Haugh Béla

 
sus

Haugh Béla

 

 

Isprăvile lui Hàry Jànos (1914)

XIV

Cum am scăpat de o altă năpastă

 

(Povestea precedentă, în numărul 57)

Fugeau francezii în frunte cu împăratul lor, marele Napoleon. Iar noi goneam după ei. Pe care-l ajungeam din urmă, îl căsăpeam; dar a trebuit să lăsăm frâul mai moale, altfel cei urmăriți ar fi întins-o iepurește. După ce am spulberat oastea inamică, am ținut un consiliu de război și am hotărât că vom cuceri Parisul.
La auzul veștii, s-au bucurat toate cătanele. Până și răniții au sărit în picioare ori în șa și s-au vindecat degrabă, până să ajungem sub zidurile capitalei franțuzești.

Ca de obicei, escadronul nostru mărșăluia în linia întâi. Curățam drumul în avangarda armiei și dacă nimeream peste vreun grup suspect, îl zăpăceam pe loc. Ne-am abătut când în dreapta, când în stânga, așa am pacificat întreaga regiune. Uneori, n-am avut parte nici de mâncare, nici de băutură vreme de-o săptămână întreagă și-am trăit numai cu aer, care în părțile acelea e la fel de dens ca o ceață; ba cui i-a plăcut chiar zicea că are un gust deosebit. 

Când am ajuns la marginea Hexagonului, eram deja extenuați. Căpitanului i s-a făcut milă de noi și ne-a dus într-un oraș unde am fost primiți cu ovații. Călduroasa întâmpinare ne-a încurajat și am hotărât să ne petrecem noaptea aici, dacă vom găsi sălașul potrivit. Ne-am adăpostit într-o preafrumoasă fermă, unde am putut și să vedem de cai, și să ne simțim noi înșine în siguranță, deoarece era înconjurată de un zid înalt de piatră.

Nici n-a început soarele să apună, că ne-am întins cu toții în podul șurii și ne-am scufundat pe dată în somn. Dar n-am avut parte de nici cinci minute de somn, deoarece santinela ne-a trezit și a raportat că ferma a fost înconjurată de circa o sută de mii de francezi.

- Ne vom tăia drum prin ei chiar de-ar fi un milion, am răcnit eu.

- Las-o mai moale, Jancsi! m-a domolit căpitanul. Chiar dacă noi am putea să-i răzbim, căluții noștri sunt prea obosiți.

- Asta-i adevărat, l-am aprobat din cap.

- Vezi, măi Jancsi? a continuat căpitanul. Uneori n-ajunge numai vitejia.

- Atunci trebuie să născocim ceva, i-am răspuns încruntându-mă.

- Cu asta îmi bat capul și eu, zise comandantul, dar nu-mi vine nici o idee.

Am văzut că din nou îmi revine sarcina de a ne scăpa pielea, așa că am sărit pe dată cu un plan. Era o treabă cât se poate de urgentă. I-am sfătuit să căutăm pivnița, să facem un tunel acolo unde se termină, să ieșim la suprafață și să atacăm inamicul din spate. Până atunci, își vor reveni în puteri și caii noștri. 

Ideea le-a plăcut tuturor, așa că întregul escadron a coborât în beci. Afară, francezii se pregăteau să dea poarta la pământ. Știu asta doar din ce-am auzit, pentru că înainte de a coborî a trebuit să caut un burghiu potrivit. N-am găsit nimic asemănător, așa că am rupt fiarele de pe trei pluguri și le-am fixat pe o oiște - și iată sfredelul gata!

L-am purtat triumfător până în pivniță, unde camarazii mă așteptau nerăbdători. E adevărat că voia le era bună, deoarece cei mai mulți încălecaseră pe câte un butoi cu vin și sugeau din ele licoarea cu ajutorul tecilor găurite. Mi-au umplut pe dată chivara cu un rubiniu ales și, după ce l-am dat pe gât, am început să străpung zidul beciului.

Spre surprinderea mea, peretele de sub pământ a cedat dintr-una. Am trecut prin gaură și am constatat că am ajuns într-o altă pivniță. Iată un lucru folositor, un culoar subteran format dintr-o înșiruire de beciuri - așa nu va trebui să mă spetesc cu sfredelitul și voi ajunge fără bătăi de cap în spatele dușmanului.

Întregul escadron s-a furișat prin deschizătură, mai puțin un om care n-a dorit să coboare de pe butoiul cu vin și s-a hotărât să treacă abia când francezii au spart ușa pivniței. L-au zărit imediat pe nefericit, deoarece îi atârnau picioarele prin crăpătură, iar în cealaltă parte se prinsese cu amândouă mâinile de noi. Noi îl trăgeam înăuntru, dar inamicul nu ne lăsa, ci îl tracta de picioare înapoi. Datorită întinderii, trupul i s-a subțiat și i s-a lungit ca o funie, dar până la urmă tot am reușit să-l recuperăm. 

Văzând aceasta, francezii s-au mâniat atât de tare încât au încercat să forțeze borta, dar nu puteau să treacă decât unul câte unul. Nu aveau cum să vină mai mulți, deoarece într-atât se crăpase zidul cât să încapă o singură persoană. Asta le-a fost pieirea.

Noi l-am lăsat pe fiecare să se strecoare până când i s-a ițit scăfârlia, apoi i-am tăiat-o ca la o broască țestoasă și am azvârlit-o deoparte, iar apoi am tras și trupul din gaură. Iar ei continuau să vină fără întrerupere, deoarece habar n-aveau ce-i așteaptă dincolo.

La un moment dat, ne-am dat seama că pivnița s-a umplut cu căpățâni de francezi. Iar ei continuau să treacă. Ce să facem? Am străpuns și celălalt zid al beciului și, când s-a umplut și această încăpere, am început să forăm a treia bortă. De aceasta nu prea mai era nevoie, deoarece rămăseseră doar vreo sută de oameni, floare la ureche! Dar noi n-aveam de unde să știm câți au rămas, așa că am dat gaură și în cel de-al treilea zid.

Când francezii au contenit să se ivească, ne-au întors în prima pivniță. Pe camaradul transformat în funie a trebuit să-l facem ghemotoc și să-l ducem cu noi așa, încolăcit ca o trâmbiță, deoarece nici nu putea să umble pe propriile picioare, nici n-ar fi încăput în beci.

Am fi vrut să ne odihnim un pic, dar Păsări-Lăți-Lungilă al nostru se ținea de șale și urla de durere, așa că i-am sărit în ajutor. Am încercat să-l îndesăm la loc, dar n-am obținut nici un rezultat, doar l-am chinuit în plus, de-a început să se vaiete înfiorător. Am abandonat ideea comprimării. L-am pus la înmuiat în apă rece, dar tot fără nici un efect. În cele din urmă, am reușit să-l tocmim după ce i-am cerut fermierului să ne dea o oca de oțet, cu care atât l-am frecat atât intern cât și extern până când i s-a acrit și a revenit la vechea formă.

Dar între timp începuseră să mijească zorii și, întrucât comandantul a dat ordinul de plecare, am înșeuat caii și ne-am pregătit de ducă fără să fi închis o geană.

Gazda noastră cea omenoasă ne-a umplut ranițele cu caltaboși, cârnați, slănină și a agățat de oblâncul fiecărei șei câte-un butoiaș cu vin, ceea ce ne-a prins foarte bine. Ne-am împrietenit atât de tare, încât în cele din urmă nu ne-a venit să ne despărțim.

 

Traducere de Franciscus Georgius

 

Ediția de bază:

Haugh Béla, Vitéz Háry János hõstettei, Budapest, Franklin-Társulat, 1914

Cartea premiată cu mențiune la concursul Szehér de către Societatea literară Kisfaludy

http://mek.oszk.hu/11300/11375/11375.htm

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey