Cezar Pârlog

 
sus

Cezar Pârlog

 

 

Avram Iancu și cuiele
sau
 Dom’ Titu și criza 

 

Distinsul profesor Titu Maiorescu a fost aprețiat de multe generațiuni de eleve. Un timp era chiar directore al Gimnasiului Central din Iassy. Cel mai prețăluit liceu cu pensionat de fete din comună.

Le înveța cu grație și din inițiativa sa lecțiuni de grămatică romanescă, ba uneori și pedagogie, după cum era nevoia. Nu a lăsat nici-odată vr’o elevă repetentă și nimeni nu a fost isgonit din școlă pe sama cursurilor sale. Măcar că tot timpul ereau și eleve la care, cu totă bunătatea sa, nu le putea da învățătură despre cum e cu limba asta nouă[1], cu cuvintele. Doară că la sfîrșitul de semestru, le trecea. O singură cerere avea onorabilul profesor de la elevele sale cu mai puțină silință, pentru a le pute trece clasa. Să vie spre consultațiune la internat, pe înserat, în camera intendantei, domnișora Emilia Ricquert[2]. Ș’apoia să se desgolească în partea de sus a brîului și să i dee voia să le privescă, iar une-ori să le frămînte ușor sînele feciorești. E adeverat că, de cele mai multe ori, era de îndeagiuns doar ca să le zărească pentru numai o minută. Apoi, pierea din vedere cu mare repediciune, cu mâna la buzunare pe o ușe laterală iară ele o închideau în urma lui suflând cu ușurere. Se dice că despre asemenea zăbave nocturne ale imposantului dascăl ar fi avut știință și directorea școlei, Mademoiselle Gross, da’ avea îngăduință, vădînd pe împricinat doar ca un „organ de inspecțiune”, iar orice călcare de lege contra bunelor moravuri, prevedută și pedepsă de paragraful 200 al Codului criminal, prin vederea ei alt-cumva severă, nu-și mai ave rostul.

Ast-fel se întîmplă și în acea diuă de sfîrșit de Cuptor anno 1864. Într-o Marțe. Numai că, în acel momentu, coprins de o emoțiune ce pare că nu o mai întâlnise nici-o-dată, în timpul forte scurt în care mânile sale au eșit să întâmpine delicatele și fermecatele conture, pielea albă a Veronicăi[3] (copila moașei Cîmpean), onorabilul Director a roșit pînă-n vîrfu urechiei, chiar și dincolo de ea și, ca trăsnit cu leuca, a fecut cu energie un pas înapoi opintindu-se chiar în dulapul cu registre de evidență ale madamei, urnindu  ast fel din loc. Numai că pe el iera, poftim fatalitate!, ne-apucând să primescă un loc mai de onore conformă cu importanța personei sele, chiar ultima donațiune, bustele de petră a lu’ Avram Iancu, eroul Revoluțiunii române de la 1848, adus fiind de puține dile de chiar preotul Silioan, tocmai de la Blaju. Care erou, mișcat de forța izbirei, și avînd o lature prea mică față cu înălțimea, îi cădu drept în cap. Rămas lat, venerabilul dascăl avuse parte de cel mai frumos sicriu din tîrg. Au dat bani cu totele, părinți, copii, profesori. Păcat. Mulțimea îl vedea de pe alături drept ca directore de Facultate, apoi drept viitore ministru de la Bucuresci. Dar augustul profesor o se ajunge de-cît pînă la moșia familiei de la Pogonești, alături de Bârlad, unde dînsu a voit tot-d’a-una să odihneșce lîngă toți cei din nemul seu.

*

Mercedesul Transporter 601 rozaliu, cu cîteva dungi negre în diagonală și toți cei 190 de cai putere, era doar un mielușel în mîinile viguroase ale Veronicăi, Vica pentru prieteni și clienții mai vechi. Învîrtea cu siguranță covrigul cu o singură mînă la o sută douăzeci pe oră, în timp ce-și studia punctele negre de pe nas în oglinda crăpată cu ramă albastră. Ce dracu’, ăsta nu era!, își zise, și-l elimină rapid și dureros, în secunda următoare, ținînd volanul cu genunchii. O fată de toată isprava! Mai mereu punea chiar ea mîna cînd era vorba de încărcat mașinuța colorată, de’, mînca și copila asta o pîine. Transporta orice, de la baxuri de șlapi și chiloți chinezești pînă la porci mistreți; e drept, asta s-a întîmplat numai o dată, o comandă de noapte, pe undeva prin stufărișurile din dreapta Prutului, pe la Grozești, niște băieți, la vînat. Mașina ei roz mergea ca vîntul și făcea treaba, chiar dacă era luată la sehaș. Trei sute mii de kilometri, adusă direct din Germania. Într-o iarnă a cărat chiar un pian. Ce s-au mai chinuit cu el pe scări! Etajul șapte le-a dat serios de furcă, dar au ajuns, chiar dacă l-au scăpat de trei sau patru ori, o dată chiar și un etaj.

Acum duce un sicriu frumos. Poate cel mai frumos văzut de ea în orașul de pe Bahlui și prin împrejurimi, pînă la Vaslui. Și-n dreapta pînă hăt, tocmai la Vatra Dornei, pe unde-și face și ea drumurile. Trebuie să aibă grijă; clientul, unu’ Mișu Eminescu, a plătit bine, ba chiar i-a dat și ciubucul înainte. Da’ poate pică și de la livrare.

Radioul merge pe 101,9 FM. Vica e romantică, deși nu se prea vede. Oooo, Justify my love!… Și gemetele de plastic ale Madonnei îi duc gîndul la cea mai bună prietenă, Sori. Ce mai zile aveau împreună! Cîte drumuri de noapte au făcut, și de cîte ori nu se opreau, cînd li se scula, pe la cîte-o benzinărie ori chiar pe cîmp. Trăgeau perdelele, scaunele pe spate și dă-i tată, futai în toată regula.Tocmai cînd s-a dat legea și visa Vica, ca orice femeie normală, la o familie, Sori a lăsat-o cu ochii-n soare. A plecat cu un motociclist în Cipru. Oftează cu dor și prin fața ochilor îi trec numai imagini frumoase. Primul sărut, prima dată cînd și-a frecat-o, primul 69…

I want to run naked in a rainstorm

Make love in a train cross-country…

A devenit melancolică. Și izbește cu sete un pumn în bordul de plastic. Uffff!… Cîțiva paraziți și cîntarea merge mai departe. Numa’ Madonna asta cu gemetele ei e de vină, băga-mi-aș pula!, și clipul alb-negru văzut de atîtea ori continuă să-i ruleze pe retină. Era cîntecul lor preferat. Și Sori cu țîțele ei rotunde și tari…

Wanting, needing, waitingg

For you to justify my looovee

Hopingg, prayinggg…

Fredonează și ea, atîta i-a mai rămas…

Vica simte cum o iau călduri ce pleacă fix de prin plexul solar. Drumul e mai bun. Următorii treizeci de kilometri abia au fost modernizați s-a ocupat Fluture; ăla de la Pedele. Cîte două benzi pe sens și asfalt nou. Ăștia n-au furat ca-n altă parte, se surprinde gîndind profund, da’ ce-ar fi să mi-o frec puțin. Și simte cum o îmbie discret micul drăcușor din urechea stîngă. Nici n-apucă să-și termine gîndul, că fermoarul de la blugii ei trei-sferturi e deja deschis. Degetele și-au făcut loc ascultătoare. Materialul moale și alunecos al dresurilor mov îi ațîța simțurile. Laura Baldini, 100 den. Închide ochii și se mîngîie pasional. Fain! Șoseaua e dreaptă și liberă; viteza, în scădere. Azi nu și-a luat chiloți. Buzele se deschid ascultătoare. Mmmmmmmm, ce bine e! Zeama a început să curgă din ea ca dintr-o cișmea de cartier. Și ce se mai bucura Sori de asta! O înfometată, nu-i mai lăsa nici o picătură. Fără să-și dea seama, arătătorul trecu prin ciorapi delectîndu-se cu atingerea cîrlionților năclăiți. Deja înăuntru. Degetul mijlociu îi alintă clitorisul. Mișcarea a devenit ritmică. Oooo!… Ooooohhh!… Ooooooohhhh!… Daaaaa… O hurducătură o surprinse. Speriată, deschide ochii. Ce pula mea-i cu bordura asta  în mijlocul drumului?! Copii nenorociți! La dracu!, am rupt ciorapii. Las’ că nu se vede. Parcă s-a auzit ceva și în spate. S-o fi mișcat puțin dom’ Titus cu coșciugul lui frumos cu tot. De plecat, n-are cum să mai plece, se liniști singură, privind totuși cu coada ochiului spre retrovizoarea din plafon. Șocul urni capacul sicriului. Prea puține cuie; e criză…

Oprește pe dreapta și mîna stîngă strînge și mai bine volanul îmbrăcat în piele neagră.

*

Liniștea e sfărâmată de o sdruncinătură. Apoi un zuzet continuu și o musică în surdină. Și o cîntare tânguitore:

…Wanting, needing, waiting

For you to justify my love

                                               Hoping, praying…

Nu înțelege nimic, parcă nu seamănă cu elina, dar nici cu francesa; aude doar niște gemete. Și ce gemete!… Le simte imediat în tot corpul. Căldura îl inundă. Și fata ceea, Veronica, ce per, ce piele albă, atâta de inocentă! Ce sîne de odaliscă…, n-am mai vedut așa ceva nici-o-dată: motivele sferelor[4]. Voiesc să scriu o-dată despre asta, negreșit am să scriu. Și gemetele se aud tot mai tare.

…Love me, that's right, love me…

Ce sensațiune! Mâna dreaptă își face loc anevoe și se mișcă spre deschizătura dinainte a nădragilor, pipăindu-i. Aci e. Nasturii… primul e gata. Aaaaaaaa, ce bine eeee, geme domnul profesor cu vocea stinsă, în timp ce-și freacă ștremeleagul cu iuțeală ridicat. Gemetele au devenit adânci și ritmice

…Wanting, needing, waiting…

Vine, vine… vine… Și impunetorul profesor, simțend navala, înțepenește subit, încordîndu-și picioarele. Instantaneu, în plină reversare, ridică involuntar cotul care se lovește de ceva, urnindu-l. Un bufnet și un țăcănit. Liniște.

Morală:

Nici-odată să nu trageți de sîne gagici cu numele de Veronica. Iar dacă, accidental, acesta se întîmplă, trebuie tot-d’a-una verificat să nu fie în spate un dulap mare în fund, cu doă uși, plin de registre și cu un buste al lui Avram Iancu deasupra; iar dacă mortea a venit, în niciun caz să nu vă frecați mătărînga în sicriu fără să fiți atenți la coate.

 



[1] În 1860 și 1862 se adoptă în mod oficial, după o perioadă de tranziție în care a fost folosit un alfabet mixt, alfabetul latin.

[2] Guvernantă a Școlii centrale de fete în legătură cu care Titu Maiorescu a fost acuzat într-un scandal sexual.

[3] Veronica Cîmpean, viitoarea doamnă Micle a participat în anul 1864, în calitate de martor la procesul intentat lui Titu Maiorescu, profesor de gramatică și pedagogie la Școala Centrală de fete din Iași, în care acesta a fost acuzat de „fapte scandaloase, ba chiar de romanse întregi”.

[4] Motivul cîntării sferelor, întîlnit la Dante, Shakespeare, Goethe, apare și la Mihai Eminescu, înserat pentru prima dată în La mormîntul lui Aron Pumnul.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey