Haugh Béla

 
sus

Haugh Béla

 

Isprăvile lui Háry János (1914)
XVI.
În sfârșit, am devenit conte

 

(Povestea precedentă în numărul 59)

După ce ne-am săturat de plăcerile Parisului, am hotărât să ne întoarcem acasă. Cu o zi înaintea noastră, împăratul Habsburg a pornit într-o trăsură trasă de opt cai. Și-a luat și fata, Maria-Luiza, cu el - îi era teamă ca nu cumva francezii s-o decapiteze ca pe Maria-Antoaneta. Poporul din Paris s-a jurat că nu-i vor clinti nici un fir de păr, dar degeaba, caleașca cu opt telegari a purtat-o degrabă pe domniță.

În ziua următoare, l-a urmat și compania noastră. Ne-am încărcat desagile cu tot felul de odoare, le-am făcut franțuzoaicelor semn de adio fără regrete și am ieșit din oraș călare. Am plănuit să mergem întâi la Viena, unde fiecare urma să-și primească binemeritata răsplată. Iar eu mă așteptam ca bravurile mele să-mi aducă titlul de conte și s-o pot lua de soție pe fata contelui Ypsilon, cu care să trăiesc fericit și netulburat până la adânci bătrâneți. 

Spre uimirea mea, am fost înnobilat mult mai repede decât m-aș fi așteptat. Am primit titlul încă pe drum. Nici nu mi-a trecut prin minte că se pot dobândi merite și la întoarcerea acasă, dar așa s-a întâmplat.

Într-o seară, am campat și toată lumea s-a culcat. Eu n-aveam somn, pentru că mă gândeam la cei de acasă, la măicuța, la tătuca și la iubita mea cea mândră. Cum stăteam și năzuiam să mă împlinesc, am auzit un tropot de cal. Bălanul meu, care își rumega tainul alături, a început de asemenea să-și ascută urechile și și-a scuturat nerăbdător săculețul cu ovăz, ca și cum ar fi încercat să-mi spună: scoate-l degrabă și înșeuează-mă!

Și ce-a dat Domnul să se întâmple? Pe drumul care trecea pe lângă tabără venea în galop un călăreț. Dumnezeule! Gonea ca o furtună. Dintr-o săritură a zburat pe deasupra corturilor, deși nu se afla singur în spinarea bidiviului, ținea o femeie în poală. L-am zărit doar preț de o frântură de clipă, dar a fost îndeajuns. Nu mi-ar fi înșelat privirea nici dacă ar fi călărit un fulger. Cât ai clipi, am fost în spinarea armăsarului și am sărit afară, pe calea pietruită, iar cu următorul salt am pornit în urmărirea cavalerului grăbit. Între timp, am dezlegat sacul cu ovăz și, prinzând frâiele în mână, m-am repezit după hoțul de femei.

Nu eram înarmat, n-aveam nici sabie, nici pistol, deoarece nu fusese răgaz suficient să le caut, dar mi-am pus nădejdea în Bunul Dumnezeu, că mă va ajuta și de această dată, precum întotdeauna. Mi-am îndemnat calul, l-am dezmierdat, i-am promis că-l voi da cubulețe de zahăr, numai să se străduiască încă o dată, o ultimă dată, din răsputeri, apoi se va odihni cât va dori în grajdul contelui Ypsilon. Bidiviul a zburat ca șoimul, cu toată iuțeala și în doar câteva minute l-am ajuns din urmă pe răpitor. În bezna nopții, rochia albă a femeii furate flutura fantomatic și răcnetele călărețului care-și mâna calul, îl biciuia cu cravașa și-l împungea cu pintenii, răsunau înfiorător.

Ne despărțeau doar câteva lungimi când ne-am trezit pe malul abrupt al unui râu. Hoțul de femei și-a tras brusc calul către dreapta, în vreme ce armăsarul meu s-a lăsat purtat de avânt și a sărit drept în apă. Ei, niciodată n-am pățit o asemenea nenorocire, mi-am spus în sine; până aici mi-a mers cu eliberarea domnițelor luate cu sila. Dar nu m-am dat bătut, ci am înotat cât se poate de repede către celălalt mal. Am socotit că dacă vor să fugă, atunci și ei vor trebui să treacă pe această parte, drept care îi voi aștepta și surprinde. Zis și făcut!

Deodată am auzit zgomot de copite pe pod. Imediat am sărit în capătul punții, exact în momentul când a apărut răpitorul. Caii ni s-au ciocnit atât de violent, încât amândoi s-au ridicat pe picioarele din spate, iar bălanul meu l-a mușcat pe celălalt de nas, drept care acela a rămas înțepenit.

De aici încolo, totul a devenit o joacă de copii. Am sărit de pe bidiviu, l-am prins pe ticălos de brâu și l-am azvârlit în râu. Apoi, cu sentimentul datoriei îndeplinite, am ridicat-o pe domniță în șa și mi-am mânat bălanul către tabără.

Când au început să mijească zorii, am privit chipul fetei și era cât pe ce să pic din șa, atât de mîndră era. Am devenit curios, oare cine să fi fost? Ca s-o trezesc, i-am gâdilat nările cu penele de pe coiful meu și s-a trezit din leșin. Am întrebat-o ce s-a întâmplat. Sărmana era speriată rău de tot și mi-a povestit în șoaptă că se întorcea acasă împreună cu taică-său când, la căderea serii, o bandă de francezi i-au atacat trăsura. Soldații din escortă i-au măcelărit pe toți briganzii, numai cel care a răpit-o a scăpat nevătămat. L-au luat în urmărire, însă degeaba, a reușit să fugă.

- Dar, mulțumesc lui Dumnezeu, tu, viteazule, ai reușit să mă salvezi! Dacă mă vei conduce înapoi la tata, vei fi răsplătit cum se cuvine.

- De ce să nu te conduc, suflețelul meu, turturica mea? am îmbărbătat-o eu. Spune-mi doar, cine îți este părinte?

- Eu sunt Maria Luiza, a mărturisit ea sfioasă.

- Pomeni-m-ar îngerii! am răcnit. Maiestatea Voastră împărătească să mă ierte ca v-am ținut în poala mea ca pe fiica unui simplu supus. Mi-e martor Bunul Dumnezeu că n-am știut!

Însă ea mi-a surâs și m-a asigurat că nu-i nici un necaz. Ci eu știam cum să mă port cuviincios, drept urmare, am sărit de pe bălan, l-am prins de frâie, iar pe împărăteasă am lăsat-o să șadă călare. Când s-a luminat ziua în întregime, sufletul Mariei Luiza s-a înviorat și mi-a povestit o groază despre ea. Ba chiar mi-a mărturisit că a avut parte de un bărbat grosolan, dintre aceia care uneori își bat nevestele.

Mi-a părut rău să i-o înapoiez lui taică-său, cezarul, dar bătrânul s-a bucurat atât de tare încât a sărit să mă îmbrățișeze. Mi-a strâns mâna cu lacrimi în ochi. Eu mi-am coborât privirea fâstâcit, deoarece nu eram obișnuit ca domnii să mă cuprindă prietenește.

- Ei bine, amice, Viteazule Háry János, a decis craiul cu mărinimie, te voi răsplăti pe loc. Deoarece ai salvat viața fetei mele, ți-o dau de soție și vei primi ca zestre jumătate din împărăție.

- Preaînălțate Împărate, am răspuns ridicându-mi coiful, vă mulțumesc pentru bunătate, dar nu pot primi o asemenea onoare. Sunt un om sărman, Domnul știe cât de bine mi-ar prinde să mă căsătoresc cu cineva din familia imperială, dar legea bisericească n-ar permite unirea, deoarece bărbatul domniței împărătese încă trăiește.

- Așa este, ai dreptate! se plesni cezarul peste frunte.

- Iar apoi, am continuat umil, eu mi-am găsit perechea, pe domnișoara contesă Ypsilon, de care nimeni și nimic nu m-ar putea despărți. Dacă Maiestatea Voastră dorește să mă răsplătească, o rog să-mi dea un titlu de conte, ca să mă pot căsători cu iubita nea și să trăim fericiți mai departe. Nu-mi doresc nimic altceva.

- Acum îmi amintesc, m-a întrerupt Maria Luiza, că și marele Napoleon m-a rugat să scriu un răvaș și să intervin pe lângă dragul meu tată în favoarea lui Háry János, care l-a cetluit odată și apoi i-a dat drumul...

- Mare păcat! mormăi împăratul. Dar meriți să te fac conte, măi Jancsi!

Pe dată, a poruncit să vină grămăticul și acolo, în mijlocul drumului, pe spatele trăsurii, l-a pus să întocmească actul. L-a și pecetluit, apoi și-a cerut scuze că acum n-are să-mi dea nici o moșie, deoarece nu dispune de nici o palmă de pământ, nici măcar din acela sterp. Le-a amenetat pe toate la cămătari ca să aibă cu ce duce războiul. Ci, când va veni vremea potrivită, îmi va da una.

M-a îmbrățișat încă o dată și m-a îndemnat să apelez la el ori de câte ori va fi nevoie. Iar dacă voi trece vreodată prin Viena, să trag la el, la palat.

Apoi am sărutat frumoasa și palida mână a Mariei Luiza, m-am cocoțat în șa și ne-am îndepărtat.

 

Traducere de Franciscus Georgius

Ediția de bază:
Haugh Béla, Vitéz Háry János hõstettei, Budapest, Franklin-Társulat, 1914
Cartea premiată cu mențiune la concursul Szehér de către Societatea literară Kisfaludy

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey