Xenia Karo

 
sus


Xenia Karo

 

O bacantă a zilelor noastre

 

Michel OnfrayMichel Onfray - Prigoana plăcerilor. Edificarea unei erotici solare, traducere din franceză de Emanoil Marcu, Ed. Humanitas, București, 2012
M-am aflat zilele trecute alături de niște juni (pe la 17-18 ani) care se nimeriseră în zona intereselor feroce ale politicienilor (de ambele direcții). Aceștia din urmă salivau la gândul că le va cădea în gheare pradă tânără și multă. Primii țopăiau spre ghearele deschise ca un cuib. În drum, m-au văzut și au început să-mi povestească și să mă întrebe despre fapte și lume. Până să ajung să le spun ce cred, m-am gândit că ar fi mai bine să-i întreb dacă prostituata mai poate fi vreodată virgină sau măcar virginală. Ca să mă înțeleagă mai bine m-am gândit să apelez la cultura pe care știam că o au și le-am cerut să-mi dea exemple de prostituate din literatură. Sper că nu veți ghici ce mi-au spus. Junii s-au repezit să-mi spună într-un glas și o simțire: Anna Karenina. A fost rândul meu să mă clatin sub lovitura surprizei.

Apoi am luat în sfârșit decizia să pun pe raft o carte care pune în chestiune cofrajele creștine, așa cum sunt ele gândite de minți omenești.
Primul lucru care se spune despre Michel Onfray (http://www.youtube.com/watch?v=rJ6C1f8KKcU) este acela că intră în zona hedonismului. De la Epicur spre noi, hedonismul nu este tocmai subiectul preferat de discuție într-o cultură lovită de biciul credinței preotului Ioan Humulescu, străjuit de Sf. Nicolae și de Calul Bălan, sau, de ce nu, a lui popa Pripici.
Este vorba despre o carte postmodernă, în sensul pe care l-a dat Eco acestei sintagme. Opera postmodernă - spunea, în trecere, Eco în Confesiunile unui tânăr romancier - se adresează atât unui public specializat, elitist, cunoscător, cât și publicului larg, prea preocupat de alte teme ale existenței, ca să mai fie circumspect și asupra unui text pe care îl are sub ochi, text pe care îl consideră inofensiv.

Pun, în sfârșit, pe raftul-faptul Prăvăliei un filosof suficient de puternic încât să țină piept acestor două valuri de cititori. Michel Onfray (http://mo.michelonfray.fr/) are alura unui Dionysos răzvrătit împotriva Herei dintr-o euforie cam prea nietzscheeană. Un soi de bacantă bahică răgușită, dar înfricoșătoare. Onfray țipă împotriva lipsei de logică și măcar femeia/-ile ar trebui să-l asculte. „Femeia, iată vrăjmașul, cauza tuturor nenorocirilor omenești, sursa oricărei negativități de pe acestă planetă...” (p. 87) declamă sarcastic gânditorul în bătălia logoreică împotriva creștinătății, în fapt împotriva ravagiilor („dezastrului”) pe care prejudecățile, normele - întotdeauna ale altora - le produc.
Cartea este măcar un semn de întrebare (cam isteric, cam literar), în jurul căruia ar fi bine să ne adunăm măcar de dragul conversației, dacă nu al dreptei gândiri.
Într-o epocă (nici măcar cultură nu-i pot spune) în care sexualitatea sub formă de iubire este motorul economic sunt destul de greu de citit până la capăt enunțuri precum: „Iubirea nu este așadar decât iluzia care ascunde forța instinctului de reproducere: odată ce actul reproducerii s-a consumat, cortina cade și descoperim că prințesa ori prințul din poveste sunt îmbrăcați în zdrențe” (p. 17-18).

La fel de greu de citit par și paginile în care gânditorului nu-i rămâne altceva de făcut decât să hăhăie în fața neputinței de a înțelege exultarea suferinței, a „abatorului ridicol” (p. 104) care este, în opinia sa, istoria creștinismului: „oamenii (creștinii, n.m. X.K.) nu știu să se bucure decât de trupul distrus, tăiat, crestat, martirizat, eviscerat, ars, decapitat, tranșat, tras în țeapă, înecat, sfâșiat, biciuit, spânzurat, lovit, ciomăgit, crucificat, violat, spintecat, lapidat, torturat, sfârtecat, înăbușit, asasinat, strivit, devorat, legat, bătut, tăiat cu fierăstrăul, ucis” (p. 104).
Acestui trup îi opune print-un discurs îndrăgostit gândirea „solară” orientală care ar merita toată atenția întregii creștinătăți.
Bătălia aceasta între soldații de plumb ai literaturității nu aduce nimic la nivelul, să-i spunem, credibilității. Câștigul cel mare vine din plăcerea (tenebroasă?) jocului de-a „ce-ar fi fost dacă”.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey