Haugh Béla

 
sus

Haugh Béla


Isprăvile lui Háry János (1914)
X.
Cum m-a nimerit ghiuleaua

 

(Povestea precedentă, în numărul 53) 

În aerul taberei din Gyõr plutea mirosul de praf de pușcă. Când am ajuns acolo, deja terminaseră pregătirile pentru întâmpinarea lui Napoleon. Ce-i drept, erau viteji destui; în ciuda acestui fapt, m-au primit cu dragă inimă, deoarece aveau mare nevoie de feciori vânjoși ca mine. Cel puțin așa s-a exprimat domnul căpitan în fața căruia m-am prezentat.

Întâi m-a luat la întrebări ca să afle la ce mă pricep. Păi, și i-am înșirat: sunt în stare să prind lupul cât încă suflă, să smulg copacii din rădăcini, să ademenesc stelele de pe cer, să-l ajung din urmă pe iepurele talpă-iute și altele asemenea. Dom' căpitan m-a aprobat, apoi a clătinat din cap și a declarat că toate-s bune și frumoase, dar înainte de toate vrea să afle dacă mă pricep la cai? Știu să călăresc?

Mai că mi-a sărit muștarul, când am auzit ce și-a permis să mă întrebe! Pe mine, pe viteazul Háry János! Dar n-aveam de ce să mă burzuluiesc, dacă doream să fiu acceptat în rândul disciplinat al soldaților.

- Dacă știu? am răspuns. Apoi cum să nu știu, cât timp am fost companionul de călărie al domnișoarei contese Ypsilon, de dragul căreia m-am înrolat în armată?

Cât timp l-am lămurit, un husar de rând a adus un armăsar bălan, bidiviul comandantului, în spinarea căruia niciodată n-a stat vreun alt om, pentru că nu l-a îngăduit pe niciunul. L-am întrebat pe dom' căpitan dacă am voie să-l încalec? Comandantul a răspuns că el nu mă sfătuiește s-o fac, dar dacă a văzut că țin atât de mult să mă avânt pe cal, în cele din urmă și-a dat acordul.

Cât să zici pește, m-am săltat în spinarea armăsarului și l-am smucit de frâu. Totul s-a întâmplat atât de repede, încât calul nici n-a realizat ce se întâmplă; dar când m-a simțit că-s în spate, s-a cabrat dintr-odată și a încercat să mă scuture. Însă de această dată își găsise nașul. I-am strâns coastele cu genunchii, de se auzea cum pocnesc oasele; iar cu degetul gros i-am trăznit o castană tocmai în creștet, de-a fost nevoit să se sprijine în toate cele patru picioare ca să nu pice grămadă. S-a minunat căpitanul și toată oștirea dimprejur, deoarece se adunaseră cu toții ca la spectacol să-mi admire vitejia.

Ci bidiviul, când și-a recăpătat puterea, s-a ridicat din nou în două picioare  și a încercat tot ce-a putut ca să mă arunce jos. L-am lăsat o vreme să se joace, dar când m-am plictisit de prea multa vânzoleală, i-am tras o palmă pe obrazul drept de aproape că i-am strivit căpățâna. Asta-i nimic! După ce-a încasat teribila palmă, a început să se rotească și se învârtea atât de iute, încât ce-i care au văzut faza au povestit că nici nu vedeau ce se întâmplă.

Se răsucea iute ca fusul, iar eu îi strângeam pieptul cu putere. Într-un sfârșit, a amețit și s-a oprit țeapăn cu toate picioarele înfipte în pământ. Și-a lăsat capul să cadă și și-a privit stăpânul cu tristețe, care nu l-a căinat, ci l-a apostrofat mulțumit:

- Așa-ți trebuie, năbădăiosule! Uite că ți-ai aflat nașul!
- Chiar și l-a găsit! a repetat oștirea și m-au privit cu multă stimă, ca pe unul care reușise să-l îmblânzească pe nărăvașul comandantului.

E sigur că niciodată nu și-a mai făcut de cap. La fel de adevărat e că nimeni altcineva nu i s-a urcat în spinare, deoarece căpitanul mi l-a dăruit și, călare pe el, am luptat în toate bătăliile.

Dar, înainte de toate, am coborât de pe cal, m-am prezentat în fața căpitanului și i-am raportat că am terminat demonstrația menită să arate cât mă pricep la călărie. Am bătut palma, ofițerul m-a încorporat de dată și a rânduit să-i stau alături ca aghiotant.

Abia s-au întâmplat toate acestea că în tabără a început agitația. Oamenii strigau că vin francezii. De pretutindeni, s-a auzit zăngănitul armelor, bubuitul tunurilor, șuierul săbiilor, tropotitul copitelor. Căpitanul meu și eu am stat liniștiți, în vreme ce lumea alerga încolo și încoace, deși încă nimeni nu zărise vreun francez. Comandantul s-a răsucit spre mine și a ordonat:

- Măi Jancsi, te-ai lăudat că ai niște ochi ce văd până în adâncul oceanului. Urcă repede în vârful crăcanei de la fântână și vezi unde se află inamicul.

Ca un bun soldat, m-am supus pe dată și într-un minut m-am cocoțat sus pe cumpănă, de unde mi-am rotit ochii precum Iencea Sibiencea în vârful steiului. N-a trebuit să-mi încordez privirea, am remarcat imediat că oastea inamică se mișcă undeva la o distanță de douăzeci-treizeci de mile. L-am informat pe căpitan unde stă amplasată artileria, unde așteaptă cavaleria și, dacă nu mă înșel cumva, câte medalii poartă Napoleon prinse-n piept.

Cât timp am cumpănit, am arătat și am explicat, dintr-odată m-am prins cu amândouă brațele de pântec. Ceva cumplit mă izbise fără veste, mai să mă arunce din vârful stâlpului. Ce se întâmplase? Când mi-am luat mâinile de pe burtă, în palme mi-a apărut ceva rotund. Era fierbinte ca jăratecul și de dimensiunea unui bostan. L-am examinat bine și bine am văzut că-i o bombă. O veritabilă ghiulea. Cu ea mi-au tras una în foale. Pe nepusă masă, m-am speriat un pic, deoarece mi-a trecut prin cap gândul că bombele explodează și l-ar putea ucide pe iubitul meu căpitan. Am apucat ghiuleaua și am aruncat-o degrabă în ghizdul fântânii, astfel încât să se izbească de fund și să-i piară cheful de a scoate capul. A și explodat, a tras o bubuitură de-a desfundat până și urechile surzilor.

La auzul bubuiturii, s-a produs o mare tulburare în rândul trupelor. Cineva a strigat: ne atacă francezii! Și viteaza oaste ungurească s-a tulburat într-atât încât și-au pierdut cu toții capul și, companie după companie, au luat-o la fugă. Goneau ca iepurii. Doar noi doi am rămas neclintiți, eu și căpitanul meu. Am strigat din răsputeri, stați! Degeaba. Fugeau înghițind pământul.

Între timp, a apărut și infanteria franceză. S-a lansat într-un atac la baionetă și a ajuns la o depărtare de circa o sută de pași. Când m-au zărit, au început să dea din mâini, probabil că arătau, uite-l pe cel care a prins ghiuleaua cu pântecul.

Iată-l deci! Mi-am scos sabia și i-am amenințat pe francezi că dacă îndrăznesc să se apropie mai mult vor da de necaz. Li s-a înmuiat curajul deîndată. Au renunțat la tempo-ul de asalt și au pornit să ne urmărească la pas. Pe noi, adică toată armata ungurească.

Căpitanul continua să-i suduie pe fugari și-i îndemna să se oprească, dar n-avea cu cine să se înțeleagă. Ce să facem, am început și noi să ne retragem agale. Eu goneam în urma căpitanului ca nu cumva să-l nimerească vreun glonte în spate. Pentru că în jurul nostru zburau, roiau, bâzâiau gloanțele ca muștele. Din când în când, ca un bondar bondoc, trecea zumzăind și câte o ghiulea.

Am fost nevoit să-i ameninț cu sabia de mai multe ori pe francezii porniți la atac. La un moment dat, i-am pierdut din vedere, pesemne că obosiseră să ne tot gonească. Însă vă pot descrie felul măreț în care noi doi asiguram retragerea oștirii noastre către Komárom. Nu vă puteți închipui cât de frumos și de ordonat fugeam.

(Povestea următoare în numărul 55)

----------------------------------

Traducere de Franciscus Georgius

Ediția de bază:
Haugh Béla, Vitéz Háry János hõstettei, Budapest, Franklin-Társulat, 1914
Cartea premiată cu mențiune la concursul Szehér de către Societatea literară Kisfaludy
http://mek.oszk.hu/11300/11375/11375.htm

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey