Badea-Guéritée este jurnalistă la Courrier International,Paris.

Fotografii realizate de autoarea articolului:

1. Ilustrație Expo Fabrica de Pensule
2. Ioan Grigorescu, Football, 1977
3. Mircea Suciu, Ghost
4. Geta Brătescu, The Traveller
5. Oana Fărcaș, Hurt
6. Ilustrație Expo Fabrica de Pensule

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Eminescu, Georgescu și noi, ceilalți, la Tradem

 

Se-ntâmplă să treacă anul și să nu ajungi a vizita un prieten, deși gândul te duce către el mai des și, din când în când apelezi la telefon. Dar de ziua lui e de-a dreptul în firea lucrurilor a-l vizita și chiar așa faci, netulburat. Ei bine, tot astfel și cu prietenul Eminescu.

Într-un fel sau altul apare în dialogurile noastre de peste an, în scrierile noastre, în filosofări, în polemici, în muzică sau în ce te miri conjunctură. De ziua lui e deja o cutumă a ne strânge la un loc, pentru el. Așa se face că pe 15 ianuarie 2014, Tradem (Casa de Cultură Traian Demetrescu, a municipiului Craiova) s-a oferit să fie gazda aniversării a 164 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. Cosmin Dragoste, din postura de manager creativ, a amintit că Eminescu a acoperit toată aria de exprimare din societatea românească, inclusiv segmentele OTV și New Age, și a propus „să ne apropiem de Eminescu cât mai firesc.”

Nicolae Coande a gândit o structură de propuneri din creația poetului, din publicistică și din scrierile unui exeget prețuit, Petru Creția. A selectat poezii dintre postume și nu numai și le-a oferit spre lectură unor tineri actori: Anca Maria Ghiță și Petre Diamantu.

Tot ei au citit câteva dintre frumoasele, prin omenescul lor, scrisori dintre poet și Veronica Micle. Apoi au fost interludii muzicale asigurate de Mircea Suchici cu violoncelul său, creativ ca de fiecare dată, cu spontaneitate și bucurie a transpunerii dintr-o artă într-alta.

Gabriel Coșoveanu a rostit câteva gânduri despre receptarea lui Eminescu, văzut ca o „figură tutelară, fără să-l zeificăm”, despre trecerea de la indiferența inițială, din timpul vieții lui, până la adularea ditirambică, punând accentul pe faptul că e importantă apropierea de sensul operei.

În context, Nicolae Coande a citit ceea ce a scris Petru Creția despre „ultimul chip al lui Eminescu”.

Ei bine, cum se intâmplă într-o întâlnire amicală, simplă și vie, tăria opiniunilor noastre ne îmboldește a combate ceea ce alții au zis ori zic. Și s-a întâmplat ca în ziua aceea să fiu eu cel care să găsesc că exprimarea, altminteri frumoasă în intenție și cuvinte, a lui Petru Creția, aduce o imagine ce semăna taman cu „sfințirea” de care se vorbise anterior. Și m-am aprins. Pentru că fragmentul de jurnalism citit la Tradem mi s-a părut că în niciun caz nu poate fi receptat decât în mod critic, într-un dialog care să nuanțeze îndelung și să decupeze ceea ce este valabil, să contextualizeze. Era vorba acolo de „drumul de fier”. Și Eminescu enunța că prețul era prea mare și nu era de acoperit, oricâte care cu boi ar fi fost nevoite să continue să lucreze așa cum o făcuseră și până la calea ferată. Și m-am gândit că azi, de la elite și până la anonimi, toți clamăm stringența uei rețele de autostrăzi deși avem sumedenie de șosele pe care se circulă bine de ani și ani.

Eminescu era deranjat de proiectul podului peste Dunăre, către Dobrogea. Drumul de fier era făcut de străini? Pentru că nu era, încă, o industrie românească. După 1989 am renunțat la industrie. Prietenul Eminescu vorbea de o dezvoltare organică. Dar ce lungă dezbatere ar fi aici, cât de bogat e subiectul și ce greu de dat un răspuns cuprinzător. (Cât de organică a devenit folosirea telefoanelor mobile, pe atât de puțin organică este industria care le produce și câte lungi discuții ar fi dacă suntem popor agrar și dacă prosperitatea și gradul de civilizație nu cumva vin prin industrie.)

Întâlnirea aniversară s-a încheiat cu un recurs la scrisorile celor doi și cu o propoziție consensuală: „ea n-a mai putut trăi fără el”.

Nicolae Coande l-a evocat pe cercetătorul Nicolae Georgescu și chiar după două zile am avut prilejul să-l întâlnim. Ca un musafir întârziat, din pricini întemeiate, la aniversarea lui Eminescu, a ținut să ajungă, totuși, cât de curând s-a putut. Și prezența lui dar, mai ales, ceea ce a spus, au fost cu adevărat o surpriză frumoasă. Când s-a descris ca bibliotecar, ca un scormonitor asiduu prin publicațiile din Biblioteca Academiei, când a amintit de munca sa la bibliografia Eminescu, în virtutea căreia a citit toate periodicele al căror nume începea cu una dintre literele F,O și V, ei bine, cum am auzit toate astea mi-am amintit de starea plăcută pe care am simțit-o, păstrând proporțiile, când am mers în arhive, când fiecare filă a unui act ori a unei cărți de acum o sută de ani, aduce o mică imagine a unei lumi pe care doar ne-o închipuim.

„Cultura română se consumă în periodice” a declarat invitatul special de la Tradem, și a ilustrat cu inedite situații.

Cu harul povestirii, ba chiar cu valențe didactice, pentru un auditoriu eteroclit, a captivat prin felul în care a exemplificat demersurile sale concretizate în cartea Poesii de Mihail Eminescu. O ediție critică în care a căutat să analizeze cu atenție, cu acribie, fiecare apariție din antumele poetului. A subliniat intervențiile fiecărui editor, în principal în privința punctuației. Cât de mult s-a schimbat sensul printr-o omisiune de virgulă sau prin inventarea uneia. Fascinantă argumentație. A urmat apoi un interesant comentariu legat de eliminarea apostrofului din uzul limbii române. Și, cel mai greu, după cum subliniază Nicolae Georgescu, este de acceptat voința autorului. A insistat pe faptul că Eminescu și-a gândit clar ordinea poeziilor, după un fir călăuzitor, cu conexiuni de versuri care leagă firesc finalul unei poezii de începutul celei pe care a ales-o drept următoarea.

Poate că, în conferința lui, pasiunea se duce uneori mai mult spre fabulos și speculativ, dar totul pornește din realitatea documentelor și printr-o lectură profundă. De altfel a fost fermecător să-l auzim rostind versuri eminesciene, mai degrabă dintre cele mai cunoscute. Pe de-o parte a fost inedit să aflăm ce sensuri complexe au fost imaginate de poet și ignorate de editori, iar pe de altă parte am avut sentimentul că acele versuri nu sunt niciodată pasibile de sațietate, oricât s-ar teme unii.

De data aceasta n-am mai fost eu polemistul, ci Constantin Barbu. Prilej pentru Nicolae Georgescu de a oferi explicații suplimentare, limpezi, cu zâmbet și calm.

„Toate-s vechi și nouă toate”. 

Comentarii cititori
sus

Györfi-Deák György

 

Bidiviul Verde

 

gyuriA început, pe 31 ianuarie, anul Calului de Lemn, adică al Bidiviului Verde, care se va încheia pe 18 februarie 2015.

Iar eu am început să pliez diferite modele de armăsari verzi.

Iată unul, inspirat de figurile stilizate ale scoarțelor oltenești.

El poate fi pus să călărească marginea de sus a unei pagini, deci este și semn de carte.

În desen apar rune secuiești, alfabetul consemnat de generalul Marsigli din Bologna, în 1690, care diferă ici-colo de celelalte versiuni, dar nu într-un mod esențial:

Sunt 42 de semne, cuvintele se citesc de la dreapta la stânga.

L-O-V-A-CS-K-A înseamnă CALUTZ iar GY-D-GY e numele autorului.

Pace și binețe, Gyuri

Comentarii cititori
sus

 

MOOON: Seen from the Earth

 

moon1Artiști: Timon Botez, Mihail Coșulețu, Adina Mocanu, Sybille Neumeyer, Iulia Nistor, Philipp Schweiger*.

Curator: Simona Vilău

*Cu sprijinul Forumului Cultural Austriac

22 ianuarie – 1 martie 2014 @ Spațiul de artă contemporană Aiurart (București, Lirei 21)
Vernisaj: miercuri 22 ianuarie 2014

MOOON este un proiect artistic despre Lună și despre cum se vede ea de pe Pământ. Cu cât ficțiunea se leagă de lucrurile știute, palpabile, cu atât tinde să fie mai elucubrantă. Cu cât se leagă de lucrurile îndepărtate, străine, cu atât încearcă să ni le apropie. Artiștii se află în situația de a imagina aspecte despre Lună și de a cerceta prin intermediul experiențelor proprii sau ale altora. A vedea fără a atinge poate fi adesea înșelător, dar aici rezidă și provocarea acestui subiect care a fost abordat adesea în istoria artelor, de la Georges Méliès și debuturile cinematografiei până la expoziția A trip to the Moon, curată de Fabiola Iza la Proyectos Monclova din Mexico City, în vara lui 2013 sau recenta Republic of the Moon de la The Arts Catalyst, Londra (ianuarie 2014).

MOOON aduce împreună șase artiști din spații geografice diferite care sunt interesați de știință și ficțiune în demersurile lor artistice. Discursurile se situează la limita dintre realitate și ficțiune, dintre adevăr și fantezie și dintre palpabil și efemer. Proiectele, în majoritate site-specific, sunt bazate pe cercetarea și explorarea mai multor medii, ce se armonizează în moduri inedite în finalitatea proiectului. Expoziția este însoțită de publicația evenimentului în ediție limitată, intitulată The Mooon Journal, realizată de curatoarea expoziției împreună cu artiștii.

Program:
Sâmbătă, 15 februarie 2014, ora 16:00 – Adina Mocanu, Mihail Coșulețu- întâlnire cu publicul. Moderatoare: Simona Vilău, curatoare proiect (Mansarda Aiurart)

moon-tbTimon Botez (n. 1973) este un artist româno-norvegian stabilit în prezent la Oslo, Norvegia. Lucrările sale se situează la intersecția dintre tehnologie și mecanică și explorează tipologiile comportamentale subtile, detectate în proximitatea sa. În ultimii șapte ani, Botez a experimentat sculptura și sunetul prin compoziții conceptuale și instalații orchestrale. A absolvit London College of Printing in 1999 și a trăit la Londra, Boston și New York, înainte de a se stabili la Oslo, orașul său natal, în 2012, unde conduce Storck Gallery. Mai multe detalii la : http://www.botezco.com/

moon-mcMihail Coșulețu (n. 1982) trăiește și lucrează la București. Pictor ca formație și ca preocupare majoritară, Mihail Coșulețu lucrează și imagine digitală sau animație. Explorează geometrii fundamentale și creează lumi paralele din multiplicarea unei prisme sau a unui cub. Picturile sale în ulei, de mari dimensiuni, investighează arhitectura imaginară a unor orașe posibile. Activitatea sa de autor de grafică și ilustrație este vizibilă în câteva apariții remarcabile ale editurii Humanitas din ultimii ani (cărți audio sau tipărite). Pentru Mooon realizează o construcție site-specific. Mai multe detalii la http://cosuletupainting.blogspot.ro/

Adina Mocanu (n. 1990) trăiește și lucrează la București. Este autoare de instalație, performance, fotografie, video și desen, iar printre proiectele sale se numără și colaborarea cu Alexandra Sandu, cu care a realizat experimente comune în ultimii ani. Lucrările sale, adesea analitice și exacte, investighează cu tenacitate limitele, cercetează “delimitarea” ca mod de construcție a universului. Pentru Mooon a realizat o lucrare in situ, în spațiul Aiurart.

moon-snSybille Neumeyer (n. 1982) este o artistă călătoare, stabilită la Berching, Germania. Este autoare de design, video, fotografie, instalație și desen. Printre proiecte și rezidențe menționăm stagiul de la Schloss Solitude (2011-12), POGON & Muzeul de Artă Contemporană din Zagreb(2012-13) sau ARCUS Project, Moriya, Japonia (2013). Arta se se concentrează asupra fenomenelor și structurilor din cultură și natură pe care le translează în instalații, video sau lucrări pe hârtie, prin repetiție, arhivare și colectare/colecționare. Folosește imagini și practici științifice sau materii naturale ca surse de inspirație. Mai multe detalii la http://www.sybilleneumeyer.com/.

moon-inIulia Nistor (n. 1985) trăiește și lucrează la Nurenberg,Germania. Este autoare de pictură, fotografie, desen și instalație și doctorandă în filosofie la Universitatea din Regensburg. Arta sa investighează stimulii și suprapunerile memoriei și aplică necesarul filtru subiectiv peste imagini ambigue, aparent statice, surprinse în diverse locuri, cu cadraje inedite. Iulia Nistor folosește tehnologia contemporană și o asociază intuiției și fluidității unui discurs artistic profund filosofic. Mooon este cea de-a treia sa participare într-o expoziție la București.

Philipp Schweiger (n. 1971) trăiește și lucrează la Viena. Este autor de pictură, desen și sculptură, absolvent al Școlii de la Dusseldorfîn 1997. Imaginile sale sunt poetice și denotative, artistul surprinzând momente senzaționale ale unei aparente tăceri. Imobilitatea picturii contrastează cu explozia, fluxul sau energia din subiectul imaginii. Pentru Mooon a realizat două lucrări pe pânză cu Luna. Mai multe detalii la http://www.philippschweiger.com/.

Lucrari:

Mihail Coșulețu, Stereo, 2014,wooden construction and digital image [Foto MC]

moon-psPhilipp SchweigerNo Title, 2013, oil on canvas, 100 x 120 cm (two paintings) [Foto PS]

Timon BotezNegative Negative Space, 2009-2014, screen prints, 4 colors, alternating combinations, poplar wood frame, 44 x 54 cm

Timon BotezUntitled Albedo (sound installation), 2014, playwood, paint, nails, copper wire, amplification device, audio playback device, alnico loudspeaker, 110 x 45 x 45 cm [Foto TB]

Iulia NistorTicket to the Moon, 2014, print on paper, 21 x 29 cm (collaboration with Rory Witt)

Iulia NistorBrain in a Vat I, Brain in a Vat II, 2012, acrylic and chalk on canvas, 170 x 170 cm [Foto IN]

Iulia NistorNew Constellation, 2014, site-specific drawing on the wall

Iulia NistorMaking Sense of Heidegger, 2013, drawing on plastic plane, 100 x 50 cm

Iulia NistorFirst Chair on the Moon, 2014, virtual 3D landscape seen through an Oculus Rift (prototype) – cooperation with Dominik Seibold

Iulia NistorEEG 1, 2014, sound piece, cooperation with Dominik Seibold

Sybille Neumeyermoon (borrowed.scenes.03), 2013/14, video installation, single channel video, 4:3, loop, no sound, gravel [Foto SN]

Adina Mocanu, Trying to find the right color for the Moon, 2014, site-specific intervention

Simona Vilău, Timon Botez, Mihail Coșulețu, Adina Mocanu, Sybille Neumeyer, Iulia Nistor, Philipp Schweiger
THE MOOON JOURNAL, 2013-14, 15 drawings

Parteneri: Forumul Cultural Austriac, K+K Hotels, Editura Vellant, Asdesign95, Radio România Cultural, Zeppelin, All Hollow, The Institute, Șapte Seri, Senso TV Arte, Modernism, ArtClue, Vernisaje, Artindex, TVCity, AR_chitecture TV, LiterNet.ro.

Facebook event: https://www.facebook.com/events/622846494417588/

Comentarii cititori
sus

 

Workshop despre căsătorii timpurii

 

Într-un comunicat recent, Ministerul Muncii arată că fenomenul nașterilor în rândul adolescentelor și tinerelor rămâne îngrijorător. În acest context, Grupul de Reading Limitele Cunoașterii (format din Prof. Univ. Dr. Viorel Guliciuc, Dr Adriana Mihaela Macsut și Drd. Ștefan Grosu) vă invită la un workshop despre casătoriile timpurii. Manifestarea va avea loc pe 21 februarie 2014 la Facultatea de Filosofie, Universitatea București între orele 14 – 18. Manifestarea este moderată de Florin Iaru și organizată de Ștefan Grosu și Adriana Mihaela Macsut. Stafful workshopului este format din:

• Prof. Univ. Dr. Viorel Guliciuc, consultant filosofic (Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava și Societatea Română de Filosofie, Inginerie și Tehnoetică);

• Prof. Univ. Dr. Diab Al Badayneh, consultant sociologic (Qatar University);

• Dr. Judecător Cristi Danileț, consultant juridic;

• Prof. Univ. Dr. Kuruvilla Pandikattu Joseph, consultant religios (Institute for Philosophy and Religion, Pune, India);

• Drd. Ana-Maria Gajdo, consultant mass-media (Sapienza Universita di Roma, Italia);

• Fotograf Alexandru Gabriel Olah.

 

Partener media: Pravălia Culturală.

Comentarii cititori
sus

Cornel Mihai Ungureanu

 

Scriitori la Tradem: Daniel Bănulescu

 

Daniel Bănulescu a fost invitatul ediției din ianuarie 2014 a proiectului Scriitori la Tradem, care se derulează la Casa de Cultură Traian Demetrescu din Craiova. În absența din motive medicale a poetului Nicolae Coande, inițiatorul și amfitrionul acestor seri de la Tradem, întâlnirea a fost moderată de Luiza Mitu și Cosmin Dragoste, managerul Casei de Cultură Traian Demetrescu. 

După o prezentare a oaspetelui făcută de Luiza Mitu, Daniel Bănulescu a citit poeme din creația proprie, depănând uneori câte o scurtă poveste însoțitoare, a găsit asemănări între poezie și rugăciune (intensitatea, devoțiunea, cutremurul sufletesc), dar și diferențe: „Poezia are ca destinatar omul, omul nu poate să întoarcă ajutorul cerut, spre deosebire de rugăciune, care are alt destinatar”. A vorbit și despre experiențele sale de scriitor, despre o îndrăgosteală care nu mai există de orașul București, despre burse în Germania, „în care erai îmbuibat, dacă te lăsai îmbuibat”, despre importanța prezenței în spațiul german a unor traducători de literatură română precum Ernest Wichner ori Gerhardt Csejka.

Daniel Bănulescu a citit și proză, un fragment din romanul la care lucrează, a evocat o întâlnire cu Hertha Müller, dar și figura lui Cristian Popescu, căzut acum în uitare, a răspuns unor întrebări care vizau propriul scris sau apartenența la generația nouăzecistă, amintind  în context impresii de la cenaclurile conduse de Nicolae Manolescu și Mircea Martin.

Am mai reținut: „O carte bună e o faptă bună”, părerea că la un turnir la care fiecare poet ar participa cu un singur poem, Cezar Ivănescu i-ar bate pe mulți cu Amintirea paradisului – un stimul pentru a produce o poezie la fel de sau și mai bună, dar și „Am tratat proza ca pe un lucru esențial pentru mine și o dorință secretă care, iată, nu mai e secretă, a fost aceea ca, deși am fost inginer și am avut și alte profesii, să scriu niște cărți care să se scoale ele în locul meu și să se ducă să muncească în locul meu, să mă elibereze pe mine”, dintr-un astfel de izvor apărând, de exemplu, Te pup în fund, conducător iubit.

Mai grăitoare însă decât cuvintele care să descrie întâlnirea de la Tradem sunt imaginile pe care le puteți urmări mai jos.

  

 

Post Scriptum

Invitatul lunii februarie la Scriitori la Tradem este Adrian Cioroianu. Acesta va susține vineri, pe 14, de la ora 17, conferința O poveste fără Făt Frumos. Istorie și patrimoniu în România după 1990 și va lansa cea mai recentă carte a sa Cea mai frumoasă poveste. Câteva adevăruri simple despre istoria românilor (Ed. Curtea Veche, 2013). Bonus, de Valentine's Day, romanul de dragoste al autorului: Adulter cu smochine și pescăruși (Ed. Curtea Veche, 2012).

Prezintă, Nicolae Coande. Intrarea publicului este liberă.

Scriitori la Tradem este un proiect cultural inițiat în anul 2010 de Nicolae Coande, și susținut de Casa de Cultură Traian Demetrescu din Craiova, care și-a propus să invite, în special, scriitori români a căror voce este incofundabilă în contemporaneitate. De atunci au venit la Tradem: Gheorghe Grigurcu, Nichita Danilov, Radu Aldulescu, Marian Drăghici, Mircea Bârsilă, Claudiu Komartin, Sorin Vidan, Vasile Baghiu, Peter Sragher, Paul Vinicius, Bogdan Ghiu, Adrian Mihalache, Michael Astner, Dumitru Ungureanu, Ioan Es. Pop, Radu Vancu, Dragoș Varga, Dan Sociu, Peter Waugh (Austria), Dan Stanca, Anton Jurebie, Liviu Ioan Stoiciu, Cornel Mihai Ungureanu, Silviu Gongonea, Serghei Birjukov, Denis Beznosov (Rusia), N. Georgescu și Daniel Bănulescu. 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey