Xenia Karo-Negrea

 
sus

Xenia Karo-Negrea

 

 

Unde se arată că presa are dreptate din nou

Radu Ciobotea (sous la direction de), Journalistes français dans la Roumanie
communiste, 1974 -1989
, Temoins/Témoignages, Orizons, Paris, 2014

 

Pentru mine toamnă înseamnă spaimă. Mă întristez și eu o dată cu vara din sfârșit de august. Motivul esențial este că toamna însemna reînceperea școlii și mie, în general, nu mi-a plăcut la școală printre atâția profesori isterici. Pentru mine toamna este un profesor pur și simplu rău. Când filosofia consumerismului pune rechizitele (ca un rechizitoriu) în locuri inevitabile și implacabile din hipermarketuri eu îngheț.

M-am bucurat, însă, că vine toamna în Franța, de pildă. Toamna înseamnă în Franța La rentrée. La rentrée înseamnă în Franța un soi de primăvară a cunoașterii: cu școală, cu cărți, cu multă bucurie. Dar de aceea Franța e Franța și noi suntem niște triști, putreziți în corupție și resemnare – putrejune pe care, dacă vrem, putem s-o numim rezistență, dacă ne face să ne simțim mai bine.  

O fi, n-o fi spiritul la rentrée, dar mi-a căzut în mână de curând cartea aceasta cu și despre jurnaliști francezi ajunși cu treburi prin România comunistă. Mi se pare un oximoron bun, pentru starea mea de spirit de început de toamnă.

radu cioboteaCartea este construită sub credința în adevărul pentru care luptă presa. Zâmbim azi cu cinismul visătorului dezamăgit pentru că noi știm acum că nu prea poți să spui azi în România în aceeași frază „adevăr” și „jurnalism” fără să nu te încerce un pic de jenă (fundamentată sau nu). Dar citind cartea, răsfoind această arhivă, mai bine zis, vezi (din nou) că până la urmă presa își croiește drum să-și spună adevărul pe care-l vede. Și vezi că istoria este așa cum a zis presa. 

Le Monde, La Croix, Le Figaro, Le Matin, Libération, Le Quotidiene de Paris, Paris Match, L’Aurore, Le Nouvel Observateur sunt unele dintre publicațiile care au stat cu ochii pe românii desfigurați de comunismul „original”, dorit și împlinit de Ceaușescu. Arhiva jurnalistică și, implicit, ochiul jurnalistului francez, cuprinde toate temele României comuniste, teme care azi ni se par ultracunoscute, dar de care atunci se afla cu mari eforturi și riscuri sau nu se afla deloc. Nu le voi mai relua. Subliniez, însă, că articolele acestea scrise între anii ’70-’90 respectă rigorile discursului jurnalistic – fapt greu de conceput în România de atunci și de acum. Iar una dintre exigențele discursului jurnalistic este să-i lași pe oameni să vorbească. Textele de construiesc pe voci care vin din perspective diferite. Așa că avem ocazia aici

să-i ascultăm/citim pe românii de atunci vorbind

despre ce se întâmpla în țară – desigur, vocile sunt șoptite, sugrumate, retezate. Dar acum, la fel de gâtuiți de corupția pe care nu avem curajul s-o înfruntăm, ne amăgim că „era mai bine pe timpul lu’ Ceaușescu”. Zic că să ne ascultăm pe noi înșine, cei ce acum 20-30-40 de ani și să vedem că nu ne era așa de bine cum vrem să ni se pară acum (p. 22). Atunci și acum, aici și acolo sunt, de obicei, la cheremul plăsmuirii noastre, și nu adevăruri. Trecutul comunist – pe care-l cosmetizăm cu voluptatea păcatului – este doar una dintre multele himere la care ne-am tot zgâit: din comunism către un „capitalism” himeric, din capitalism către un „comunism” la fel de  himeric – ne petrecem către locul nesuferit al resemnării.

Scriitura jurnalistică franceză, se știe, este rafinată. Ochiul jurnalistului francez este un mediator excelent între realitate și expresie. Ramele impresioniste cu care observatorul își încadrează de multe ori sunt diorame extrem de subtile expuse occidentalului dispus să se gândească la amărâții estici. Iată cum a surprins Manuel Lucbert (Le Monde, 1974) Bucureștiul captiv în comunism: „Par ces temps de crise de l’energie, il vaut mieux voir Bucarest de jour que de nuit. Pendant la journée, les rue commerçants et les vastes boulevards de la capitale roumaine boudonnent d’une foule rugueuse et animée où se mêlent les «bonditsas» chatoyants, ces vêtements sans manches que portent les femmes de la campagne, et les Tsiganes, les hauts bonnets de fourrure que l’on nomme ici «caciula», et les imperméables standards, bleu terne ou marron, des citadins. Le soir tombé – et en cette période de l’année l’obscurite enveloppe la ville tôt dans l’après –midi – le «pittoresque» s’évanouit. Sous son éclairage jaunâtre réduit par mesure d’écomie, la capitale retrouve les traits d’une grosse bourgade un peu triste et délaissée du fond des Balkans” (pp. 16-17).

România întunecată de comunism visa la lumina parfumată a Vestului. Sau se prefăcea.

P.S.: Acest text este o pledoarie pentru grabnica traducere și publicare în România. 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey