Simona Cratel

 
sus

Simona Cratel

 

Nelly

 

De fiecare dată când ieșeam din casă, trebuia înainte de toate să mă uit dacă nu cumva e pe alee. În cazul în care uitam să mă uit de la geam, făceam o scurtă pauză jos în holul blocului, apoi deschideamușacu precauție. Ajunsă în stradă mă mai uitam o dată în dreapta și în stânga, acum că vedeam până în capăt. Abia după aceea mă simțeam liberă să mă îndrept înspre unde mă îndreptam. Dar chiar și atunci, nu fără să-mi sară inima din loc din când.

Cu toate acestea, am fost mușcată de vreo cinci ori. Fi-miu a fost mușcat de vreo 3 ori. El s-a învățat repede s-o ia la goană cu viteza luminii ca să nu mai poată fi prins. O poveste demnă de Forest Gump. Ultima oară când a mai apucat Nelly să-l capseze a fost pe spațiul verde de lângă micul lac care se află lângă clădirea noastră. El s-a împiedicat și a căzut cu nasul în iarbă, așa că nu a mai apucat să se arunce în apă, cum intenționa. Băieții vecinei de vis-a-vis au fost mușcați și ei. Cel mare a trebuit să fie dus la spital pentru că a căzut cu capul de cutia poștală în timp ce era mușcat. De fapt, toți copii din clădirea noastră au fost mușcați măcar o dată. Toți adulții cu care am vorbit pe subiectul ăsta au fost mușcați.

Dar Nelly nu era agresivă doar cu oamenii, ci și cu ceilalți câini. Mă temeam foarte tare pentru mica mea potaie pe care o numesc „Prințesa” pentru că este ieșit din comun de sclifosită și de răsfățată și are aerele corespunzătoare. Cum să o muște Nelly pe cățelușa mea delicată și fragilă? Când ieșeam cu ea afară, eram speriată ca de bombe să nu cumva să dau peste Nelly din greșeală. Dacă o vedeam de la distanță, îmi luam cățelușa în brațe și fugeam mâncând pământul. Ocoleam pe te miri unde și rămâneam perioade de timp considerabile departe de propria casă, cât să fiu sigură că a trecut Nelly, că s-a cărat din zonă.

Nelly nu mergea singură pe stradă, evident. Stăpâna ei era o doamnă în vârstă, cam la 75-80, care se deplasa în cadru și care mă întreba de câte ori mă întâlnea pe neașteptate, adică mă lua prin surprindere în timp ce eu stăteam stană de piatră cu Nelly dând cercuri în jurul meu, mă întreba dacă sînt nouă aici în clădire, că nu m-a mai văzut niciodată. O rugam să își țină cățeaua în lesă. Ea îmi promitea asta, și cu pași de melc, încerca s-o prindă pe Nelly care mă mârâia și dădea să facă mișcarea decisivă. Toată operațiunea dura uneori și douăzeci de minute, timp în care încercam să mă mențin calmă. Până la urmă o prindea și o dojenea cu vocea ei tremurată că să-i fie rușine ce fată rea este. O dată când trebuia să ajung la o programare și m-a văzut nervoasă, mi-a zis să dau cu șutu’ în ea. Că dacă dau cu șutu’ în ea pleacă.

Bineînțeles că doamna în cauză avea hârtie de la poliție să își țină câinele în lesă că altfel îi va fi confiscat. Fusese reclamată de mulți. Chiar dacă doamna era o bătrânică neajutorată cu păr alb care nu mai părea în deplinătatea facultăților mintale, iar Nelly doar un pomeranian, vânătăile rămâneau vânătăi, iar spaima rămânea spaimă. Cu toate acestea, ea mergea în cadru, iar cățeaua liberă lângă ea, împărțind mârâituri, mușcături și teroare în tot cartierul. Eu și cu fi-miu, în cele mai neașteptate situații, aveam ca glumă preferată evocarea regulată a existenței acestei mici bestii: „Ce-ar fi să apară acum Nelly?” Și începeam să țipăm amândoi. La munte, chiar și la mare în Turcia, fi-miu se mai apuca în cele mai plăcute momente să mă trezească la realitate: „Imaginează-ți că apare acum Nelly de după colț. Ce ai face?” Sau inventa scenarii despre feluri cât mai bestiale în care ar putea fi omorâtă Nelly. Că o călca un elefant, că se prăbușea un avion peste ea, că un rechin o înghițea. Uneori ajungea să spună la restaurant, în vizită, la doctor, sau mai știu eu unde, doar atât: „Nelly!”, privindu-mă cu ochii întredeschiși, ușor răutăcios, pentru că știa exact care e reacția. Și amândoi începeam să râdem în hohote, dar nu fără tresărirea aceea de spaimă adiacentă. Doar era vorba de Nelly,reginaabsolută care răspândea spaimă pe strada noastră.

Singura oară când mi-a sărit cu adevărat muștarul a fost când m-am întâlnit cu ea în tunelul care duce pe sub gară în partea cealaltă a orașului. Eu îmi aveam prințesa în lesă, iar doamna venea încet-încet ajutându-se de cadru. Nelly mergea în fața ei, țoc-țoc, pe lăbuțele pufoase. Am făcut roată împrejur să o iau la goană, dar potaia de Nelly a fost mai rapidă și s-a repezit la mica mea prințesă, care doarme sub plapuma mea, lipită de mine și care primește dimineața cârnat și o ceașcă de lapte. Care are hăinuțe pentru orice ocazie. Pe care o cocoloșim de parcă ar fi un bebeluș care are nevoie permanent de protecție. Am tras un țipăt când am văzut ce se întâmplă și până m-am aplecat eu să-mi ridic odorul în brațe, erau deja încleștate în luptă și mi-a luat ceva timp până să pot s-o ridic. Când am ridicat-o, prințesa mea o avea pe Nelly în gură, ținând-o atât de strâns de gât, încât le-am ridicat pe amândouă și doar când a devenit prea grea să o țină în gură i-a dat drumul. Nelly s-a făcut extraplată pe asfalt. Am crezut că a murit, dar s-a ridicat și clătinându-se pe picioare, jumulită, s-a dus spre stăpân-sa. Eu urlam deja la acea femeie că e inadmisibilă și că nu există nicio scuză, în timp ce ea îmi îndruga ceva ce n-auzeam.

Înainte de Crăciun, am văzut-o de la distanță pe acea doamnă cu cadrul ei cu care se deplasa și am început să urlu isterică lui fi-miu să fugim pe altă parte. L-am tot întrebat: „O vezi pe Nelly? O vezi pe Nelly?” El: „Nu, nu, nu.”  Eu: „Unde o fi, curva aia împuțită? Unde se ascunde? Pe unde ne ia prin surprindere?” Dar Nelly nu era. Era doar doamna cu cadrul, împreună cu o persoană tânără. O văzusem des cu o altă femeie în vârstă de la scara vecină, iar la un moment dat când acea persoană nu mai dorise să se întâlnească cu ea, doamna lui Nelly se așeza pe cadru în fața scării, iar Nelly făcea țanțoșă legea pe stradă.Oreîn șir. Oamenii se opreau să se certe cu ea, căci eu o priveam de la geam în timp ce stăteam în fața computerului și scriam, și îmi dădeam seama câtă viață socială avea, chiar dacă nu într-un sens pozitiv. Altfel nu i-ar fi vorbit nimeni. Ar fi fost invizibilă, moartă înainte de termen, doar o femeie foarte în vârstă, care nu se ținea nici măcar bine pentru vârsta ei. Fără nimeni. Mulți din prietenii ei trebuie să fi murit, rudele trebuie s-o fi uitat-o, copii cu slujbele, în cazul în care avea copii. Fără partener de viață, cine știe când o fi murit dacă o fi avut vreunul.

Dar să revin la perioada de dinainte de Revelion despre care vorbesc. Chiar cu o zi înainte de a se termina anul, când coboram treptele cu fi-miu să mergem spre tren, mi-a sărit inima din piept văzând femeia din spate și am zbierat la fi-miu: „Atenție la Nelly! Vezi unde e Nelly!”, dar nu era. Am trecut pe lângă femeie, ea mi-a aruncat un zâmbet care m-a făcut să mă gândesc că nu e deloc senilă cum vrea să pară de obicei, cu acea recunoaștere în privire inconfundabilă. Știa cu exactitate cine sînt, știa tot ce se întâmplă. Mi-a zâmbit peste umăr, în timp ce noi am depășit-o. Mi-a privit cățeaua care era ca de obicei în lesă și a murmurat ceva spre ea care conținea cuvântul „dulce”. Era însoțită de aceeași tânără pe care o mai văzusem cu ea.

Peste câteva zile am aflat că acea tânără era angajată să o însoțească în permanență, iar Nelly se afla într-un oraș învecinat la altcineva. Fi-miu a zis: „Cumva e trist, mama, pentru că ne făcea viața mai interesantă. Cum o să mergem acum pur și simplu pe stradă? N-o să fie plictisitor?” Dar ceea ce mă uimea cel mai tare este că cineva o găsise pe Nelly dulce și o primise la el în casă.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey