Republica Daniel Bănulescu. Statul de nord şi Statul de sud


 
sus

Xenia Karo

 

Plictis şi tupeu

 

 

Volumul antologic al lui Daniel Bănulescu Republica Daniel Bănulescu. Statul de nord şi Statul de sud sintetizează volumele Te voi iubi până la sfârşitul patului şi Baladele lui Daniel Bănulescu, precum şi, în „Addenda”, grupajul din ziarul Convingeri Comuniste, Ziua în care am fost publicat. În unitatea ei, poezia danielbănulesciană apare nu doar drept coagulare a unui alt idiom dar şi ca fascicul determinant în izolarea a ceea ce s-a numit în literatura română postdecembristă, „nouzecism”.

 

Miza discursului poetic aşa cum este antologat constă în comunicarea unei viziunii apocaliptice  postmoderniste, în sensul de criză, revelaţie.  De altfel, recenzenţii volumelor sale au recunoscut ca invarianţe rătăcirea în jungla lexicală, histrionismul ca opţiune semnificantă, negarea transcendenţei, înscrierea studiată în graficul tipului postmodern de expresie.

 

Astfel, descrierea universului liric al acestui poet înseamnă în primul rând evidenţierea câtorva atitudini specifice: acţiunea de exteriorizare a experienţei şi de respingere a oricăror presiuni ale convenţiei, exigenţa indeterminării, precum şi reflexul recuperator al demistificării şi al eliberării. Sensul este capitalizat preponderent prin identificarea unui nucleu tare (de regulă o expresie care lansează şi justifică textual o re-dimensionare a timbrului parodic) în jurul căruia se derulează apoi poemele ample. Histrionismul funambulescul, agresivitatea ca modalităţi preferate de punere în text sunt trăsăturile principale prin care se disimulează starea dominantă de apatie. Astfel, respingerea existentului (a convenţiilor de orice tip, a enciclopedicului) este transformată nu de puţine ori în manifestare a dezgustului şi chiar în anulare totală a Celuilalt prin prezenţa imaginilor dezagregării, putrefacţiei, finalmente ale furiei ca etapă secundă a stării de plictis (diferit de spleen), aceasta din urmă dovedindu-se starea imanentă a întregului demers poetic. 

 

În desfăşurarea poeticului se mizează pe dimensiunea performativă a nominării, pe susţinerea unui va-et-viens între figurare (în sens subiectiv) şi ficţiune (în sens obiectiv). Prin creditul acordat categorizării, frontiera dintre eul pretins şi eul sub-înţeles (insinuat) se limpezeşte în autotelism, în aşa fel încât şi negarea transcendenţei apare ca un act originat nu în convingere, ci în hedonism, în ludic. La nivelul acesta, al emiţătorului, reflexul de mise en spectacle corespunde actului brut al nominării (vz. Balada lui Daniel). Jocul câmpurilor semantice dirijează împlinirea potenţialităţilor semnificante ale unui eu gonflat, a unui eu învestit cu valoare de macropropoziţie (vz.  Balada…). Iar când nu auto-alegorizează, recurge concesiv la valorificări simbolice, cum se întâmplă în Te voi iubi pân' la sfârşitul patului, unde cele nouă secvenţe transfigurează liric Decameronul, prin recursul la supradeterminarea unui alter-ego-ul convenit în figura canonică a lui Boccaccio. 

 

Maniera prin care eul este abdus din ghilimetarea disimulantă se reiterează la nivel stilistic prin citare, autocitare, parodie, pastişă, într-o dramatizare sui generis a limbajelor. Se detaşează astfel mecanismul de manevrare a fibrelor discursive conectate până la instituirea de filtre pentru realitate în manieră postmodernistă. Agresivitatea limbajului şi a imaginarului sunt conduse invariabil în carnavalesc, în concordanţă cu tentativa de suprasolicitare a tonurilor, a izotopiilor evaluative (forma culturală a experienţei trăite). Sub protecţia convenţiei de substituire a realului, unităţile lexicale şi stilistice sunt insinuate expansiv în virtutea regizării spectacolului ligvistic. Materialul, exteriorul este în felul acesta mascat până la efasare şi până la topirea în formele propriei instanţe enunţiative. Intertextul şi biografismul sunt cele două semne prin a căror  interferenţă se creează backgroundul „emblematic” al subminării personalizate a discursului poetic enciclopedic. Într-o manieră similară, punerea în criză a limbajului nu prin tăcere, ci prin prodigalitate de indici, ritmează torentul lingvistic de afirmare a subiectivităţii într-un casual style.

 

Poezia lui Daniel Bănulescu, prin creditul acordat eului în defavoarea Celuilalt, dobândeşte prestanţa unui univers poetic puternic individualizat şi prin aceasta, a unui inventator (după distincţia operată de Marcel Raymond) de limbaj artistic.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theâtre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey