sus

Xenia Karo

 

Iubirea este femeia

 

Mihaela Ursa, Eroticon. Tratat despre ficțiunea amoroasă, Editura Cartea Românească, București, 2012

coperta carte Mihaela UrsaPropunerea de pe raftul din iunie al Prăvăliei culturale, poate, v-a surprins. M-a surprins și pe mine cartea Mihaelei Ursa, cu toate că îi știam forța și curajul inteligenței din Optzecismul și promisiunile posmodernismului (Paralela 45, Pitești, 1999) și, mai ales, din Scriitopia (Dacia, Cluj-Napoca, 2005).
Cred că vă propun o carte pe care absolut oricine care mai are o bibliotecă sau mai deschide o carte (cu început, intrigă, punct culminant, deznodământ) o poate citi liniștit, dar bucuros. Bucuria e cu atât mai mare cu cât cultura română nu abundă în lucrări de sinteză, cum nu abundă nici îi monografii.

Cele 200 de pagini sunt dedicate literaturii sentimentale, erotice, amoroase. Eu una de abia pe la pagina 115 am realizat că citesc un „tratat despre ficțiunea amoroasă”. Se întâmplase că sfârșisem prima parte a cărții, „Eroticoane” și parcursesem câteva pagini bune din secvența secundă, „Erotologii” și plăcea și inimii și minții. Voi rămâne asupra primei părți, pentru că ei îi datorez întru totul entuziasmul acestei recenzii, cu atât mai mult cu cât cercetarea pornește de la această „magnetizare” a raportului bărbat-femeie și ajunge să vorbească doar despre femeie, mai întâi din perspectiva
Eroticonul este o calchiere a categoriei de semne prin care am ajuns cu atâta voioșie să ne exprimăm astăzi, emoticoanele. Eroticonul definește astfel: „o imagine vizuală concentrată, la care avem acces prin intermediul (s.a.) discursului literar aflat la dispoziție, dar în înțelegerea căreia discursul verbal dispare (s.a.), se face nevăzut pentru a permite mai degrabă lectura proprie poeticilor vizuale în analiza imaginii, a figurii” (pp. 17-18). Astfel de eroticoane sunt: fereastra, balconul, pragul (văzut ca limită hymenală), diversele teatre de acțiune etc.

Așa cum mărturisește printre rânduri Mihaela Ursa în „Încheie. Despre felurite chipuri ale iubirii”, a reușit să scrie cu voluptate, a reușit adică să intre „în starea de grație (...) în care ți se dă șansa de a deveni actor al bibliotecii tale interioare și de a scrie în același timp o carte și jurnalul ei” (p. 205). Cred că am transcris aici unul dintre secretele „vinovate” ale criticii literare, unul dintre secretele care, prin nerostire, alimentează nesfârșita interogație modială: „Este sau nu creație critica literară?”. Cărți ca aceasta amintesc de ce este îndeletnicirea aceasta nu doar atât de frumoasă, dar și atât de necesară. Criticul nu este agent de vânzări sau „ofițer de contrainformații”, ci primul care poate „imersa” (un verb drag Mihaelei Ursa) în frumusețile textuale.

Tratatul acesta este, așadar, și un jurnal, este și scenariu, și piesă. Avem în fața ochilor o lectură personal(izat)ă a „romanelor de dragoste”. Autoarea își asumă discursul la persoana I singural, situație pronominală categoric dublată de condiția autoarei de „femeie vie” (p.15) concurată de „demonul teoretico-științific” (p.15). Asumarea explicită a acestor coordonate identitare îi deschide, implicit, drumul către inima și mintea celui care deschide cartea. Apoi, reușește (caz rarissim) să domine capcanele raționamentelor critic-academice. Ajungem să citim tratatul ca pe un roman bun de dragoste, cu neliniștile, suspinele, fericirile care se impun.
Iată cum, de pildă, „compătimește” cu eroii săi de prin Evul Mediu: „mângâierile refuzate devin emenații ale sufletului prea însetat” (p. 28) sau cum nu se sfiește (chiar deloc) să ironizeze calin. Spre exemplu, scrie negru pe alb cum că Lancelot este „monodeist ca orice nebun de iubire” (p. 22), iar pe Romeo îl descoperă mânat inițial de „puppy love” (32) până să ajungă să ne cutremure mintea și inima. Sau iat-o ironizându-l tăios pe Valmont: „Cu puțină bunăvoință, putem găsi procese verbale mai emoționante decât această consemnare la rece a atacului erotic” (p. 44).
Sinteză (auto)ironică postmodernă, cartea culminează pe la paginile 208 ș.urm. cu o listă a felurilor de a iubi (19 a reușit să numere Mihaela Ursa).

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey