Florin Oncescu

 
sus

Florin Oncescu

 

 

Anul Decanului

 

Cândva, la începutul anilor ’90, în timpul sesiunii de examene din luna iunie, într-un sfârșit de după-amiază, am mers la restaurantul Casei Universitarilor, de pe strada Dionisie Lupu, cu amicul Bogdan. Restaurantul funcționa pe terasă, ca întotdeauna în lunile de vară, iar în acel moment era arhiplin.

Ne-am învârtit printre rândurile de mese vreo cinci minute, împiedicându-i pe ospătari să-și facă treaba. Doi bărbați împărțeau o masă de patru locuri, ocupând două scaune alăturate. Unul avea prestanța studiată a unui profesor plin. Celălalt, chiar dacă de aceeași vârstă cu primul, adică puțin trecut de 50, părea mai degajat. I-am întrebat dacă putem să ne așezăm alături de ei. Tipul cu prestanță s-a făcut că nu ne aude. Degajatul ne-a zâmbit, apoi și-a întrebat tovarășul, mai mult prin gestica feței, dacă e de acord. Distinsul a mormăit ceva, gen „Avem de ales?” Degajatul ne-a făcut semn să luăm loc.

Am reușit să atragem atenția unei ospătărițe și să comandăm o sticlă de vin, un Borsec și-o unică porție de cașcaval pane, pe care o știam compusă din două bucăți. În așteptarea comenzii, am început să vorbim între noi, aproape șoptit și lejer codificat, pe subiectul nostru favorit, bârfa de Catedră. Care dintre colegi e mai contestat de studenți, care-i mai competent, care-i mai prolific la scos cărți și articole, care-i mai abil la urcat treptele ierarhiei universitare, care a mai intrat în vreun partid, ori în vreo afacere. Dar ne-am dat seama repede că, fiind acceptați la masă, nimeriserăm în toiul unei discuții foarte private.

Distinsul avea vorbe de dezaprobare la adresa cuiva: „Nu citește nimic! Nu-i place nimic! Nu-l interesează nimic! Mai mult, e ostil! Refuză dialogul!” Degajatul emitea proteste firave, de complezență: „Nu-i chiar așa. E tânăr. Are timp să se schimbe.” Protestele lui nu făceau decât să-l întărâte pe primul. „Când să se mai schimbe? La anu’ termină facultatea! Eu, la anii lui, eram deja asistent, aveam o familie și citeam rușii în original!” Ne-am prins repede că subiectul discuției era fiul distinsului.

Ospătărița ne-a adus vinul și Borsecul, promițându-ne cașcavalul pentru mai târziu. Cei doi aveau pe masă două sticle de vin goale și paharele la jumătate. Vinul lor era, bănuiesc, identic cu al nostru, îmi amintesc că am încercat să le completez paharele, ofertă refuzată de ei pe motiv că băuseră destul și că se pregăteau să plece. Când Bogdan și cu mine ne-am ridicat paharele, pregătiți să ciocnim, degajatul l-a săltat și el pe-al lui. „Păi, să facem cunoștință, dacă tot împărțim masa. Domnul e profesor, decan la Inginerie bioelectrică și, în același timp, scriitor. Autor de romane și piese de teatru.” Scriitorașul din mine, unul cu câteva proze publicate în reviste literare, a tresărit. Distinsul a preluat din mers vorba, prezentându-și tovarășul. „Iar dumnealui este redactor la Televiziune și jurnalist.” Bogdan a vorbit pentru noi amândoi. „Noi suntem asistenți la Catedra de torsomecanică.” „A-ha!”, a zis distinsul.

Cei doi și-au continuat dialogul. „Nu reușesc să-l înțeleg! De literatură nici nu vrea să audă! Dar nici muzica clasică nu există pentru el! Eu, în facultate, îmi dădeam ultimul ban ca să intru la Ateneu, ori la Operă!” „Ei, ceva tot îi place lui...” „Ce? Că eu, unul, n-am aflat!” „Nu-ți mai face atâta sânge rău. Își vede de școală, nu?” „Pentru mine e un mister cum de reușește să-și treacă examenele! Și, dumnezeule, e atât de vanitos! Orice aș spune, o ia ca pe un afront personal! E ceva putred cu toată generația asta a lui...”

Bogdan și cu mine încetaserăm să mai vorbim. Ne beam încet vinul și ascultam conversația celor doi. Apoi a venit momentul în care Bogdan și-a dres glasul și i s-a adresat decanului: „Nu vă supărați că intervin, am auzit fără să vreau. Eu cred că aici e vorba doar de lipsă de comunicare.”

Distinsul a tăcut brusc și l-a privit cu atenție. Bogdan a continuat: „Ca asistent, am fost surprins să-i văd pe unii dintre studenții de-acum cât sunt de pregătiți. Deși, în timpul anului, păreau să nu dea doi bani pe școală.” Distinsul l-a mai privit puțin în tăcere, de parcă nu-i venea să creadă că Bogdan i se adresa lui. Când i-a revenit glasul, i-a spus: „Eu zic să nu vă amestecați. N-aveți încă experiența necesară.” Bogdan, roșu la față, a șoptit. „Mă scuzați, era doar o idee.” Distinsul a continuat, cu glas de decan: „Cine spuneați că vă e șef de catedră?” „Domnul profesor Vlad Doinea”, a spus Bogdan, cu glas de asistent. „A-ha!”, a zis iar distinsul.

Peste puțin timp, cei doi s-au ridicat de la masă. Înainte de a se îndepărta, ziaristul ne-a întins mâna și ne-a urat succese în activitatea didactică. Decanul s-a mulțumit să ne spună, scurt, “La revedere”. Când ne-a venit cașcavalul, cinci minute mai târziu, Bogdan a propus să mai luăm o sticlă de vin. În mod evident, părea să mai aibă nevoie.

 ***

Am periat de curând această proză, la opt ani după prima ei redactare, iar expresia „cândva, la începutul anilor ’90” m-a pus pe gânduri. Să fi fost în iunie 1990 ? Adică în luna Marii Mineriade? Greu de spus. Îmi amintesc cu precizie de o altă ieșire în oraș cu Bogdan, după un examen din timpul acelei sesiuni. Îmi amintesc, pentru că am trecut prin Piața Universității, pe atunci încă ocupată de „golani”. 

Eram amândoi echipați cu sacou, cravată și servietă. Ținută de asistent politehnist. Când intraserăm bine în mulțime, ajungând acolo unde aproape toți stăteau cu fundul pe caldarâm, unuia i s-a părut că aveam aerul unor securiști și ne-a fluierat. Alții i-au urmat exemplul, poate din plictiseală, poate pentru că, într-adevăr, noi doi arătam a securiști. Am încercat s-o dăm pe glumă, zâmbindu-le celor din jur și asigurându-i că noi nu suntem ceea ce par să creadă unii dintre ei, ba dimpotrivă. Totodată, am țintit spre o poartă de ieșire din „zona liberă de comunism” și am grăbit pasul.

Însă un alt amănunt îmi vine acum în memorie, unul care nu și-a găsit locul în prima variantă a prozei mele. În seara întâmplării cu decanul, după ce Bogdan și cu mine am rămas singuri la masă, m-am salutat de la distanță cu un vârstnic poet. Era însoțit de un bărbat de seama lui, apăruseră în restaurant după noi, cu siguranță. La plecare, m-am oprit două clipe lângă masa lor și am schimbat câteva vorbe cu poetul.

Îl cunoscusem în noiembrie 1990, la spitalul Fundeni. În zilele în care ne așteptam amândoi rândul la întâlnirea cu bisturiul doctorului Proca, vorbiserăm literatură întinși în paturi învecinate. Îmi dăduse unul dintre volumele lui de poezie, cu autograf. Îi dădusem un exemplar de revistă adus de acasă de Cristina, în care aveam ceva publicat. Printre altele, m-a întrebat cum merge relația mea de colaborator cu respectiva revistă. I-am spus că secretarul de redacție mă încuraja să-i trimit mai multe texte și că eu nu insistam acolo unde nu vedeam același gen de atitudine. Mi-a spus că și el gândește exact la fel. Replica, venind de la cineva care se ocupa de-o viață cu scrisul, mi s-a părut de o extremă delicatețe.

În fine, e ușor de verificat că poetul George Tudor, zis Ahoe, a murit în ianuarie 1992. Altfel spus, „cândva, la începutul anilor ’90” trebuie citit „în anul 1991”.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey