Performance - 'Baloane de săpun'
Art Studio - galerie de artă
Apariție editorială: Disputatio de eutanasia
Mădălina Nica și Aurelian Zisu la Tradem
Colocviile Ion D. Sîrbu – 2014

 
sus

 

 

Piticot

 

b1Fabulos îmi părea, copil fiind, jocul Piticot. Întrezăresc desenul bogat de pe cele două jumătăți despăturite ale cartonului pe care simpli pioni avansau ori, n-aveau încotro, se retrăgeau atâția pași după cum îngăduia zarul pe care-l aruncam cu sufletul la gură din dorința de a ajunge primul. Ori, pășind pe un câmp cu probleme, mă vedeam nevoit să mă întorc din drum. Zarul îmi era călauză prin povestea desenată pe carton.

 

Într-o după-amiză de august, abia intrand în Parc, puteai vedea desenate pe asfalt un șir de pătrate numerotate. Și o invitație la joc. Să arunci o punguță plină cu vopsea, cât poți de tare, în acel pătrat dorit. Cât punga sa se spargă și vopseaua să-și facă și ea capriciul, întinzându-se unde o vrea. Iar numărul acelui pătrat să însemne ceva pentru cele două artiste care au propus jocul. Drept care să înceapă o mișcare nouă, să-și pună o altă expresie pe chip, construiască o poveste, cu inflexiunile punctate de hazardul baloaacelor aruncări. Alexandra Sandu și Adina Mocanu, fiecare fiind artist vizual cu, deja, câteva proiecte în portofoliu, au și chiar „și-au” propus acest performance, ca un îndemn către ludic. Au ales să vină laCraiova, într-un spațiu foarte căutat de oameni, cu atât mai mult într-o zi de vară călduroasă, au așezat pungile cu vopsea (verde, albastră, galbenă) în punctul de aruncare. 

(http://adinamocanualexandrasandu.tumblr.com/)

bdesDar socotela de acasă... Prezența numeroasă a copiilor, la acea oră, a însemnat că ei au fost primii, cei mai numeroși și cei mai dinamici parteneri de proiect pentru cele două artiste. Dar copiii au fost atât de captivați de vopseluri și de împrăștierea lor încât au ignorat povestea care se țesea în jurul lor. Maturii de pe margine ar fi vrut să intre în joc dar nu mai aveau loc de atâția copii. Astfel, poate că proiectul a căpătat un curs neașteptat, poate și-a pierdut o aripă. Alexandra și Adina și-au urmat secvențele din povestea pe care și-bdsau imaginat-o. Rochiile lor albe au căpătat pete verzi și albastre și galbene, picioarele și brațele s-au pigmentat, dar chipurile lor au continuat să exulte de bucurie ori să plângă. Au documentat acest performance, rămâne dorința de a vedea spre ce le va duce creativitatea. De pe margini, erau de cules atitudini: un bunic rigid, care striga într-una la fetița care, cu un strop de vopsea galbenă pe obraz, era exuberantă și intra în joc spre disperarea bunicului. Dar era și o mamă care era atentă la performance și care voia să se joace. De altfel asta e o observație generală: în spațiul public, luați prin surprindere, oamenii au răspunsuri mai degrabă suspicioase. Fie se eschivează, fie sunt timizi iar proiectul acesta a fost menit să vină în întâmpinarea lor. Cum de pierdem bucuria de a împrăștia culori? De a ne juca de a creatorii de povești? Ce se întâmplă cu (unii dintre) noi că ne rușinăm să fim exuberanți în această unică viață?

baloaneAm văzut cum pe aleea cu marcajele mari, lămuritoare, cu, deja, mari pete de vopsea, cu hărmălaia copiilor nerăbdători să mai arunce, în fine, cu camera video și artiște și public, trecători aparent grăbiți, cu capul în pământ sau, mai rău, cu privirea fixată undeva departe, ignorau complet ceea ce se petrecea acolo, de parcă nici n-ar fi fost.

Te poți gândi la mai mult, în ce măsură acei oameni sunt de fapt preocupați strict de propria mișcare, nimic altceva din spațiul public. Oricum, nu direct, nemediat, într-un contact limpede cu o realitate exuberantă.

Despre beneficiile sociale ale jocului, despre efectele sale și ale poveștii asupra atitudinii noastre, poate vom mai afla din proiectele care vor veni ale Adinei Mocanu și Alexandrei Sandu.

Performance - 'Baloane de săpun', proiect susținut de Asociația Craiova Capitală Culturală Europeană 2021.    

Comentarii cititori
sus

 

 

New Tag in  the Town

 

Fiind Ziua Zâmbetului, pe data de 7 August, le-au fost oferite zâmbete tuturor celor din jur, dăruindu-li-e oamenilor oportunitatea de a se relaxa, a zâmbi și a respira printr-un moment de creație. Au avut posbilitatea de a se descalța de reguli și de a avea curajul să se simtă liberi și să zâmbească.

Activitatea s-a împarțit în două etape:

-Prima a avut loc în Piața Mihai Viteazul, pe data de 7 August la ora18:00. Oamenii au avut la dispoziție hârtii, culori, pensule și zâmbete și au fost invitați să picteze. Copii au fost alături imediat, s-au bucurat poate cel mai mult de această activitate.

-În a doua parte a evenimentului artiștii ad-hoc au avut ocazia să aibă o expoziție personală cu lucrările din acea zi. Vernisajul a avut loc pe 10 August, ora 18:00, într-o galerie privată, Art Studio ( Aleea Matei Basarab, Nr 2 )

art1art2Proiectul a fost gândit de Roberta Ionescu (absolventă a Facultății de Arte Plastice- București), Andreea Vlăduț (studentă la Facultatea de Arte Plastice- București), Alexandra Untaru (studentă la Facultatea de Arhitectură și Urbanism 'Ion Mincu'- București), Ștefania Buzatu (studentă la Facultatea de Arhitectură și Urbanism 'Ion Mincu'- București) și s-a bucurat de sprijinul Asociației 'Craiova Capitală Culturală Europeană 2021'

Roberta Ionescu: „În primul rând am terminat Facultatea de Arte Plastice, București, la secția de Grafică, dar studiile mele încă nu s-au terminat, o să continui cu masterul. Am decis să mă întorc înCraiovași să-mi deschid propria galerie/ atelier, 'Art Studio', pentru a avea independență dar, totodată, să le ofer o șansă de a expune aici și altor persoane dornice și talentate (având în vedere că nu sunt foarte multe spații de genul acesta, încă, în oraș). Pe de altă parte am ales să mă întorc înCraiovapentru că eu cred că este un oraș cu potențial, s-au făcut deja câțiva pași spre o dezvoltare culturală și mi-aș dori să fac și eu parte din această dezvoltare, să adun alături de mine oameni dornici să-și lase o amprentă, o urmă, iar împreună să schimbăm ceva. Să aducem bucurie oamenilor, să le dam un motiv de a zâmbi.

art3Acum mă adresez tuturor celor ce au ideei, își doresc să activeze în acest domeniu al artelor, vor să schimbe ceva, să ni se alăture nouă, să aibă curajul să iasă la lumină, pentru că restul oamenilor sunt deschiși și abia așteaptă să îi surprindem cu diverse activități plăcute, să îi scoatem din peisajul cotidian.

Avem în plan mai multe proiecte în desfășurare, în care o să aducem din istoria, tradiția și cultura Craiovei și o să le plasăm în actualitate, prin diverse evenimente interactive. Astfel oamenii o să fie informați despre un trecut important și totodată să se simtă bine și să se distreze alături de noi. Ne bucurăm că putem să facem ceva, să aducem o pată de culoare în viețile tuturor, să fructificăm talentul și inițiativele cu o notă culturală."

Notă:

Imagini din galeria Art-Studio, cu lucrările de la Ziua Zâmbetului și ale Robertei Ionescu. 

Comentarii cititori
sus

 

 

Disputatio de euthanasia,
Editura ROVIMED, Bacău, 2014

 

euthanasiaEutanasia constituie o temă controvesată a societății contemporane. Decizia de a efectua actul eutanasiei conduce la multiple probleme morale. Analiza poate fi realizată din punct de vedere legal, medical, religios, filozofic și chiar economic - un demers ambițios realizat de autorii antologiei Disputatio de eutanasia (Editura Rovimed, Bacău, 2014). Pentru că este un volum cu participare internațională, fiecare lucrare este în engleză și română. Coordonatorii volumului sunt: Viorel Guliciuc, Gabriel Hasmațuchi, Corina Sorana Matei, iar prefața este semnată de Yolanda Angulo Parra, Sorin Tudor Maxim. Această carte explorează multe aspecte multiple și complexe ale eutanasiei, „fie ele morale, etice sau legale, astfel încât cititorul să găsească mai multe motive și argumente care să formeze un criteriu și să îl ghideze în luarea unei decizii” (Yolanda Angulo Parra, Eutanasia ca și concept filosofic, p. 82). S-au reunit în acest volum „personalități remarcabile, cu o vastă experiență academică, de pe mai multe continente (Diab Al Badayneh, Kuruvilla Pandikattu, Vladimir Petercă), specialiști cu inițiative și rezultate în domeniu (Simona Bratu, Ștefan Grosu, Adriana Mihaela Macsut, Rodica Mixich) sau tineri cercetători (Ana-Maria Gajdo, Maria Sinaci, Corneliu Robert Sîrghea, Daniela Stănciulescu, Claudia Togănel)” (Sorin Tudor Maxim, Eutanasia ca dilemă etică, p. 81). 

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Mădălina Nica și Aurelian Zisu la Tradem

 

z1După ce Tradem a fost mult timp gazdă, prin intermediul lui Nicolae Coande, pentru poeți foarte buni din prezentul românesc și nu numai, a venit rândul unui proiect inedit, de genul „doi pe-un balansoar“. Cei doi fiind tot poeți, doar că vin din generații diferite.

Spectatorii au parte, astfel, de o secțiune pe axa timpului, pe lângă posibilitatea de a savura creația unuia sau altuia. Apoi chiar poeții invitați la o astfel de întâlnire, au prilejul de a cunoaște o dată mai mult creația celuilalt. Publicul devine, astfel, o idee mai eteroclit ca altădată, alimentându-se din categorii temporale diferite, o șansă de a permite ideilor dintr-un timp sau altul de a se familairiza unele cu altele. Desigur, intervine, de fiecare dată, farmecul personal al fiecărui poet.

z2Petrișor Militaru, cel care croiește acest proiect, conduce discret cursul întâlnirilor, zâmbind la un performance care poartă amprenta unor figuri ale locului și a tinerilor care, ușor, ușor, reconfigurează spațiul poetic.

Vineri 29 august 2014 au stat alături Mădălina Nica și Aurelian Zisu.

A fost o lectură bogată în versuri, au fost comentariile unui poet despre versurile celuilalt, a fost familiaritatea dialogului cu publicul. În fapt, cu alți poeți ori cu o reprezentantă a criticii literare. A fost o seară care i-a adus alături pe trei poeți prieteni, evocând tineretea lor în care construiau împreună pe versuri expuse într-un atelier menit a șlefui cât mai bine puteau ei: z3Ionel Ciupureanu, Alexandru Ioan și Aurelian Zisu care le-a dedicat  poezia Și dacă. Iar la final a acordat autografe pe volumul său Iubita lui Kirillov, apărut la Editura Aius.

Mădălina Nica, pas cu pas, construiește.
Mă întreb ce-o mai face Carolina, spiritul multor versuri ale poetei.

Iubim în frânturi, Carolina, precum
cuțitul bont ce nici pâinea nu mai poate
s-o taie ca lumea, însă vezi tu, Carolina,
nu se face s-o rupem acum, când deja
s-a răcit și ne privesc niște oameni,
ochii lor se prăvălesc peste noi și
ne simțim atât de golite de foame,
tu și cu mine, puse-n cuvinte,
sub mâinile și pupilele lor.

De pildă, tu, cu ochii verzi.
Vezi, Carolina, cum se foiește?
Ar sta și n-ar sta. Ar citi. N-ar citi.
Hei, tu, cu ochii verzi și degetul cald
pe colțul hârtiei, tu știi toate astea
de unde vin. Speri despre tine să fie.
Iți spun că din tine vin: tu mi-ești
speranța și răscolirea, gândul că nu scriu,
ci vorbesc. Ochiul tău face lumea,
mâna ta o așază aici.

[…]

Comentarii cititori
sus

 

 

Ion D. Sîrbu – un sfert de veac de posteritate

 

 

afis colocvii ion d sirbuPe 17 septembrie va avea loc la Craiova cea de-a VI-a ediție a Colocviilor Ion D. Sîrbu, în organizarea Bibliotecii Județene Alexandru și Aristia Aman și a Teatrului Național Marin Sorescu. Partener, Asociația Culturală Taberna. Colocviile se vor desfășura la sediul Bibliotecii Județene Alexandru și Aristia Aman, de la ora 14,00.

Inițiatorul colocviilor este scriitorul Nicolae Coande.

Anul acesta se împlinesc 25 de ani de la moarte, respectiv 95 de ani de la nașterea celui care a fost student al lui Lucian Blaga, asistent universitar al lui Liviu Rusu, dar și deținut politic în pușcăriile comuniste.

Tema dezbaterii colocviilor va fi Ion D. Sîrbu – un sfert de veac de posteritate. Se vor reuni la Craiova pentru a-l omagia pe importantul scriitor cercetători, monografi, scriitori care s-au aplecat asupra vieții și operei sale: Mihai Barbu, Dumitru Velea (ambii din Petroșani), Adrian Dinu Rachieru (Timișoara), Ion Barbu (Petrila), Mihaela Bal (București), Flori Bălănescu (București), Sorin Delaskela (Turnu Severin), Ioan Lascu, Cornel Mihai Ungureanu, Horia Dulvac (Craiova). Invitați speciali – Elisabeta Sîrbu, soția scriitorului, pictorul Viorel Penișoară Stegaru, prieten și colaborator al scriitorului.

Cu acest prilej, va fi lansat volumul lui Ioan Lascu, Ion D. Sîrbu, așa cum a fost. Convorbiri despre Gary, Editura „Ramuri“, 2014.

 

Scurt istoric: Prima ediție a Colocviilor Ion D. Sîrbu a avut loc pe 27 iunie 2009, cu participarea unor instituții de cultură: Teatrul Național Craiova, Universitatea din Craiova, Uniunea Scriitorilor din România, cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Dolj. La această ediție au luat parte sau au trimis intervenții redactate scriitorii Paul Goma, Mihai Barbu, Ioan Lascu, Nicolae Coande, Flori Bălănescu, Nicolae Oprea, George Popescu, Toma Velici, Elvira Sorohan, Marian Boboc, Toma Grigorie, Mircea Moisa, actorii Emil Boroghină și Remus Mărgineanu. Invitat special, dna Elisabeta Sîrbu, soția scriitorului.

Următoarele trei ediții s-au desfășurat sub egida Casei de Cultură Traian Demetrescu a Municipiului Craiova, cu participarea unor scriitori și oameni de cultură din Craiova: Ionel Bușe, Horia Dulvac, Mihai Ene, Jean Băileșteanu, Alexandra Davidescu, Horia Davidescu, oameni de teatru, prieteni de nădejde ai lui Sîrbu, Lia Boangiu, Petrișor Militaru, Toma Grigorie, Cornel Mihai Ungureanu etc.

La ediția a patra au trimis mesaje de salut și susținere scriitorii Virgil Nemoianu și Vladimir Tismăneanu (SUA).

A V-a ediție (11-12 octombrie 2013), cu tema Firesc și excepționalism în viața și opera lui Ion D. Sîrbu, a marcat aniversarea a 94 de ani de la nașterea scriitorului (29 iunie 1919), respectiv 24 de la moartea sa (17 septembrie 1989).

Au participat la dezbaterile găzduite de Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” și de Teatrul Național Craiova scriitorii Mihai Barbu, Gheorghe Grigurcu, Flori Bălănescu, Nicolae Oprea, Clara Mareș, Dumitru Augustin Doman, precum și caricaturistul Ion Barbu, un păstrător autentic al memoriei marelui scriitor. Din Craiova, au participat scriitorii Ovidiu Ghidirmic, Toma Velici, Mihai Ene, Marian Barbu, Toma Grigorie, Cornel Mihai Ungureanu, Petrișor Militaru, actorul Emil Boroghină, regizoarea Alina Rece. Mircea Suchici – la violoncel.

 

*

ion d sirbuIon D. Sîrbu, n. 28 iunie 1919, Petrila, jud. Hunedoara – m. 17 sept. 1989, Craiova.

Prozator și dramaturg. Fiu al minerului Ioan Sîrbu și al Ecaterinei (Glaser) Sîrbu. Liceul la Petroșani; Facultatea de Litere și Filosofie (1940–1945), în cadrul Universității din Cluj, vremelnic mutată la Sibiu. Îi vor fi profesori, între alții, Lucian Blaga, Liviu Rusu, D. Popovici, Onisifor Ghibu, D. D. Roșca, Nicolae Mărgineanu; face războiul pe ambele fronturi, între două lupte își dă și câte un examen și își ia licența cu „magna cum laude” (9,71) cu teza De la arhetipurile lui C. G. Jung la categoriile abisale ale lui Lucian Blaga (1945), își pregătește doctoratul cu lucrarea Funcția epistemologică a metaforei, la Lucian Blaga;Seminarul Pedagogic Universitar, la Cluj (1948); asistent și conferențiar universitar la Universitatea din Cluj (1946–1949); îndepărtat din învățământul universitar, va funcționa, între anii 1950–1955, ca profesor de liceu și școală medie la Baia de Arieș și Cluj; redactor la Revista de pedagogie (1955) și la revista Teatrul (1956-57); arestat la 16 sept. 1957, pentru „omisiune de denunț“, va fi anchetat, apoi judecat și condamnat la un an închisoare. În 1958, după ispășirea pedepsei, la Jilava, va fi iar arestat. Anchetat, în cadrul Secției scriitori și intelectuali dificili, de cpt. Enoiu și cpt. Tudor Vornicu, i se va înscena un al doilea proces, pentru delictul de „uneltire contra ordinei sociale“, fiind condamnat la 7 ani închisoare corecțională și 4 ani interdicție corecțională, cu suspendarea drepturilor. Încarcerat la Gherla, până în 1960, se va afla, pe rând, până la sfârșitul detenției, în lagărele de muncă de la Stoenești, Strâmba, Grindu, Periprava. Eliberat prin grațiere (februarie 1963), este trimis cu „domiciliu obligatoriu“ la Petrila. Din septembrie același an, muncitor necalificat în subteran (vagonetar), la Mina Petrila, apoi șef serviciu producție la Teatrul de Stat din Petroșani (ianuarie – iulie 1964). Secretar literar la Teatrul Național Craiova (august 1964 –noiembrie 1973, când va fi pensionat).

Se stinge din viață la 17 septembrie 1989, în Craiova, după o lungă și chinuitoare suferință, ca urmare a unui cancer pe vălul palatin.

Cunoscut în timpul vieții mai mult ca dramaturg – a publicat trei volume de teatru (Teatru1976; Arca Bunei Speranțe1982; Bieții comedianți, 1985) – decât ca prozator, Ion D. Sîrbu este printre foarte puținii scriitori români pe care revoluția nu i-a găsit cu sertarele goale.

Volumelor de proză publicate antum (Concert, 1956; De ce plânge mama?roman pentru părinți și copiiPovestiri petrilene, 1973; Șoarecele B și alte povestiri, 1983; Dansul ursuluiroman pentru bunici și copii, 1988), li se vor adăuga, după 1990: Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, Editura Scrisul Românesc, Craiova (vol. I, 1991 ; vol. II, 1993); Adio, Europa!, roman, Editura Cartea Românească, București (vol. I, 1992; vol. II, 1993); Lupul și Catedrala, roman, Editura Casa Școalelor, București, 1995; Traversarea cortinei, corespondență cu Ion Negoițescu, Virgil Nemoianu, Mariana Șora, Ediție îngrijită de Virgil Nemoianu și Marius Ghica, Editura de Vest, Timișoara, 1994; Scrisori către bunul Dumnezeu, Dosar îngrijit de Ion Vartic, Biblioteca Apostrof, Cluj, 12/1996;Printr-un tunelCorespondență Ion D. Sîrbu – Horia Stanca, Ediție îngrijită și cu postfață de Dumitru Velea, Editura Fundației Culturale Ion D. Sîrbu, 1997;Iarna bolnavă de cancer, un roman epistolar gândit de Cornel Ungureanu, Edi. Curtea Veche, București, 1998, ș. a.

Recent, a apărut Opere. I. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal. II. Corespondență, ediție îngrijită, cronologie și note de Toma Velici, în colaborare cu Tudor Nedelcea; introducere de Eugen Simion, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2013.

*

„Ca secretar literar, Ion D. Sîrbu înaintează organelor de resort un proiect, cu ocazia inaugurării noului edificiu al Teatrului Național din Craiova, în cadrul căruia propusese și înființarea unui teatru școlar, „jucat de copii pentru copii” (Solemna stagiune, în România literară din 13 iulie, 1972). Mai târziu – când, firește, i s-a ivit ocazia – el va trece de la acea simplă propunere la elogiul păpușii, ca simbol de mare revelație ontologică a condiției umane, scriind un amplu și filosofic studiu, Păpușile lui Eustațiu Gregorian (în Teatrul, nr. 12/1980, pp. 19-21; Ion D. Sîrbu, Între Scylla și CaribdaDin însemnările unui secretar literar, Ediție a publicisticii, vol. III, Ed. Fundației Culturale Ion D. Sîrbu, Petroșani, 1996, pp. 98-105). Totul sub semnul mutației survenite încăde la începutul secolului nostru, privitoare la deschiderea culturii europene și către culturile așa-zise ale copilăriei lumii. „Secolul nostru – notează el – (atât de sublim și atât de jalnic), între multe altele a impus în cultură, în toate artele, valorile mentalității primitive, preistorice, rurale… și, mai ales, ale mentalității, sublim animiste, originare, mitice, a copilului și copilăriei. Nu mai e o taină pentru nimeni care iubește inteligent pe cei mici, că vârsta acestora e o vârstă de aur, singura în care grația, cerul și veșnicia coexistă infinit creator.” - Dumitru Velea

„Opera lui Ion D. Sîrbu, editată în colecția „Opere fundamentale”, intră în biblioteca esențială a clasicilor. Nu ar fi fost o surpriză dacă se întâmpla în urmă cu mai mult de zece ani și este o relativă surpriză pentru că se întâmplă acum. De ce? Am impresia că lucrurile sunt prea bine cunoscute. Imediat după 1990, proza (romanele Adio, Europa! și Lupul și Catedrala), jurnalul și corespondența lui Ion D. Sîrbu au fost dintre cele mai importante dezvăluiri ale literaturii de sertar. Nu au fost prea multe, dar nici nesemnificative descoperirile postdecembriste ale unei literaturi de sertar, deși de atunci încoace s-a tot încercat minimalizarea lor: romanul lui Lucian Blaga, confesiunile lui Petre Pandrea, jurnalul lui N. Steinhardt și multe altele din categoria mărturiilor din interiorul infernului comunist Ion D. Sîrbu a oferit surpriza de cea mai mare amploare, pentru că opera sa postumă și postdecembristă (scriitorul a murit în 17 septembrie 1989) era dovada celui mai virulent rechizitoriu al comunismului românesc. Din acest motiv, evaluarea sa critică a și urcat în mod spectaculos în primul deceniu postdecembrist, până la a fi considerat unul dintre cei mai importanți scriitori români din perioada comunistă, cu o tentativă ce părea să aibă sorți de izbândă de a fi promovat într-un canon revizuit, dupăun criteriu moral al rezistenței și al opoziției. Dacă în acest interval, până în 2000, ar fi apărut o serie de Opere Ion D. Sîrbu nu ar fi fost pentru nimeni de mirare: surpriza ne copleșise pe toți […] Despre niciun alt scriitor român postbelic nu s-au scris atâtea monografii ca despre I. D. Sîrbu – semn sigur al focalizării unei curiozități mai mult decât estetice.” - Ion Simuț, Cultura, nr. 461/2014

„Aspectul fragmentar al notațiilor lui I. D. Sîrbu nu trebuie să înșele: ele sunt macroreflecții în sensul că în centrul lor stau nu doar lucruri și idei abstracte, ci mari de-a binelea. Scriitorul citește cu aviditate tratate de istorie sau dări de seamă totalizatoare cu privire la o civilizație sau alta din nevoia de intui ceva din legile care stau la baza Răului generalizat. Perspectiva postumă, privirea de la cea mai mare distanță posibilă față de centrul propriului eu, mi se pare utopia auctorială a Jurnalului unui jurnalist fără jurnal. Doar de la înălțimea ei accidentele istorice – care i-au fracturat în multe bucăți biografia – pot fi explicate și, poate, într-o anumitămăsură exorcizate. Majoritatea reflecțiilor din acest „tratat de rienologie“ al lui I.D. Sîrbu vizează elucidarea mecanismelor Puterii („înainte de preluarea puterii de către cei mai buni dintre cei mai buni, ar fi trebuit să fie pusă la punct atât o cratologie (știință a puterii), cât și o crato-terapeutică“) sau condițiile de ascensiuneși de dispariție a civilizațiilor. De foarte de sus, din perspectiva acelei longue durée invocate des de Sîrbu pe urmele lui Fernand Braudel, se vede, de pildă, că „dacăcineva va scrie, peste 1.000-1.500 de ani, cronica acestui veac XX, ea va fi lipită de Evul Mediu, ca o continuare a perioadelor chinuite de dogmatism, inchiziții, ciumă, năvăliri barbare, lupte fratricide între papalitate și regii feudali, între ghelfi și ghibelini, catolici și protestanți“).” - Alex. Goldiș, Cultura, nr. 481/2014 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey