Xenia Karo
Vladimir Petercă
Daniel Săuca

 
sus

Xenia Karo

 

În tăcere, despre feminitate

(Dan C. Mihăilescu, Castelul, biblioteca, pușcăria. Trei vămi ale feminității exemplare, Editura Humanitas, București, 2013, 196 pp.)

 

Sfârșitul de an 2013 și de Caravană Gaudeamus ne aduce, pe lângă multe cărți importante pentrucoperta dan c mihailescu bibliografiile românești, un nou volum semnat de Dan C. Mihăilescu.
Cartea este un poem ca un exercițiu de perplexitate față de revelațiile aduse de privirea înapoi asupra feminității față cu istoria și, de ce nu?, față cu lumea. Ironicul, dâmbovițeanul critic Dan C. Mihăilescu e încremenit în admirație și nu permite niciuneia dintre vorbele sale de duh, dintre excentricitățile sale de raționament și de expresie să tulbure în vreun fel acest discurs amoureux. Răsfățul, alintul cu care este cadorisită feminitatea (românească) este, cumva, fără precedent.

E destul de dificil de regăsit Dan C. Mihăilescu așa cum s-a înfățișat până acum în spațiul public: tăios, intolerant, loial. Acum, de abia își șoptește puținele cuvinte (toate extatice) de comentariu, preferând să asculte, să asculte din nou (a câta oară?!) ceea ce au de spus personalitățile descătușate pentru 190 de pagini din plasa prejudecăților și a limitelor misoginismului când enervant, când amuzant (tot românesc).

Feminitatea relevată aici nu are nimic din îngăduința superioară cu care ne-a obișnuit autorul macho român. Nu capricii, nu unghii roșii, nu calină superficialitate, cu zulufi drăgălași, implicit nu concursuri în costume de baie, nu obiectualizare (printr-un filosofard eufemism) atât de comodă. Cel mult o „gândire dansând” (cum ar spune J. Prévert).

Citim, aici, o reprezentare, o înțelegere schilleriană (cea din Würde der Frauen) a feminității. Dan C. Mihăilescu parcă nici nu a auzit (nici văzut) de mai sus-enumeratele ipostazieri ale feminității. El aude și vede și citește feminitatea regală, care-și schimbă nu doar propria epocă, ci toate cele ce-i vor urma, feminitatea care-și înțelege și își exprimă cel mai bine epoca și subtilitățile ei, dar și feminitatea strivită de epocă, dar cumva victorioasă. Maria Cantacuzino-Enescu, Zoe Cămărășescu, Cella Delavrancea, Alice Voinescu, Jeni Acterian, Pia Pillat, Cornelia Pillat, Annie Bentoiu, Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu, Lena Constante, Adriana Georgescu, Oana Orlea, Anița Nandriș sunt destine pe care DCM le (re)descoperă la infinit și în fața cărora se extaziază. Fiecare dintre aceste biografii sunt traversate de excepționalitatea Reginei Maria, care, de altfel, deschide cartea și nu o părăsește până la ultima pagină.

Încă din intro, suntem copleșiti de absolutul în care își ipostaziază subiectul. Prima pagină conține și prima trimitere, anume la un soi de feminitate absolută, mama. Apoi, destul de rapid își fac loc „plecăciunile”, absoluturile (dacă-mi permiteți această licență de plural): „admirația nelimitată față de feminitate” (p. 6), „cred nesmintit” (p. 7) (în lirica feminină, n.n., XK), „mă înțeleg infinit mai bine” (p. 7), „venerarea feminității” (p. 7), „marea feblețe, marile emoții, ceasurile de delectare absolută” (p. 8), „comoară afectivă” (p. 126) ș.m.a.

Aceste extazieri năucitoare aduc, în timpul doi, tăcerea, amuțirea. Dan C. Mihăilescu nu mai este nici criticul, nu este nici „omul care aduce cartea”. Nu caută să ne explice, să ne facă să înțelegem, să ne convingă. Este un cititor care caută să-și explice, să înțeleagă pentru sine identitatea feminității românești, așa cum a fost, întreruptă brutal de antiteza dintre trecutul prea plin și nimicul prezentului. De aceea tace, iar paginile nu mai sunt pagini, ci șiraguri de citate și cutii de rezonanță pentru vocile și faptele feminității. Un colaj al amuțirilor care fotografiază în plan secund abandonul de sine, abandonul propriei voci: „Nu vreau, repet, să se citească nimic altceva din această carte decât citatele. Ele singure sunt prea de ajuns ca să se vadă, cum spuneam cândva: ce mult am avut, ce nimic ne-a rămas” (p. 11).

Comentarii cititori
sus

Vladimir Petercă

 

Cuvânt înainte

 

carteAdmir inițiativa acestor patru temerari ai studiului de față și ai culturilor de altă dată, Ștefan Grosu, Adriana Mihalea Mascut, Daniela Stănciulescu și Aura Mihaela Firoiu. Îi admir pentru că s-au hazardat dând dovadă de mult curaj în lumea actului cunoașterii. De fapt, titlul acestei lucrări exprimă o mare cutezanță și greu de oprit pentru cine nu este obișnuit cu asemenea tematici. Lucrarea se intitulează Aspecte exegetice - din istoria și filozofia religiei în limitele cunoașterii. Este un titlu care îi obligă pe cei patru să dea totul din bagajul de cunoștințe acumulate în prealabil și trebuie s-o recunoaștem că toți cei patru au dat dovadă din plin ajungând „până la limitele cunoașterii”, așa cum ei înșiși afirmă în titlul studiului.

Aș voi acum să apelez la un citat dintr-o Psaltire, ca să mă bazez pe un suport biblic, care, pe lângă faptul că avem de-a face cu un text din vechime, cred că și prin conținutul său se referă la atmosfera de creație în care cei patru temerari au desfășurat munca lor la alcătuirea acestui volum:

„Îmi amintesc de zilele de altă dată,

la anii de odinioară mă gândesc!

Meditez noaptea în inima mea,

reflectez iar spiritul meu se întreabă!” (Ps 77,6-7).

Psalmistul prezintă cazul vieții sale în fața cititorilor, cu tristețea și angoasa sa, din cauza reflexiilor sale chinuitoare, care depășesc cu mult personalitatea sa. Da, spiritul este preocupat întruna iar viața noastră nu este altceva decât o continuă întrebare la care noi singuri nu putem nici să primim, nici să găsim răspunsul potrivit. De asemenea, așa cum se știe, trecutul este lipsit de vigoarea necesară, alții l-ar numi pur și simplu o continuă căutare sau, dacă voiți, o reevocare plină de nostalgie a timpului care a trecut inexorabil așezându-se pe paginile istoriei. Este vorba de o intervenție divină, de un semn viu și veșnic al intervențiilor lui Dumnezeu în istoria noastră umană. Cu alte cuvinte, omul este legat de timp, el acționează, se maturizează și moare în timp, dar nu este singur, căci deasupra noastră domnește Cel Atotputernic.

Ne întoarcem la articolele ce sunt prezentate rând pe rând în studiul de față. Trebuie să spun că fiecare articol își are personalitatea sa indiscutabilă, câmpul său de acțiune și concluziile sale firești. Fiecare autor a adoptat cu multă seriozitate tematica sa preferată, pe care a dezvoltat-o cu multă acribie, rigurozitate și dăruire profesională. Aș spune că fiecare articol este o parte din sufletul căutător al celor patru persoane care s-au angajat să cerceteze, să mediteze și să tragă concluziile ce se impun. Pentru dânșii ca și pentru noi, adevărați beneficiari ai strădaniilor lor, nu a fost deloc ușoare, dimpotrivă.

În acest sens, am reținut conceptul lui Maat din cultura egipteană, confruntat cu cel de Me dintr-o altă cultură a timpului, cea mesopotamiană și care, la rândul lor, au fost confruntate cu conceptul de Legea lui Dumnezeu din paginile Bibliei. Acest punct de vedere și multe altele au fost susținute cu mult curajdeȘtefan Grosu.

La fel și Adriana Mihaela Macsut, pe parcursul a două articole abordează mai întâi tematica literaturii sapiențiale, în Egipt, în Israel și în Mesopotamia, cu urcușurile și coborîșurile sale inerente. În al doilea articol ce poartă aceeași semnătură, Adriana Mihaela Macsut a ales ca temă de studiu o mare personalitate a Bibliei, este vorba de Moise, profetul și conducătorul poporului ales, în drumul său spre libertate. Acest personaj numit Moise unește diverse puncte aprinse, legate de viața sa, într-un studiu pe care l-a intitulat sugestiv: Moartea lui Moise, de la revelație la legendă. De departe, Moise a fost un om al Bibliei cu mari viziuni istorice și cu o gândire absolut largă și generoasă, care a pus bazele religiei mozaice.

De asemenea, în continuare, am parcurs studiul Danielei Stănciulescu, intitulat Concepția despre viața de dincolo, în religiile timpurii. Acest studiu abordează cu curajul unui adevărat pionierat teme legate de „cultul și locuința celor morți”, precum și o temă incandescentă legată de o tematică actuală în lumea de astăzi și care dobândește tot mai mulți adepți: Ideea de reîncarnare. Studiul său se termină cu obișnuitele concluzii.

În încheiere urmează și contribuția Aurei Mihaela Firoiu, despre Cultura și civilizația la azteci, o temă care ascunde încă multe mistere. Domnia Sa vorbește cu multă cutezanță despre teme ca: arhitectura, sculptura, arta etc., dar și despre tema spinoasă a sacrificiului la azteci, terminând ca de obicei cu concluziile. Aș îndrăzni să afirm că despre respectiva temă ar trebui să revină asupra ei și să mai scrie, este foarte util!

Cei patru autori ai studiului de față s-a străduit, fiecare spre cinstea sa, ca să acopere o suprafață tot mai mare de date prețioase și fapte concrete, atât cât a fost posibil. Toate acestea dau greutate și autoritate tematicilor respective. Lucrul acesta mi s-a părut destul de important pentru fiecare dintre studiile în cauză. Este, de asemenea, foarte bine și din punct de vedere al conținutului prezentului studiu, așa cum se afirmă destul de emblematic în titlul lucrării; au fost făcuți pași consistenți în domeniul vast al istoriei și filosofiei religiei.

De altfel, marile teme ale prezentului studiu sunt pasionante și angajante pentru fiecare dintre cei patru, tratând tematici utile și interesante dintre culturile vechi și cultura noastră, ce are numai de câștigat din asemenea confruntări. În ultimele decenii, cultura a devenit un factor globalizant, iar cei patru temerari, cum îmi place să-i numesc, au făcut un lucru minunat și demn de semnalizat. Poate și pentru acest motiv, studiul prezent reflectă tematici până mai ieri rezervate unor elite, astăzi însă ele ocupă un loc tot mai apropiat de sufletul fiecăruia dintre noi. Meritul lor este acela că ne trezește spiritul nostru spre culturi de multă vreme adormite printre meandrele istoriei din vechime. 

Comentarii cititori
sus

Daniel Săuca

gyuriLa Editura 'Caiete Silvane' a apărut, în colecția 'Scriitori sălăjeni', cartea de reportaje Techergheli sălăjene a scriitorului jibouan Györfi-Deák György, colaborator permanent al revistei „Caiete Silvane”. Györfi-Deák György se află la a doua colaborare cu editura menționată, după Curiozități sălăjene (2010), carte ce a deschis colecția 'Scriitori sălăjeni' a editurii 'Caiete Silvane' a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, colecție în care au publicat mai mulți scriitori sălăjeni, dintre care îi amintim pe Viorel Mureșan, Viorel Tăutan, Daniel Săuca, Marcel Lucaciu, Florin Horvath, și Flavius Lucăcel.

Ca sa citiți prezentarea dați clic aici:
http://www.culturasalaj.ro/index.php?cmd=stire&idstire=133

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey