Xenia Negrea

 
sus

Xenia Negrea

 

Literatură plus istorie egal nevroză

 

Simona Preda, Patrie română, țară de eroi!, Seria Actual,
Editura Curtea veche, 2014

negreaCopilăria în comunism. Dacă aveai noroc, erai plasat la bunici, pentru că partidul îți cerea mama la trei luni după ce te aducea pe lume. Trebuia să muncească. Sau, dacă nu, își încheia cariera și îmbrățișa binecuvântata condiție de casnică. Sau, dacă nu, alergai pe maidane cu cheia de gât, până seara, când se întorceau ai tăi de la serviciu. Sau, dacă nu, te și înghițea sistemul prin gura creșelor. Iar cercetătorii (cel mai probabil, britanici) ne-au arătat ce impact au creșele asupra psihicului copilului. Să rămânem pe varianta cea mai bună: bunicii. Prinși, la rândul lor, între două lumi, a domnilor și a tovarășilor, căutau să priceapă (și să se ferească de) ce li se întâmplă, ce ți se întâmplă. Punem cazul că ai tăi avuseseră ceva avere înainte vreme și, vai, că ai tăi sunt intelectuali. Atunci lucrurile sunt ceva mai simplu de înțeles: ai gene cu probleme. Citești manuale că cel mai tare e tatăl muncitor pentru că el face seringile și armele. Fără el nu se poate. Ba pe învățătoare o mai și pune sfântul (Partidul) să te arate cu degetul, ca singurul născut din păcat, adică din părinți „intelectuaaaali”, „boier și cocoană”, cum îți ziceau mătușile rămase undeva între timpuri, vrând să-ți atragă atenția că tu nu poți fi ca toată lumea.

Nu poți, ca ex-trăitor în comunism, să aduci vorba de acea perioadă și să-ți păstrezi cumpătul.

Nu putem încă să ne detașăm și să mizăm pe avantajele rațiunii. Nu poate nici Simona Preda în cercetarea ei muncită vreme de un doctorat. Se enervează, ironizează, repetă și repetă, se miră, se întreabă. Limbajul propagandei ajunge să o domine, în așa fel încât cartea este și o colecție consistentă de slogane, de schije din limba de lemn comunistă. Oricum, rezultatul nu are nimic din ariditatea și detașarea unui studiu academic. Indignarea pulsează în fiecare rând.

Subiectul este sensibil: copilăria în comunism, mai exact, elevul/pionierul în comunism, în creierul căruia sunt deversate lecturile istorice. Creatorii propagandei comuniste nu au urmărit doar minciuna sfruntată pentru adulți (analizate de Lucian Boia și Eugen Negrici), ci au înțeles cât de important este să-ți „crești publicul” (cum ar spune un capitalist), să confecționezi o realitate pentru cei care nu știu nimic, pentru copii. Și tot ca un program de relații publice macabre, comuniștii au știut că e foarte important să fii dispus să-l crezi pe cel din fața ta, adică e foarte important ca producătorul/ emitentul să aibă reputație, să treacă proba timpului. Cum asta era imposibil de realizat, cel mai la îndemână le-a fost să pretindă că au trecut proba timpului, să pretindă că existența lor este o încununare firească a tot ce a fost până atunci. E logic, deci, ca istoria să fi suferit crunte ajustări în numele raționamentului mai sus descris. Simona Preda și-a asumat să ne arate cum s-a construit o lume de eroi din mai nimic în manualele de literatură și de istorie, în textele pe care am învățat să citim, în listele de lecturi suplimentare. „Dornică de a-și câștiga rapid o credibilitate stabilă, propaganda comunistă a manevrat cu tenacitate abilă simboluri vechi și îndelung verificate” (p. 21). Și unde nu erau, le-a inventat, aș adăuga. Iar cocktailul literatură istorică a fost unul dintre seducătoarele și otrăvitele secrete ale discursivității comuniste.

Nicolae Ceaușescu, „părintele iubit al tuturor copiilor patriei”

Învățământul reprezenta factorul principal de cultură și civilizație, stipula Articolul 1 din primul capitol al Legii învățământului din 1978 (p. 37). „Cultura și civilizația” însemna, desigur, „îndoctrinarea”, întrucât elevii nu aveau nicio posibilitate de a privi în altă parte decât acolo unde le indica sistemul. „În sala de clasă își avea centrul radiant partidul comunist” (pp. 37-38) cum arată Simona Preda. Cravata roșie, banca de onoare, panoul de onoare, expunerea în fața careului erau stimulente care dădeau un ritm competițional școlii, de fapt acceptării structurilor comuniste. Intonarea imnului, jurământul în fața drapelului, cântecele, poeziile, totul avea sens strict ideologic. Extracurricular (cum am zice azi) te așteptau revistele pionierești (Scânteia pionierului, Cravata roșie, Luminița, Arici pogonici, Cutezătorii), lecturile suplimentare, de cele mai multe ori istorice. Istoria însemna memorarea datelor relevante pentru partidul comunist. Un trend ceva mai spectaculos venea din zona subiectelor istorice, populate de figuri cu putere de argument pentru existența comunismului și a lui Nicolae Ceaușescu, „părintele iubit al tuturor copiilor patriei” (p. 99).

Era motivant să știi istoria patriei, așa cum ți se spunea în manuale. Alimentarea mândriei naționale a fost un procedeu fără eroare. La acest proces au contribuit substanțial scriitori precum Dumitru Almaș, Mircea Sântimbreanu, Eusebiu Camilar, Victor Tulbure, Gica Iuteș. Ca să nu mai vorbim de scriitori mari cum a fost Mihail Sadoveanu, care și-au vândut reputația și credibilitatea nu atât pe bani, cât pe consolidarea orgoliului personal.

Eforturile discursive își găseau sublimarea în slogane «de adâncă semnificație» precum: „Mulțumim partidului pentru copilăria noastră fericită”, „Omagiul țării, conducătorului iubit”, „Tinerețea revoluționară a tovarășului Nicolae Ceaușescu” „izvorâte din «dragostea fierbinte față de patrie și partid» și din «respectul pentru istoria țării»” (p. 98), slogane care defineau manifestări artistice, defilări, fel de fel de acțiuni în care pionierul se obișnuia cu statutul de ins pierdut în marea de eșarfe fluturate, de pancarde agitate, de trupuri înghesuite în osanale scrise pe stadioane.  

Cercetarea Simonei Preda este, fără niciun dubiu, o mare probă de curaj și de rezistență.

Este destul de riscant să încerci perspective sintetizatoare transdisciplinare. Literatura și istoria sunt domenii de cercetare distincte, cu instrumente proprii, cu aparate conceptual proprii. De aici și unele neajunsuri ale cărții. Cum ar fi confuzia dintre temă și gen, atunci când definește literatura istorică. Literatura istorică nu este un gen literar (p. 44), ci o arie tematică, fără structuri specifice. În replică, a dovedit o exemplară rezistență, având în vedere că a trebuit să parcurgă stive de literatură comunistă insipidă, dar enervantă prin neadevărurile spuse. De aici și marele merit al cărții: este un prim pas în cunoașterea generațiilor care, iată, se încăpățânează fie să plece din țară, fie să-și alimenteze ego-ul zdrobit de Cutezătorii.  Și poate ne face să ne întrebăm de ce comuniștii au acordat atât de multă atenție învățământului. 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey