Xenia Karo

 
sus


Xenia Karo

 

În mijlocul grădinii, gândirea

(Livius Ciocârlie, La foc mărunt, Editura Cartea Românească,
București, 2012, 192 pp.)

 

LIvius CiocarlieFiecare dintre noi, care știm că drumul la bibliotecă este drumul vieții noastre, ne confruntăm în fiecare zi cu ideea „modernă” că drumul vieții lor nu trece prin bibliotecă. Suntem mulți, foarte mulți oameni în România care sunt conștienți că dețin acest secret, care nu interesează pe nimeni altcineva.

În ceea ce mă privește, de când Dan C. Mihăilescu a publicat culegerea de mărturii Cărțile care ne-au făcut oameni, discursul meu didactic s-a schimbat. Am primit zeci de argumente nesperate pentru pledoaria mea pentru carte. De atunci, ori de câte ori simt că trebuie să „dezvălui secretul” recurg și la această carte.
De acum, mai am un aliat.

Pun azi pe raft un nou mesaj de la maestrul discursului fragmentat, adică esențializat, Livius Ciocârlie. Mesajul de față, intitulat La foc mărunt, este una dintre cele mai firești explicații (din câte știu eu) a ceea ce înseamnă, prețios numit, lectură. Cartea îmi pare o descriere, să-i zicem convențional, hiperrealistă a ceea ce se se întâmplă atunci când citim. Este, printr-un oximoron, un manual de lectură, construit riguros, în fragmentarismul lui, principiile școlărești ale textului argumentativ.

Din capul locului, atenția ne este captată de retorismul puternic al unei interogații fundamentale: „Așadar, chiar s-a terminat?” (p. 7). Nu știu dumneavoastră, dar eu mai arunc câte un ochi la Xenia de peste 20, vai!, 30 de ani! Nu văd nimic, de teamă. Cel mai greu îmi e să mă gândesc la fapte. Livius Ciocârlie ne oferă acest lucru. Ne spune cum crede el că poate fi în ceea ce-l privește, ne spune cum faptele pot deveni de la un moment încolo obuze (p. 9). Și eu, una, văd, de-a stânga cărți, de-a dreapta scrisul, în mijlocul grădinii, gândirea.

În fapt, tabloul acesta edenic este chiar fiecare zi din viața noastră. Mă rog, poate fi. În fapt, după această cochetărie, ni se ridică vălul de pe fiecare zi și în fiecare zi ne descoperim edenici în fața morții, gândind adică, vorbind cu și prin cărți, adică. Ne vedem aplecați asupra cărții prin paginile căreia se uită la veșnicie. Este o lecție pe care ne-o oferă profesorul Livius Ciocârlie, fără să fie în sistemul ministerelor educației, fără să se întrebe câți studenți are la taxă.

Fragment cu fragment, profesorul ne arată cum se citește o carte, cum se ia la întrebări, cum i se face loc în viața personală. Nimic nu este lăsat la o parte: nici marii scriitori, nici marile teme, ale vieții, ca și ale cărții (prietenie, dragoste, sinceritate, trădare etc.), că nu-i așa?: „Sinceritatea nimănui nu e agreabilă când nu e travestită în operă” (p. 11).

În fapt, citirea unei cărți, a Martei Petreu, de pildă, are același statut existențial, real cu rătăcirea în căutarea unei străduțe sau cu căutarea unui obiect oarecare (capac de stilou, telefon etc.). 

Carte înseamnă viață, adică mărturisire, curaj, scepticism, luciditate: „lecturile mă făcuseră să devin lucid” (p. 15). Scrisul înseamnă existență sigură, manifestă, substanțială: „Iar când nu scriu și sunt singur, negociez cu mine însumi, ca Bulă în bancul în care zice, privindu-se în oglindă: «Să mă ia dracu‘, Bulă, dacă-ți mai zic eu vreodată ceva!»” (p. 26).

Numai o inteligență care dialoghează cu celălalt, care asimilează nu anulează, are forța de se mărturisi brutal, de a se supune propriei dominații, de a-și spune limpede că, uneori sau mereu, contemplația (ca formă superioară de cunoaștere și înțelegere a realității) este/devine zgâit (p. 27). Numai o formă de (auto)ironie superioară poate să(-și) recunoască: „a fi sceptic înseamnă a avea dreptate” (p. 15). Altfel spus, din focul mărunt al cuvintelor adunate în sensuri crește Grădina Raiului.

Nu doar acestea sunt mărturisiri brutale, ci și adevăruri personale care cu greu ies la lumina celorlalți: „De aceea, când se vorbește de anormalitatea actuală, ar trebui ținut seama de faptul că noi, așa cum deveniserăm (sic!) (eu, de exemplu, de la băiatul care, trecând printr-un pericol real, devasta colțul Stalin al clasei, la maturul care nu semna o scrisoare de protest pentru a nu trece printr-un pericol aproape fictiv, cum s-a dovedit), noi, cu excepții, câte vor fi fost, nu mai eram destul de normali ca să putem construi o societate normală. Iar generațiile se reproduc” (pp. 19-20).
O carte de care, cred, generațiile actuale de profesori (nu doar de română) aveau nevoie!

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey