Mircea Pricăjan

 
sus

Mircea Pricăjan

 

 

Cleanul și, mai bine, mreana

 

Ar fi vrut să iasă din casă, să se dea jos din pat și să treacă pragul afară, ce dacă încă nu se luminase de ziuă, ce dacă probabil ploua cu găleata, auzea ropotul pe acoperiș, numai asta putea să fie, apa izbind țigla bătrână și prelingându-se în șiroaie către burlane, un uruit continuu, sau poate că sufla doar vântul, casa era veche, o clădiseră bunicii cu mâna lor înainte să vină pe lume tatăl lui, asta era de mult, tare de mult, căci tatăl lui era bătrân, ce să mai vorbim de bunici, când sufla vântul tare o făcea să cânte sumbru, uruia cam ca acum, uuuuuuuu, făcea și, la intervale, iiiiiii, un scârțâit monoton, așa-i, scârțâitul acela lipsea acum, ia să asculte mai bine… uuuuuuu, uuuuuu, fără niciun iiiiiii, deci ploua, ploaie de vară, venea brusc, se precipita cu simț de răspundere și pleca mai departe în treburile ei, până să se ridice el din pat și să străbată camera spre ușă poate că se și oprea, poate se oprea și odată cu ea plecau și norii, se trăgea draperia nopții și se făcea dimineață, puțină răcoare, umezeală și lumină clară doldora de promisiuni, parcă vedea deja licărul apei din râu, curgerea lui masivă, universul unduitor la suprafață în ale cărui adâncuri răcoroase se plimbau bancuri de pești, mrene și cleni, fetele fâșnețe și băieții leneși, știa să-i recunoască după cum trăgeau de fir, simțea în deget, mușcătura mrenei era țâfnoasă, agitată, o luptă, în vreme ce a cleanului abia de-o simțeai, era timidă, o renunțare, dacă nu erai atent nici nu băgai de seamă, amândoi însă cântăreau la fel de greu când îi smulgeai din apele lor, ele fiindcă se zbăteau, loveau din coadă cu nerv, refuzau să cedeze, ei pentru că, deși placizi, aproape nemișcați, aveau corp mare, bombat, cu pântece albicios și spinare plină de solzi groși, îi unea dunga roșiatică din dreptul înotătoarelor laterale, deseori o mângâiase, așteptându-se să simtă cine știe ce și nesimțind de fapt nimic, prinsese puțini de când începuse să umble la pescuit, mai puțini decât și-ar fi dorit, ar fi vrut să îi scoată unul după altul, să nu aibă odihnă, oamenii să se oprească sus, pe puntiță, să uite de ale lor și să rămână cu ochii la el, mirați de norocul lui, surâzând și aplaudându-l din când în când încet, să nu sperie peștii, să nu sperie norocul, asta visa el,  se vedea un mic erou local, generos, ar fi dat din captura sa la toată lumea, ia, tu ține o pungă de mrene, tu poftește un braț de cleni, nu vă înghesuiți, este pentru toată lumea, este pe săturate, dar nu prinsese mai mult de o pungă cu totul, și cleni, și mrene, într-o zi doi, în alta trei sau patru și altă dată nimic, se întorcea acasă dezamăgit, înfrânt, rușinat chiar, lasă, Bogdi, prinzi tu mâine, nu seacă râul până mâine, mai uita de necaz, bunica știa mereu cum să îl ia, bunicul era mai rece, în grațiile lui trebuia să intri, nu erai luat de mână și adus fără efort, cu toate că și bunu îl mai liniștea, îl lua de după cap și, punându-i undița și juvelnicul și traista cu ace, plumbi, monturi deoparte, îi vorbea despre lucruri de demult, râdea pe sub mustața (vorba vine, bunu se rădea în fiecare dimineață cu conștiinciozitate cazonă), zâmbea șugubăț și îi spunea povești gogonate din tinerețea lui, de aceea nici nu îi plăcea când, neavând cu cine să meargă la rău, Vasi uneori avea treabă prin grădină, era mai mare și ai lui îi dădeau de lucru, mergea bunu cu el, fiindcă lui bunu îi plăcea să vorbească, nu îi tăcea gura o clipă și speria mrenele, ele erau mai sperioase, dar agitația lor îi punea pe fugă și pe cleni, iar el rămânea cu buzele umflate, degeaba stătea cu bățul în mână ore întregi, degeaba se îndepărta prin apa râului, nimic nu trăgea și de pe mal vocea bunicului făcea aerul să vibreze, bunu vorbea și împletea coronițe din stuf verde sau cioplea un toiag sau desena în țărână lucruri pe care Bogdi nu le văzuse niciodată, bunu le ștergea întotdeauna cu piciorul înainte ca el să ajungă înapoi la mal, de aceea cei mai mulți pești îi prinsese cu Vasi, el cunoștea locuri tainice, el știa să cheme mrenele, să le momească, de la el învățase și Bogdi să pescuiască, nu vrei să vii cu mine, mai bine decât să stai aici, pe stradă, și să tai frunze la câini, ba da, vin, zisese fericit, se cam plictisea singur, măcar dacă ar fi avut un câine căruia să îi taie frunze, Vasi era vlăjgan mare, i se făcuse milă de el, probabil, altfel nu se uitase spre Bogdi de când începuse vara și pe el îl aduseseră părinții la bunici, așa că a mers cu el și a învățat imediat ce mare plăcere e să stai nu pe stradă, ci pe râu, să ții o vergea în mână și să speri că vei simți cândva ciupitura peștelui la capătul firului, ah, ciupitura aia, parcă o simțea și acum, ce-ar mai coborî din pat, îl ard degetele să țină firul înfășurat, să privească lung spre cer și, când se așteaptă mai puțin, ciup-ciup-ciup, cleanul sau, mai bine, mreana, zbaterea ei când iese din apă, o vibrație care străbate spațiul dintre ei folosind firul de nailon și vergeaua ca mijloc de comunicare, numai de nu ar ploua, de s-ar lumina odată de ziuă, nu are ceas, nu știe exact cât mai este până în zori, l-a trezit un zgomot puternic - un tunet? - și apoi gândul la pescuit i s-a înșurubat în creier, de atunci nu mai are stare, ar da plapuma la o parte, s-ar furișa afară din casă, sculele necesare sunt în curte, imediat după ușa șoprului, are în traistă tot ce-i trebuie, chiar și o cutiuță de plastic cu găurele în care, printre fulgii de rumeguș, viermușii albi cu siguranță încă mai mișună vioi, dar probabil că ar mai putea prinde și niște cosași în iarba de pe mal, s-ar lăsa pe vine cu palma făcută căuș și, la momentul potrivit, ar năpusti-o asupra gânganiei, ce neplăcută e senzația mișcărilor ei disperate sub mâna lui, cosașii sunt buni însă la cleni, le rupi picioarele și înfigi acul pe după cap, încovoi puțin gângania și îl scoți chiar prin vârful cozii, îl scoți până dincolo de crestătură, altfel peștele îl prinde cu gura și îl scoate din cârlig, asta îl învățase Vasi din prima zi, la fel faci și cu viermușii, blochezi momeala bine, nu am venit să dăm de mâncare la pești, am venit să îi prindem, Bogdi se uita la el cu ochi mari și lăcrămoși, ca în desenele animate chinezești, Sandy Bell și celelalte, dădea din cap și memora fiecare cuvințel, ce-i plăcea învăța repede, asta le spusese părinților la o ședință doamna, e încăpățânat și năzuros, dar ce-i place prinde din zbor, de atunci maică-sa repeta asta cu fală și când trebuia, și când nu, probabil ca justificare pentru propriile ei carențe, oricum, Bogdi era de acord cu doamna, băga la cap un-doi când îl interesa, blochezi bine momeala, nu am venit să dăm de mâncare la pești, s-ar fi dus să îi prindă chiar atunci, măcar de s-ar opri ploaia, viermușii i-ar ajunge, cosași slabe șanse să găsească în iarba udă, dar sunt bune și mrenele, dacă ai răbdare și ești atent, reacționezi repede, imediat ce mușcă, poate fi viermușul și mreana, îl credea pe Vasi, văzuse la el că e posibil, viermușul și mreana, pac, pac, pac, ca o magie, o singură dată, adevărat, dar atunci chiar se opriseră câțiva pe puntiță și priveau mirați performanța noului său prieten și maestru, bravo, măi, ești tare, ai pe vino-n coa' la pești, oameni cu biciclete care mergeau pe deal să culeagă măcrici și urzici, să ducă acasă pentru fiert cu lapte, făcea și bunica uneori, deși lui nu îi plăcea, văzuse pungile de rafie goale, împăturite și turtite sub clapa cu arc a portbagajului de la bicicletă, aplaudaseră, ei, așa voia să facă și el, să își egaleze maestrul, viermușul și mreana, să vină acasă cu juvelnicul plin ochi, să îl fluture victorios pe lângă corp, să nu îi pese de greutatea lui și să primească pe drum privirile admirative ale trecătorilor, Bogdi, marele pescar de mic, numai de s-ar opri odată ploaia, auzi cum face, uuuuuuuuu, un potop, sigur o să se umfle râul, o să vină cu ape tulburi de la munte, și cine știe ce altceva o să mai aducă, de s-ar face măcar lumina, să vadă.

Paleu, 8 aprilie 2015

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey