Samuel Beckett
Veronica D. Niculescu

 
sus

 

Samuel Beckett

 

 

Watt

-  fragment -

 

Dintre multele motive excelente, două i se păreau lui Watt demne de menționat: pe de o parte puținătatea materialului propus simțurilor lui, iar pe de alta deteriorarea acestora. Puținul care era de văzut, de auzit, de mirosit, de gustat, de atins, el l-a văzut, auzit, mirosit, gustat, atins ca un om amorțit.

 

În liniștea vidă, în umbra închisă, sălășluia domnul Knott, în camera mare amenajată exclusiv pentru plăcerea lui și a servitorilor lui. Iar cînd ieșea de aici, această ambianță îl urma peste tot, iar cînd el se mișca, prin casă, prin grădină, ea se mișca odată cu el, umbrind totul, estompînd totul, asurzind totul, amorțind totul atunci cînd trecea el.

 

Hainele pe care le purta domnul Knott, în camera lui, prin casă, prin grădină, erau foarte diferite, foarte foarte diferite. Ba grele, ba ușoare; ba îngrijite, ba neglijente; ba sobre, ba stridente; ba decente, ba îndrăznețe (de exemplu costumul de baie fără fustă). Și adesea purta, lîngă șemineu, sau cînd hoinărea prin camere, pe scări, pe coridoarele casei sale, o pălărie, o șapcă, sau, întemnițîndu-și părul rebel și rar, o plasă. Și la fel de adesea avea capul descoperit.

 

Cît despre picioarele lui, el purta uneori o șosetă în fiecare, sau în unul o șosetă și în cealălalt un ciorap, sau o gheată, sau un pantof, sau un papuc, sau o șosetă și gheată, sau o șosetă și pantof, sau o șosetă și papuc, sau un ciorap și gheată, sau un ciorap și pantof, sau un ciorap și papuc, sau absolut nimic. Iar uneori purta în fiecare un ciorap, sau în unul un ciorap și în celălalt o gheată, sau un pantof, sau un papuc, sau o șosetă și gheată, sau o șosetă și pantof, sau o șosetă și papuc, sau un ciorap și gheată, sau absolut nimic. Iar uneori purta în fiecare o gheată, sau în unul o gheată și în celălalt un pantof, sau un papuc, sau o șosetă și gheată, sau o șosetă și pantof, sau o șosetă și papuc, sau un ciorap și gheată, sau un ciorap și pantof, sau un ciorap și papuc, sau absolut nimic. Iar alteori purta în fiecare un pantof, sau în unul un pantof și în celălalt un papuc, sau o șosetă și gheată, sau o șosetă și pantof, sau o șosetă și papuc, sau un ciorap și gheată, sau un ciorap și pantof, sau un ciorap și papuc, sau absolut nimic. Iar uneori purta în fiecare un papuc, sau în unul un papuc și în celălalt o șosetă și gheată, sau o șosetă și pantof, sau o șosetă și papuc, sau un ciorap și gheată, sau un ciorap și pantof, sau un ciorap și papuc, sau absolut nimic. Iar uneori purta în fiecare o șosetă și gheată, sau în unul o șosetă și gheată și în celălalt o șosetă și pantof, sau o șosetă și papuc, sau un ciorap și gheată, sau un ciorap și pantof, sau un ciorap și papuc, sau absolut nimic. Iar uneori purta în fiecare o șosetă și pantof, sau în unul o șosetă și pantof și în celălalt o șosetă și papuc, sau un ciorap și gheată, sau un ciorap și pantof, sau un ciorap și papuc, sau absolut nimic. Iar uneori purta în fiecare o șosetă și papuc, sau în unul o șosetă și papuc și în celălalt un ciorap și gheată, sau un ciorap și pantof, sau un ciorap și papuc, sau absolut nimic. Iar uneori purta în fiecare un ciorap și gheată, sau în unul un ciorap și gheată și în celălalt un ciorap și pantof, sau un ciorap și papuc, sau absolut nimic. Iar alteori purta în fiecare un ciorap și pantof, sau în unul un ciorap și pantof și în celălalt un ciorap și papuc, sau absolut nimic. Iar uneori purta în fiecare un ciorap și papuc, sau în unul un ciorap și papuc și în celălalt absolut nimic. Iar uneori umbla desculț.

 

Să te gîndești, cînd nu mai ești tînăr, cînd nu ești încă bătrîn, că nu mai ești tînăr, că nu ești încă bătrîn, asta este, probabil, ceva. Să te oprești, spre finalul zilei tale de trei patru ore, și să cugeți: ușurința întunecîndu-se, necazul înseninîndu-se; plăcerea plăcere fiindcă a fost, durerea durere fiindcă va fi; faptele bucuroase devenite mîndrie, faptele mîndre devenind încăpățînare; zvîcnetul, tremurul față de o ființă dispărută, o ființă ce va veni; și adevărul nemaifiind adevăr, și falsul nefiind încă adevăr. Și să te hotărăști să nu zîmbești, pînă la urmă, stînd în umbră, ascultînd cicadele, dorindu-ți să fie noapte, dorindu-ți să fie dimineață, spunînd, Nu, nu e inima, nu, nu e ficatul, nu, nu e prostata, nu, nu sînt ovarele, nu, e ceva muscular, e ceva nervos. Apoi scrîșnetul dinților se sfîrșește, sau continuă, și te afli în groapă, în gaură, tînjetul după tînjet a dispărut, groaza de groază, și te afli în gaură, în sfîrșit la poalele dealurilor, drumuri urcă, drumuri coboară, și liber, în sfîrșit liber, pentru o clipă în sfîrșit liber, în sfîrșit nimic.

 

Dar indiferent ce și-ar fi pus, la început, căci pînă la miezul nopții era întotdeauna în cămașă de noapte, deci indiferent ce și-ar fi pus în cap, pe corp, în picioare, el nu se mai atingea de acestea, ci le păstra pe el întreaga zi, în camera lui, în casa lui, pe terenurile lui, pînă venea vremea să-și pună cămașa de noapte, încă o dată. Da, nu se mai atingea nici măcar de un nasture, ca să-l închidă sau ca să-l deschidă, cu excepția celor pe care îl obliga natura, și pe aceștia de obicei îi lăsa deschiși, din momentul în care își punea hainele, și și-i aranja pentru propria-i plăcere, pînă în clipa în care și le dădea jos, încă o dată. Așa că nu rareori putea fi văzut, în camera lui, în casa lui, pe terenurile lui, într-o ținută bizară și nepotrivită anotimpului, de parcă ar fi fost inconștient de vreme, sau de perioada din an. Și văzîndu-l uneori astfel, desculț și îmbrăcat pentru plimbat cu barca, în zăpadă, în zloată, în vîntul tăios de iarnă, sau, cînd venea iarăși vara, lîngă foc, împovărat de blănuri, îți venea să te întrebi, Oare încearcă să înțeleagă din nou ce înseamnă rece, ce înseamnă fierbinte? Dar asta era o impertinență antropomorfistă de scurtă durată.

 

Fiindcă în afară de: unu, a nu avea nevoie, și doi, un martor la absența nevoii lui, domnul Knott nu avea nevoie de nimic, din cîte își putea da seama Watt.

 

Dacă mînca, și mînca bine; dacă bea, și bea cu poftă; dacă dormea, și dormea buștean; dacă făcea alte lucruri, și făcea alte lucruri în mod regulat, nu o făcea din nevoia lui de mîncare, sau de băutură, sau de somn, sau de alte lucruri, nu, ci din nevoia de a nu avea nevoie niciodată, de a nu avea nevoie niciodată niciodată de mîncare, și de băutură, și de somn, și de alte lucruri.

 

Aceasta a fost prima supoziție a lui Watt, de un oarecare interes, pe tema domnului Knott.

 

Și domnul Knott, neavînd nevoie de nimic în afară de: unu, absența nevoii, și, doi, un martor la absența nevoii lui, nu știa nimic despre el însuși. Și astfel avea nevoie de martori. Nu în scopul de a ști, nu, ci în scopul de a nu înceta.

 

Aceasta a fost, pe tema domnului Knott, a doua supoziție, și cea finală, a lui Watt, nu întru totul gratuită.

 

Ezitante, șubrezite de incertitudini, ieșeau ele dintre buzele lui Watt.

Tonul lui obișnuit era unul sigur.

Dar ce fel de martor era Watt, ba slab de ochi, ba tare de urechi, și chiar și cu cele mai intime simțuri lăsînd serios de dorit?

Un martor nevoiaș, un martor imperfect.

Să poată fi martor la bine și la rău.

Pentru ca prin nevoia lui să poată fi martor la absență.

Pentru ca prin imperfecțiunea lui să poată fi un martor nepriceput.

Pentru ca domnul Knott să nu înceteze niciodată, ci întotdeauna aproape să înceteze.

Așa părea să fie aranjamentul.

 

Fragment din romanul Watt de Samuel Beckett, în pregătire la Editura Polirom (Opere II). Traducere de Veronica D. Niculescu

 

 

Comentarii cititori
sus

Veronica D. Niculescu

 

 

Cureaua domnului Teodorescu

- 1983 -

 

Ce-a scos azi Molly la suprafață? O curea. I-a adus-o în pat, i-a pus-o pe piept domnului Teodorescu. Iar el s-a gîndit mult.

 

M-am gîndit mult. La zilele de vară cînd eram toți trei fericiți, fără să știm deloc că sîntem fericiți. Fiind. La serile cu lumina cernută printre crengile mestecenilor, toamna, cînd li se aurește plînsul, și iarna, cînd li se albește, și din nou primăvara, cînd le înmugurește, verde, verde. La zilele de vară din nou. O fetiță în cărucior, o mamă împingînd căruciorul în Ștrand, pe aceleași alei, niciodată aceleași, eu cu aparatul de fotografiat atîrnat de gît de curelușa lui solidă și roasă, scoțîndu-l din hamul de piele, rotind butoanele, din ochi cîntărind lumina, și estimînd timpul, și ridicîndu-l la ochi, cu lumina, cu timpul reglate, și apăsînd pe buton, o dată, și imediat încă o dată. Fetița și soția mea apropiindu-se, din afară apropiindu-se, înăuntru rămînînd locului, la gîtul meu, în hamul de piele. Și lebedele! Și podețele arcuite, și bărcile. Și zilele cînd singur, pe alei, ocolind pe drumul spre casă, printre copii țipînd de încîntare la aflarea veștii că aceste castane, și numai acestea, sînt comestibile, și atunci strîngîndu-le ageri în buzunarele lor mici, și lacomi, fericiți cei cu hanorace, și umplîndu-și așa de repede buzunarele mici, și alergînd ținîndu-și-le cu palmele mici, și micșorîndu-se, tot micșorîndu-se alergînd spre părinți, niște părinți mici, atît de mici, cocoșați, scofîlciți, doar niște umbre sprijinite de sălcii, și de stejari, și de fagi, unde nici o castană, dar uneori ghinde, și veverițe, și alte mici strîngătoare, rude cu Molly, mereu înfometate, mereu căutînd, mereu mișunînd, cu teamă, cu ochii mijiți, cu blana tremurîndu-le pe spinările curbate, cu nările fremătîndu-le, cu lăbuțele din față la pîndă, frîngîndu-și-le cînd nimic nu e de găsit, frîngîndu-și-le cînd se întorc, niște umbre și ele, în cotloanele lor din copaci, între timp de păsări golite, păsări mari, niște umbre și ele, niște umbre de corbi, niște ciori, niște coțofene și, mai sus, foarte sus, niște berze, și apoi în casele lor, aceiași copii, cu buzunarele golite, așteptînd să se încingă plitele, așteptînd să pocnească una după alta castanele crestate, cu borcanele de zahăr gata deschise pe mese, strecurîndu-și mînuțele în aceste borcane, și punînd la ferestre, pe pervaz, cîte-o dîră subțire de zahăr, să vină barza, și arătîndu-le mamelor, ridicați pe vîrfurile picioarelor, uite, așa, ca să vină barza, și mamele zîmbind, și oftînd, și acel oftat risipind grăunțele dulci, mamele, niște ceainice amărui care n-au nevoie de zahăr, și care își închid cu grijă toți nasturii de la capot, în zilele de luni, și în cele de marți, și în cele de miercuri, și în cele de joi, și desigur în cele de vineri și mai ales în cele de sîmbătă, și ținîndu-i închiși pînă duminică dimineața, și atunci deschizîndu-i doar pe furiș, dincolo de ușa dulapului, din care își aleg rochii de mătase, în duminicile în care mașinile soților lor o pornesc la plimbare, pînă aici, dar noi întotdeauna pe jos, pînă aici, și aici sunetul castanelor noi care cad pe poteci, au căzut una cîte una de luni pînă sîmbătă, neauzite, și auzite acum, pentru a fi adunate, cînd soarele strălucește, și poate că-i vînt, fiindcă vîntul e bun, deși uite că niciodată nu schimbă nimic, și duminicile astea toate la fel, una după alta, pînă cînd deodată apare un trenuleț, un trenuleț verde și mic, nu chiar mic, cît pentru vreo zece copii, poate cincisprezece, și copiii dau buzna, și rîd cînd încep să se îndepărteze, și se depărtează un pic, și fac cu mînuțele lor subțirele, tai, tai, și cînd se depărtează un pic mai mult unii dintre ei plîng, și tot plîng cu mînuțele întinse înapoi, dar trenulețul nu se mai întoarce niciodată pe același drum înapoi, nu, niciodată, ci se duce, face o roată, o roată mare, nu chiar mare, dar o roată, și cînd trenulețul e în punctul cel mai îndepărtat, la marginea roții, atunci soarele se ascunde pentru o clipă, după un trunchi, sau după o ramură groasă, și atunci cu ochii mijiți poți să-i vezi pe copii la ferestre, unii rîzînd, și alții plîngînd, și apoi, în timp ce trenul va începe să se apropie, întregind roata, celor care au rîs li se va șterge ușurel rîsul, iar celor care au plîns li se vor usca ușurel lacrimile, iar atunci cînd trenulețul va ajunge înapoi pe peronul înverzit, încremenind cu un scrîșnet în locul de unde a plecat, ei vor fi cu toții la fel, uscați, și curați, și la fel de fericiți, și la fel de triști, lăsîndu-se acum moi în brațele mamelor, sau ale taților, care i-au așteptat, toți la fel, clipă după clipă un pic mai cocoșați, un pic mai scofîlciți, chiar un pic, și cu buzunarele goale, cu burțile goale, cu privirile goale, și într-o pereche de brațe întinse va poposi unul dintre copii, brațele mele, Lenuța mea, cu rochie albastră, cu vapor pe piept, cu sandale albe desigur și bineînțeles cu șosete albe, foarte albe, foarte foarte albe. Și dintre acestea pe una, o șosetă, poate o va găsi Molly într-o zi, nu azi, și o va apuca cu botul ei umed, și o va trage de sub morman, și odată scoasă de tot o va adulmeca și mai bine, și apoi va sări peste toate, peste toate acestea, salt după salt, peste toate, și cu ea în bot va poposi la mine în pat, de parcă ar fi vînat o vrabie, sau un porumbel, sau un șobolănel, și mîndră, și tandră mi-o va depune pe piept, așa cum astăzi mi-a depus cureaua aparatului de fotografiat, și eu îi voi mulțumi, și-o voi lăuda, bravo Molly, așa, bravo, bravo, fetiță, și ea o să înceapă să toarcă, și eu voi ofta de sub șosetă, un kilogram de fier peste șaizeci de kilograme de carne, gîndindu-mă fără să vreau la greutățile de la aprozar, ruginite și pline de pămînt de la cartofi, sau de la morcovi, sau de la țelină, dah, voi ofta, cocoșat de apăsarea din piept, adîncit în saltea, și scofîlcit, și uscat, și încă deloc obișnuit cu pămîntul, și apoi, cînd mă voi scutura un pic, nu chiar un pic, voi mai face o însemnare, voi mai îngroșa un pic pachetul, așteptînd următoarea scotoceală, și apoi pe următoarea și pe următoarea.

 

Fiindcă așa face Molly în fiecare zi. De cîteva ori în fiecare zi. Dar el o singură dată notează. Așa.

 

 

(din volumul Roșu, roșu, catifea,  în pregătire la Casa de Pariuri Literare)

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey