Mihaela Butnaru
Simona Cratel
Radu Ţuculescu

 
sus

Mihaela Butnaru

Decor cu peter īn fotoliu

La capătul oraşului cineva mīngīie braţul unui fotoliu. Gura lui vorbeşte, ochii lui urmăresc un lucru prin cameră, mīna lui mīngīie ţesătura aspră. Īl cheamă peter. O umbrelă zboară prin cameră, se īntoarce spre dreapta, se īnchide, se loveşte cu vīrful de perete, revine deschisă, ca gura unui peşte.

Mă scuzaţi.
Nu face nimic.
Īmi pare sincer rău.
Dar nu face nimic. Nu se poate să vă pară sincer rău.
Dar īmi pare.
Atunci mă scuzaţi.

Dacă īi e sete, peter aşteaptă să vină cineva; dacă i se usucă gura īn timp ce urmăreşte zborul umbrelei, nu se mişcă din fotoliu. Chiar dacă el adoarme, umbrela īşi continuă drumul dreapta-poc-stīnga. Se īnchide şi deschide ca gura lui peter care sforăie. Dimineaţa, umbrela se opreşte vertical līngă perete. Dimineaţa vine femeia care face curăţenie. Face paşi mari, poarta bonetă albă şi o mătură cu coada lungă.

Bună dimineaţa. Aţi dormit bine?
Minunat. Dumneavoastră vă simţiţi bine?
Minunat. Dar nu faceţi curat prea des.
Nu, nu chiar.
Ar trebui.
Aşa e, aveţi dreptate.

Se uită īn oglindă cum i-ar sta fără nas. Are un spaţiu gol īn baie, īntre perete şi cadă, i-ar prinde bine un obiect acolo. Unul care să īi folosească; altfel, spaţiile goale se umplu cu tot felul de chestii care nu-şi găsesc loc altundeva. Ar fi bine sa aibă acolo un obiect nemişcat. Cum ar fi o chiuvetă veche, cum ar fi un coş pentru haine murdare. Lui peter nu i-ar sta bine fără nas, aşa cum băii nu i-ar sta bine fără spaţiul gol.

Cīteodată peter se simte atīt de ameţit şi de subţire că ar putea trece prin pereţi, e abur deasupra ceştii de ceai. Şi seara şi dimineaţa stă īn fotoliul lui, urmărind o umbrelă. Nici măcar nu citeşte ziarul.

Peter, e totul īn regulă cu dumneata?
Desigur.
Ţi-e frig? Poate doreşti o pătură?
Nu, īmi e bine aşa.
Poate doreşti ceva de citit?
Nu, mulţumesc, īmi e bine aşa.
Vrei să pun nişte muzică?
Nu, mulţumesc.

Totuşi īntr-o zi peter se ridică şi se duce la fereastră. Umbrela vine din spatele lui şi īl loveşte īn umăr. Deci aşa, spune peter şi pentru prima oara īl vedem tresărind, ca o hīrtie mototolită revenind la forma de īnceput.

Comentarii cititori
sus

Simona Cratel

Vecinul de jos

Cānd au căutat īmpreună un apartament care să le placă şi care să le dea sentimentul acela unic că este locul īn care să-şi īntemeieze familia la care au visat şi īn care să trăiască o īntreagă viaţă, erau cu totul alţi oameni. Proaspăt căsătoriţi. Claudia īn luna a şaptea. Ştefan, angajat de curānd la bancă.

Cānd au ales īmpreună mobila, şi au decis de comun acord fiecare mică piesă de mobilier, fiecare detaliu de decoraţiune, culoarea zugrăvelii, erau doi oameni foarte-foarte fericiţi. Pe vremea aceea au făcut totul din prea multă dragoste. Au ales totul ca expresie a dragostei lor. Fiecare mic amănunt.

Cānd s-au mutat īn apartament, au avut exact sentimentul pe care se aşteptau să-l aibă. Acela de īmplinire. Că totul este aşa cum ar trebui să fie. Că totul se leagă. Că totul are sens. Că au atins acel punct al perfecţiunii īn vieţile lor, pe care numai viaţa īn comun le-o putea aduce. Lumea din jur se īndepărtase deja de ei, totul retrogradase la nivelul de fundal sonor, neinteligibil, haotic. Ba chiar simţeau amāndoi o uşoară ostilitate pentru lumea externă, cea care nu le oferise niciodată nimic.

De aceea s-au şi izolat. S-au īndepărtat de prieteni, n-au mai apărut la zile de naştere, īn locuri de īntālnire, au īncetat să telefoneze. Au păstrat totul la distanţă. Fericiţi pentru armonia găsită. Speriaţi ca ceva din exterior să nu intervină şi să distrugă ceea ce cu greu au construit.

Şi au avut dreptate. Pentru că momentul īn care totul s-a schimbat nu a īntārziat să apară.
La un doi ani şi jumătate din momentul īn care se cunoscuseră.
La trei luni şi jumătate de cānd īşi cumpăraseră casa.
La două luni de cānd se mutaseră īn casa cea nouă.
La patru săptămāni de cānd Claudia a intrat īn casă pentru prima oară cu fiul lor, Felix.

Iar factorul care a declanşat această dramatică schimbare, īntr-adevăr, a venit din lumea exterioară. Cea de care se temeau.
Din acea īnvălmăşeală ostilă, din iraţionalitatea şi lipsa de sens de acolo.
Lumea a īmpins īn căminul lor un individ uscat, ale cărui haine miroseau puternic a naftalină, şi locuia chiar sub ei.

Nu pe el personal, ci pe el sub forma unei corespondenţe nedorite care īşi avea izvorul īn mintea aceea īntunecată, pe care trupul uscăţiv o conţinea ca pe un secret malefic. Fiecare cuvānt ieşit de sub māna sa, īn timp ce stătea aplecat la masa lui de lucru, a ajuns la ei asemenea unei pietre aruncată de-afară şi care le spărgea geamul cu regularitate.
Īn fiecare zi, un alt mesaj.

Claudia a citit īn mijlocul sufrageriei sale scurte compuneri care sunau cam aşa: "Copilul dumneavoastră a plāns azi-noapte şi m-a trezit din somn. Sper că pe viitor să aveţi mai multă grijă de el." Nesemnat. Iar ea īntorcea pagina, dar pe dos era goală. Apoi īşi sorbea cafeaua cu nervozitate, stānd īn faţa uşii deschise a balconului, īn halat de baie şi cu părul ud. Din cānd īn cānd īl mai īntreba pe Ştefan: "Ai văzut asta?". Iar el īntreba indiferent: "Ce, biletul cel nou?!" Apoi Claudia deschidea o altă foaie albă, la distanţă de-o zi, īmpăturită la fel de simetric şi īngrijit. Scrisul, acelaşi. Un scris despre care nu prea aveai ce să spui. Textul, asemănător: "Vă rog să aveţi grijă de copilul dumneavoastră şi să nu-l mai lăsaţi să plāngă noaptea. Īn caz că nu ştiţi, vecinii dumneavoastră au dreptul la linişte. Īntre orele unu şi două jumătate ziua, şi īncepānd de la zece seara pānă a doua zi la şase sunteţi obligaţi să respectaţi liniştea. Vecinii". De data aceea semnat. Nu semnat īn adevăratul sens al cuvāntului.

Atunci, īn acea zi, Claudia l-a īntrebat iarăşi pe Ştefan: "Ai văzut asta?" Iar el, īn timp ce-şi lega nodul la cravată īn oglinda din hol: "Ce, iarăşi mesaje anonime?!". Iar ea, cu biletul īn mānă, privindu-l cu o expresie goală. "Īncetează să mai iei totul aşa de personal, a sfătuit-o el. Nu mai lua īn seamă. Asta e! Īntotdeauna ai probleme cu vecinii, īntr-un fel sau altul."

Odată, la miezul nopţii, cānd Felix a īnceput să plāngă, Claudia a sărit din pat īncă adormită. Atunci a avut loc unul din cele mai dificile momente. Īn īntuneric, debusolată, trezită din somn după o zi grea. Īncercānd să ajungă mai repede, s-a īmpiedicat, s-a dezechilibrat, a căzut, a nimerit cu capul de marginea comodei, şi s-a ales cu capul spart.

Dar n-a fost numai asta, imediat a īnceput soneria să bāzāie. Iar cānd Claudia a deschis uşa, s-a trezit faţă īn faţă cu doi poliţişti, care au salutat-o politicos şi au īnceput să-i explice cum este cu liniştea publică şi cu amenzile. I-au īntins o hārtie, holbāndu-se la lovitura ei din frunte. "Domnule, copilul meu are cāteva săptămāni!" a comentat Claudia. "Foarte bine, să vă trăiască, i-a spus poliţistul cel tānăr. Nu-l lăsaţi să plāngă!". "Dar nu-l las să plāngă! Cum īncepe să plāngă, unul din noi merge imediat la el!" a continuat femeia. "Nu asta rezultă şi din raportul nostru! a zis celălalt poliţist. Fiţi atentă aici: joi noapte, adică ieri, copilul a plāns īntre ora unu şi ora unu şi treizeci şi trei de minute şi două secunde, apoi īntre ora două şi douăzeci şi unu de minute şi ora două douăzeci şi unul şi treizeci şi cinci de secunde?". "Staţi o clipă! a īntrerupt ea. Cum?! Scrie acolo că a plāns treizeci şi cinci de secunde?!". Cei doi bărbaţi s-au privit īntre ei, cu expresii goale. "Doamnă, noi ne face doar datoria", a mai zis unul din ei.

A mai fost un moment foarte greu după trei luni, tot noaptea, cānd treziţi de plānsul lui Felix, au īnceput să se certe. Nu se mai certaseră niciodată pānă atunci. Claudia, considerānd că Ştefan nu se mişcă īndeajuns de repede, că nu se ridică īndeajuns de prompt, că e īncă adormit, l-a īmpins cu picioarele, iar el a căzut din pat cu o bufnitură care a răsunat īn toată casa. "Du-te! a urlat Claudia. Du-te odată! Mişcă-te dracu'!". El a rămas o clipă pe loc, privind-o īn semi-īntuneric.

Cānd s-a īntors, ea i-a spus: "Am putea vinde aici. Ne-am putea lua īn altă parte". "E o prostie, a avertizat-o Ştefan. "Putem găsi un apartament frumos īn altă parte, a continuat ea. Ne putem muta oricānd. Nu īmi mai face nici-o plăcere să locuiesc aici. Mi-e scārbă." "Am putea face asta, dacă vrei neapărat" a admis Ştefan. "Dacă vreau neapărat?! Pe tine nu te deranjează povestea asta deloc?! Ce fel de om eşti?!" Ştefan a făcut atunci unul din gesturile care deja īncepuseră să se rărească. A venit lāngă ea şi şi-a aşezat capul pe pieptul ei. Dar Claudia a simţit că atingerea lui o arde, aşa că i-a zis: "Īţi mai aminteşti de vremurile cānd eram doar noi doi?! Cānd eram doar noi doi şi eram atāt de fericiţi? Nu aveam nevoie decāt de tine şi de nimic altceva. De nici un alt lucru."

Ştefan n-a răspuns.

A doua zi a apărut oportunitatea pe care şi-o dorea cu disperare. La supermarket, printre standurile cu produse de igienă, l-a zărit pe vecinul de jos. S-a grăbit spre el, īmpingāndu-şi căruciorul, agitată. I s-a băgat īn faţă, şi a zis:
- Bună ziua, īmi cer scuze dacă deranjez, dar sunt vecina de deasupra.
- Ştiu cine sunteţi.
- Īn legătură cu biletele pe care ni le scrieţi. Ăăăă... vreau să-mi cer scuze dacă vă deranjează zgomotele de la noi, dar avem un copil foarte mic.
- Aha... īnţeleg asta, dar şi dumneavoastră trebuie să īnţelegeţi că am nevoie de odihnă. Sunt pensionat pe caz de boală şi vreau linişte. Īnainte de a cumpăra apartamentul, m-am interesat dacă sunt copii sau animale prin vecini.
- Nu aveţi copii?!
- Nu.

Claudia l-a scrutat cu privirea. Totuşi individul părea spre cincizeci. A observat că faţa lui avea ceva asimetric, neplăcut, iar gātul subţire īi ieşea din gulerul cămăşii ponosite şi demodate cumva şui, aiurea. Māinile sale osoase păreau prea mari, disproporţionate.

- Soţia dumneavoastră ce zice?!
- A, nu, locuiesc cu mama. Iar ea este şi mai enervată de gălăgie.
- Aş putea vorbi cu ea?!
- Nu, e foarte bolnavă. Nu vrea să vorbească cu nimeni.

Claudia l-a privit pentru o secundă fără să zică nimic.

- Nu puteţi fi rezonabil şi să ne lăsaţi īn pace?!
- Ar trebui să citiţi legile, doamna mea. Vă rog să nu vă mai lăsaţi copilul să plāngă.

Atunci, Claudia l-a lăsat să treacă. S-a simţit furioasă, frustrată. A luat-o spre casă şi s-a aşezat la o altă coadă decāt el, dar a continuat să-l fixeze. Bărbatul avea īn coş doar produse de la reduceri. Brānza, laptele, carnea, toate cu etichete roşii care anunţau reducerea drastică de preţ. A privit cum casiera a trecut fiecare produs prin faţa scanerului. Apoi l-a auzit spunānd ceva. Bărbatul a repetat:
- Doamnă, pe raft scria că iaurtul costă douăzeci de cenţi.
- Cred că aţi citit greşit preţul, a spus casiera. Costă treizeci de cenţi.
- Nu, e imposibil să mă fi īnşelat.
- Domnule…
- Vreau să vorbesc cu directorul magazinului.

Īn drum spre casă, Claudia a privit totul īn jur ca şi cum sensul era extras din lucruri cu un aspirator uriaş, invizibil.

Comentarii cititori
sus

EX ABRUPTO

Radu Ţuculescu

Cartierul şi cīinii (III)
sau serviciul de informare bjc

Ăsta-i cartier de cartier, explică Grasul iar Didi dă veselă din coadă, aprobīndu-l. Grasul are o sută douăzeci de kilograme. Cap ţuguiat, adică rasă nobilă, vezi bine, ca şi Didi, păr negru lins, a la mafioţii italieni din alte vremuri. Burtă cīt patru, braţe păroase şi două picioare cīt două trunchiuri de copac care mereu se lovesc la genunchi īn timpul mersului legănat, de raţă. Are o voce destul de subţire, īntr-un contrast hilar cu īntreaga sa īnfăţişare. Fruntea nu-i este tocmai īngustă, semn că se mişcă oarece īn spatele ei. Cīinii īl respectă, atīt cei fără stăpīni cīt şi ceilalţi, spălaţi, periaţi, pupaţi zilnic. Cu mersul său de orătanie uriaşă, Grasul cartierului e o apariţie care impune. Nimeni nu ştie dacă lucrează undeva şi, bineīnţeles, nici nu-l īntreabă, e problema lui. Nu l-am văzut vreodată hrănind cīinii vagabonzi, aciuiaţi pe līngă tarabe, printre blocuri ori printre hidoasele garaje din tablă ruginită. Cu toate acestea, după cum ziceam, atīt Didi a mea, rasă "tricolor" cīt şi alţii, nu-l mīrīie, nu-l latră, ba chiar īncearcă să-i zīmbească, mişcīnd coada ori ciotul, fiecare ce are. Misterioasă este, uneori, gīndirea cīinească.

Īn urmă cu cīteva zile, l-am īntīlnit pe Gras pe una dintre alei, īn timp ce-mi plimbam căţeaua căreia tocmai īi cumpărasem o curea roşie la gīt, să nu fie deocheată. Am uitat să spun că Grasul e un tip informat, ştie tot despre oamenii din cartier, parcă ar fi un dulap cu rafturi şi dosare ale fostei şi actualei securităţi. Avea o servietă uriaşă īn mīna dreaptă, umflată ca şi burta lui. M-a oprit, cu un gest larg, şi-a desfăcut geanta şi a scos de acolo un calendar mititel.

"Uite, şefule, un calendar pe care ţi-l fac cadou."

Zīmbea enigmatic, şiret, perfid, de mă lăsă mască. De ce-mi face un cadou? N-am apucat să-l īntreb, mi-a ghicit īntrebarea pe buze şi a continuat:

"E un calendar micuţ pe care l-au scos ăia de la biblioteca judeţeană a oraşului nostru. Sīnt acolo, o să vezi, īnşiraţi scribalăii clujeni, scuze, am vrut să zic scriitorii care au īmplinit o vīrstă frumoasă. Eu ştiu tot despre blochiştii din cartierul meu, ceea ce, īn schimb, serviciul de informare!, sună bine, aşa-i?, şi de documentare a bibliotecii habar n-are. Ăia sīnt urechişti, te asigur eu..."

"De ce?", īndrăznesc să īntreb.
"Pe tine te-au lăsat pe dinafară. O fi făcut-o intenţionat, să nu afle gagicile ce vīrstă īnaintată şi rotundă ai..."
"Precis de aia", i-am zis Grasului iar Didi a aprobat, lătrīnd scurt şi zīmbind larg.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĆ¢tre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey