Haugh Béla

 
sus

Haugh Béla

 

 

Isprăvile lui Háry János (1914)
XIII.
Cum mi-am salvat camaradul

  

 

(Povestea precedentă, în numărul 56

 

Aceea a fost o bătălie mare. Cea din Leipzig. A curs atât sânge, încât a trebuit să urce tunurile în bărci ca să le mute. Bombele cădeau ca grindina. Au murit atâția oameni, încât au fost nevoiți să angajeze o mie de gropari care apoi au lucrat zi și noapte vreme de un an. Preoții și țârcovnicii au răgușit de atâtea petrecanii. Tâmplarii au ras păduri întregi ca să aibă lemn pentru sicrie. Deasupra câmpului de luptă zburau grifoni uriași care înhățau cadavrele celor căzuți și le săltau în zbor precum eretele prinde-n gheare câte-o vrăbiuță.

A fost o bătălie mare, una pe cinste.

Iar Viteazul Háry János și-a dovedit încă o dată vrednicia. Compania noastră a fost trimisă în prima linie și căpitanul a poruncit să atacăm imediat după ce vom auzi sunetul trâmbiței. Husarii francezi să fi fost la vreo două sute de pași depărtare. Așteptau cu nerăbdare să pornească îmbulzeala. Până să-nceapă lupta, ne-am amenințat reciproc cu pumnii și săbiile, gesturi condimentate cu sudălmile de rigoare. S-a văzut de la început că se anunță o bătaie strașnică. Precum a și fost. 

Apoi a trâmbițat trompeta, iar noi am pornit la atac. Duduia pământul de se clătina cerul, iar ca urmare a mișcării pământului și a tunetului reflectat din tării, marele împărat francez, care urmărea din vârful unui dâmb printr-un ochean frumoasa încleștare, a început să se legene de parcă stătea într-o barcă în vreme de furtună. Când m-a zărit, a dat din cap. Pesemne că nu-i plăcea să mă vadă acolo. Cred și eu! Pentru că ori de câte ori izbeam una sau două cu sabia, francezii picau câte zece... ca poruncile.

Vai, și ce frumos secera întreaga companie, cu însuși căpitanul meu în frunte! Cavaleria franceză s-a speriat și ne-a întors spatele, a început să se retragă în goană. Marele Napoleon țopăia mânios pe deal și a trăznit una cu piciorul în pământ de i s-a scufundat până la genunchi. Iar întreg regimentul fugar a fost fusilat fără milă.

Deîndată a dat comandă să vină un alt regiment în loc.

Ei, ăștia n-au mai dat bir cu fugitul. Ne-au înfruntat bărbătește și abia atunci a început adevărata confruntare. O vreme, compania noastră a făcut față iureșului, dar apoi s-a întâmplat pocinogul. I-au împușcat căpitanului calul de sub el. Din fericire, eram alături și l-am săltat pe spinarea armăsarului meu. Bălanul ar fi putut să ne țină pe amândoi, dar n-am vrut să-l suprasolicit, așa că am sărit din șa și-am căutat un francez căruia să-i salt mârțoaga. Dar abia m-am îndepărtat un pic, că puhoiul inamic a tăbărât pe comandantul meu, de parcă fiecare ar fi dorit să-l taie el însuși în bucăți. I-am strigat să reziste, că-i vin în ajutor. M-am repezit la artileriști, am înhățat un tun și l-am rotit ca pe un buzdugan ca să împrăștii cioporul de atacatori. Tocmai la timp, deoarece mâna căpitanului fusese rănită.

După ce i-am gonit pe inamici, aș fi dorit să organizez rândurile companiei, dar n-am avut cum. Dădeau în noi ba artileriștii, ba infanteriștii, ba cavaleria. Am avut atâta de căsăpit încât mi-a înțepenit palma pe mânerul sabiei, iar caii au transpirat într-atât încât pe alocuri înotau în propria spumă.

Napoleon a avut toate motivele să-i pomenească pe husarii maghiari, pentru că aceștia i-au tras o mamă de bătaie celebrului francez. În cele din urmă, a luat-o iepurește la goană. De cum a simțit că se apropie primejdia, a sărit din vârful dealului și și-a fluturat penele cele verzi de la pălărie, de gândeai că a prins aripi.

M-aș fi luat după el, dar am auzit că mă strigă un camarad. M-am răsucit și am văzut că se încleștase cu doi francezi. Pe unul îl doborâse din șa, dar cu celălalt n-a prididit. Se pregătea s-o tulească, lucru absolut jenant. Ce să fac? I-am sărit într-ajutor.

Dar nu mi-a fost dat să ajung la timp. Înfiorătorul francez i-a tăiat căpățâna, pe care camaradul a prins-o din zbor și și-a întins mâna ca să mi-o arate, de parcă ar fi spus: uite, Jancsi, m-a scurtat! Apoi calul i-a țâșnit speriat în galop, iar el și-a scăpat căpățâna. Peste cîteva clipe, s-a prăbușit și el din șa.

Când m-a văzut, francezul și-a înfipt pintenii în bidiviu, dar bălanul meu s-a arătat mai vrednic. L-am ajuns din urmă tocmai în locul unde zăcea trupul prietenului meu și i-am tăiat pe dată capul.

Nu mi-a rămas timp de pierdut. Am sărit de pe armăsar și am căutat capul camaradului, dar nu l-am găsit niciunde. Ori nu l-am recunoscut în marea de țeste secerate, ori s-a rostogolit altundeva, departe. Am fost nevoit să înhaț scăfârlia francezului, am ridicat alături pe cal trupul neînsuflețit al prietenului meu și am pornit iute ca o tornadă.

Am galopat drept către medicul de campanie și l-am rugat să coase capul francezului pe umerii camaradului. Doctorul a șovăit, dar i-am adus aminte cât de mult a progresat știința medicală astfel încât acum are posibilitatea să transplanteze un cap nou în locul unuia învechit. Bărbatul cu ochelari m-a aprobat și i-a cerut surorii să-i aducă ace și ață. Apoi s-a apucat să însăileze capul.

Bine c-am observat, altfel l-ar fi cusut cu ceafa înainte.

L-am aranjat să stea așa cum trebuie și l-am ținut în mîini ca să-l ajut pe doctor. Apoi mi-am făcut griji că între timp prietenul meu și-a dat duhul, deoarece, după terminarea operației, nu s-a mișcat deloc.

L-am culcat într-un pat de campanie și, deoarece armata lui Napoleon deja o luase la goană, m-am așezat alături și i-am pus comprese reci pe frunte. Peste mai mult de un ceas, a început să-și miște gura, ba chiar a cuvântat ceva, dar n-am înțeles ce anume. Doctorul m-a lămurit că rănitul bâguise ceva în franceză, de-aia n-am priceput. I-am dat să beie o dușcă de pălincă pe care a înghițit-o cu sete, apoi iarăși și-a pierdut cunoștința.

L-am întrebat pe doctor, are vreo șansă să redevină un om? Medicul nu s-a grăbit să confirme. Vreme de o săptămână, pacientul s-a zbătut între viață și moarte, abia după aceea doctorul a declarat că va scăpa.

M-am bucurat atât de tare când am auzit, încât mi-am ieșit din piele. Poate că n-aș fi observat nici azi că rămăsesem fără epidermă, dacă medicul nu s-ar fi răstit la mine:

- În numele Domnului, ce-ai făcut, omule?

Și mi-a pus în față o oglinjoară în care am văzut că rămăsesem numai carne goală. M-am uitat în jur și am zărit la un pas în spate un morman de piele. Adevăr vă zic, n-am știut singur cum să intru înapoi în ea, dar m-a ajutat doctorul. Chiar și așa, a mers chinuit, pentru că pielea se zvântase un pic și au fost necesare câteva incizii ici și colo ca s-o trag iarăși pe mine.

 

Traducere de Franciscus Georgius

Ediția de bază:

Haugh Béla, Vitéz Háry János hõstettei, Budapest, Franklin-Társulat, 1914

Cartea premiată cu mențiune la concursul Szehér de către Societatea literară Kisfaludy

http://mek.oszk.hu/11300/11375/11375.htm 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey