Haugh Béla
Luiza Mitu

 
sus

Haugh Béla


Isprăvile lui Háry János (1914)
VIII.
Cum i-am cerut mâna domnișoarei contese

 

(Povestea precedentă, în numărul 51)

Pentru că niciodată nu mi-a plăcut să mă fălesc cu faptele mele, drăguțul papagal i-a fost înapoiat domnișoarei contese de altcineva. Totuși, am fost chemat la castel încă în aceeași zi. M-au condus drept în fața duduiței, care locuia într-o cameră cu totul și cu totul albă. Mobilele fuseseră sculptate din fildeș și aurite. Rar vede omul de rând așa ceva. Dar toată splendoarea interiorului pălea în fața frumuseții domnișoarei. Părul bălai îi strălucea cu reflexe aurii. Ochii albaștri păreau să fie doi luceferi de dimineață. Buzele îi erau mai roșii decât rubinul, iar fruntea mai albă decât zăpada. Purta pe trupușoru-i minunat o rochie în toate culorile curcubeului. Părea un înger coborât din Cer și tocmai mă întrebam dacă ar trebui să îngenunchez sau să-i sărut mâna, când mi s-a adresat cu o voce mai dulce decât un tril de privighetoare:

- Ești un flăcău de treabă, dragul meu Jancsi.

Mi-am îndreptat spatele cât de tare am putut, apoi mi-am răsucit mustăcioara și tocmai i-aș fi răspuns că „sunt cel care sunt”, când și-a întins mititica mânuță spre mine și a pornit din nou să cuvânte:

- Dragul meu Jancsi, îți mulțumesc că mi-ai prins pasărea. Îți voi rămâne pe deplin recunoscătoare. Spune-mi, dragul meu Jancsi, ce-ți dorești? Zi și se va împlini.

După ce i-am sărutat mânușița respectuos, mi-am scos iarăși pieptul la vedere, mi-am adunat toată știința de carte și i-am răspuns așa:

- Sunt fericit că am putut să-i prilejuiesc domnișoarei o asemenea bucurie. De dragul domnișoarei l-aș prinde și pe Scaraoțchi și nici atunci n-aș cere vreo răsplată. Dar dacă ar fi să-mi doresc ceva, aș cere-o chiar pe domnișoara, deși știu că nu mi-este dat să am parte de o bunătate ca aceasta.

- Mare șnapan ești, dragul meu Jancsi! a spus angelica demoazelă, iar eu m-am simțit cum mă încălzesc ca primăvara în lumina primelor raze de soare.
- Ce poate să facă omul când vede atâta frumusețe? i-am răspuns.
- Ho-ho! a protestat tulburată, nu mă potopi cu lingușeli. Știi ce, Jancsi? Dacă nu vrei să primești nimic de la mine, te fac companion de călărie, să ne întâlnim în fiecare zi.

Și așa am devenit cavalerul însoțitor al duduiței. Mi-au dat un armăsar fermecat, auriu, în vreme ce domnișoara călărea un bidiviu alb.

În fiecare dimineață, goneam până sub poala pădurii și ascultam fluieratul mierlelor. Pe drum, vorbeam despre una-alta. Domnișoarei îi plăcea să asculte cum îmi povesteam isprăvile, iar pe unele dintre ele a trebuit să i le repet de vreo zece ori. O dată i-am zis și cum am venit pe lume, călare pe spatele berzei. Și-a clătinat minunatul căpșor, apoi m-a amenințat cu un degețel:

- Ca să vezi, Jancsi! Tu ai fost neastâmpăratul care te-ai suit pe barza care a vrut să mă ducă din Pădurea Neagră.
- Ehehei! am chiuit. Acum pricep eu de ce domnișoara mi-a fost atât de cunoscută. De-aia, bineînțeles! Da, îmi amintesc. Cine ar fi crezut că lucrurile se vor schimba? Fir-ar să fie. Dacă ar fi fost invers, eu aș fi devenit contele Ypsilon, iar domnișoara Háry Juliska. Nu cred să ne fi întâlnit atunci. Ei, și-așa e bine!

Și cum sporovăiam și tăifăsuiam noi amândoi, deodată s-a poticnit surul domnișoarei. Aproape că mi s-a oprit inima de spaimă. M-am speriat, pentru că duduița a zburat de pe spatele calului și am reușit s-o prind abia în ultimul moment. O singură clipă să fi întârziat, sigur ar fi căzut pe pământ și poate că s-ar fi lovit rău de tot. Așa n-a pățit nimic, numai calul i s-a ologit.

Am palpat piciorul sărmanului bidiviu, l-am masat, l-am smucit, dar nicicum nu putea să calce pe el. Ce era de făcut? Castelul era încă departe. Nici nu se cuvenea s-o urc pe duduiță în spinarea calului meu și să tropotim amândoi până acasă. Mi-am bătut capul, mi-am sfărâmat creierii ca să dau de o rezolvare, dar nu mi-a venit nici o idee.
M-am înfuriat pe propria-mi căpățână și i-am tras un pumn, ceea ce a produs imediat rezultatul scontat, deoarece, așa cum amnarul își aruncă scânteia, mi-a sărit în minte un gând nemaipomenit.
Am rugat-o pe domnișoară să urce din nou pe sur; dar se temea că animalul nu mai poate umbla și ea va pica din nou. Am îmbărbătat-o să nu se teamă de nimic cât timp mă vede alături și asta a avut efect. Am ajutat-o să se așeze în șa, apoi am luat în spinare surul cu demoazelă cu tot și i-am dus așa până acasă, la castel. Iar pe armăsarul șarg l-am prins de frâu și l-am purtat după mine.

Acasă, s-au minunat cu toții. Toată lumea spunea că în veci n-au văzut așa ceva. Ci groful a râs de mine și a spus că mai ușor ar fi fost s-o pun pe domnișoară pe calul gălbui și să-l conduc de frâu pe sur. Recunosc cinstit, avea dreptate, dar pentru asta nu i-ar fi trebuit un Háry János. Ce e important, domnișoara m-a îndrăgit atât de tare încât nici că se poate povesti. M-a numit „salvatorul meu” și „dulcele meu Jancsi”. Și mi-a zâmbit ca un măr copt.

Cu siguranță că nu curge apă în venele mele, iar bunul Dumnezeu nu m-a făcut un flăcău bleg. Am hotărât să fac un pas foarte important. Odată, pe când călăream împreună, mi-am dres vocea și i-am zis lămurit... ei, oare ce i-oi fi spus?

- Văd că domnișoara mă iubește.
- Bineînțeles că mi-ești drag, dulcele meu Jancsi, a răspuns suflețelul. Nici n-aș putea să trăiesc fără tine.
-Știam, am aprobat-o clătinând din cap. Nici nu se poate altcumva, pentru că și eu o iubesc tare mult pe domnișoara, de aceea v-aș ruga să-mi deveniți soție. Doamne-ajută! tare v-aș cinsti.

Micuța contesă a râs, s-a bucurat vizibil la auzul acestor vorbe sincere și îndrăznețe. Atât de tare au încântat-o încât mai c-a picat iarăși din șa. Iar apoi am început să-i făgăduiesc că o voi îmbăia în lapte și miere, că o voi purta pe palme, ba chiar că voi respira în locul ei dacă îi va cădea greu o asemenea sarcină. A devenit serioasă și m-a mângâiat, spunând: „Bine!” Ci a pus condiția să plec în lume să-mi caut norocul, să devin faimos și încununat de glorie, iar după voi săvârși ceva nemaipomenit să-l rog pe rege să mă înnobileze cel puțin în rang de baron, dacă nu se poate să fiu conte. Pentru că altfel taică-său nu va fi de acord să-și dea fata după un nemeș oarecare. Chiar dacă micii nobili unguri nu sunt niște fitecine.

Am recunoscut cinstit, zău că suflețelul avea dreptate. M-am juruit că-i voi rămâne credincios până la moarte, ba chiar și după aceea. Și i-am promis că nu voi avea pace până când, ca urmare a vreunei isprăvi de seamă, regele îmi va pune coroana de conte pe frunte.

(Povestea următoare în numărul 53)

----------------------------------

traducere de Franciscus Georgius

Ediția de bază:
Haugh Béla, Vitéz Háry János hõstettei, Budapest, Franklin-Társulat, 1914
Cartea premiată cu mențiune la concursul Szehér de către Societatea literară Kisfaludy
http://mek.oszk.hu/11300/11375/11375.htm

Comentarii cititori
sus

Luiza Mitu

 

Skin-Flin

 

Alo?
....
Niciun răspuns

Alo?
...
Niciun răspuns

Skin: totul începe cu o amânare, arma redutabilă împotriva propriei conștiințe. tot ceea ce fac este s-o las să se manifeste.
n-am sunat-o azi. nu m-am trezit la 6 a.m., nu am scris niciun rând. mi-am visat dizolvarea, Flin. dar nu era o dizolvare lichidă. era ca și cum te-ai învârti și cu fiecare rotire te-ai micșora în interior. cred că era și o senzație de transparență.

da
nu
sau
Dracu știe.

Flin: întrebările tale mă irită. nu că ar fi niște întrebări inteligente și m-ar pune în încurcătură; sunt întrebări banale. Nu am chef să rememorez discuția. Fumezi prea mult, Skin.

Skin: M-am trezit mai târziu decât îmi propusesem. Am mai dormit o oră cu senzația lăsată de pielea ei. o undă sonoră. Poate țigările sunt de vină. Nu cred că vreau să renunț la ele. Am probleme în exprimare. Ce prelungire mecanică a simțurilor. Nu spun că-mi displace. Am dormit. M-am odihnit. Am făcut sex. Am respirat. Nu e reală. Mă domină în cel mai brutal mod cu putință. Se joacă cu respirația mea, Flin. Cu ritmul meu interior.

Flin: te-ai băgat prea mult în rahatul ăsta de relație. Te-a absorbit. Tipa e străină de tot ce e realitate.

Skin: E în mine, Flin. În pielea mea. Cu ea am aceeași senzație de dizolvare a corpului pe care o aveam în copilărie. Un vertij al corpului. Memoria pielii e fabuloasă. Corpul meu proiectează senzații. Pori excitați cu memorie. La dracu. Renunțasem la nebunia asta. Sunt dependent de corpul meu.

Suflu
Scriitură
Ritm
6 a.m.

Flin: mă iriți, Skin. Începi să mă sperii. Am impresia că vorbesc cu o bucată de carne care emană parfum de curve.

Skin: Și ceea ce simt organic se transformă în literatură. există un suflu al scriiturii, un ritm propriu fiecărui trup. Te-ai gândit vreodată la asta? Mi-am reluat jurnalul, Flin. Mă exprim extrem de prost în scris. Nu mă pot detașa de piele. am dureri cumplite. În fiecare dimineață la ora 6 a.m. mă aflu într-o anestezie euforică.

Flin: da, mă gândesc că de fiecare dată când întâlnești o curvă inteligentă îți mai tragi câte-un tatuaj.

Alo?
Niciun răspuns

Alo?
Linda
...

Niciun răspuns

Skin: Nu, nu pot să scriu cu adevărat decât atunci când mă adresez corpului. Excluderea carnalului este un fals. Un hazard. Aici este suflul scriiturii, ritmul corpului, spațiul cuprins în timpul necesar nașterii unei voci, Incomunicabilul. Transformarea este mai întâi organică. Am pierdut noțiunea timpului. Am stat îmbrățișați 4 nopți. Timpul s-a comprimat. Corpul comprimă timpul. Corpul este o comprimare a timpului. Încă simt. Vertical. Mi-am amintit de mine în astea 4 nopți.

Alo?
Linda?

Skin?
Te-am visat, Skin. Te-am visat. O să scriu despre tine.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey