Picu Ocoleanu


 
sus

Picu Ocoleanu

 

 

Vara târzie a turnătorului de bine

sau sindromul Stockholm pe înţelesul tuturor

 

Vara aceasta târzie nu se deosebeşte de alte veri târzii. Acelaşi soare înşelător, acelaşi verde travestindu-se, aceleaşi dimineţi acoperite de ceaţă. O singură diferenţă notabilă: în lumina aceasta ambiguă şi-a făcut de curând apariţia o creatură bizară, la fel de înşelătoare şi de bine camuflată în ceaţă ca şi amurgul de anotimp. Nu, nu este vorba nici de struţocămilă, nici de rinocer, deşi cu cel din urmă are în comun cornul agresiv, anticomunist prin definiţie şi civic prin vocaţie, iar cu cea dintâi picioarele lungi şi elegante care îi permit să se înalţe deasupra muritorilor de rând. Aţi ghicit, probabil: este vorba de turnătorul de bine.

 

Personajul nostru şi-a turnat prietenii la Securitate, dar a făcut-o vorbindu-i întotdeauna în termeni aşa de elogioşi, că până şi Iulian Vlad şi Emil Bobu începuseră să-i aprecieze şi să le citească cu nesaţ contribuţiile la cultura universală. Ba, de cele mai multe ori, a turnat numai străini, deci, nicio pagubă, pentru că străinii nu sunt români, ori, românii fiind oameni, rezultă cu claritate că aceşti venetici nici măcar nu se bucurau de privilegii antropologice. Când a fost în pericol să-şi piardă postul de lector sau de asistent la vreuna din prestigioasele instituţii de învăţământ superior din patria noastră, l-a informat prompt pe căpitanul Lămureanu sau Mălureanu din MI de pericolul ce păştea siguranţa naţională prin organizarea unor conferinţe pe teme mistice şi transcendentale. Să nu se-ntâmple cumva ca Valahia noastră socialistă să se trezească invadată de vreo armată de îngeri, de klingonieni sau de judecăţi sintetice a priori!

 

Turnătorul de bine este, după cum se observă cu ochiul liber, un tip de înaltă ţinută morală. El a reuşit ceea ce multor altora nici măcar prin gând nu le-a trecut: să ascundă şaisprezece ani de zile noianul de bine pe care l-a făcut patriei, poporului şi semenilor. Unde mai pui că a făcut-o şi în cele mai vitrege condiţii - sub ameninţare, în beciurile Securităţii, recurgând la cele cele mai încifrate pseudonime (Ionică, Dana, Valentin)! De aceea, nici prietenii nu-l lasă la ananghie. Cum să permiţi unor neiniţiaţi în ale filosofiei morale să-l învinovăţească pe prietenul nostru? Din moment ce este prietenul nostru, el este, oricum, un om de bine – mă rog, un turnător de bine.

 

Turnătorul de bine se poate mândri că aparţine unei familii mai largi, bine reprezentate internaţional. Günter Grass, de exemplu, după ce a luptat cu îndârjire zeci de ani împotriva naziştilor, fasciştilor şi burjuilor de toate felurile, ne-a împărtăşit de curând că începuse lupta mult mai devreme, ca membru SS, în brigăzile morţii, unde se înrolase la şaptesprezece ani ca voluntar. Curios lucru, nimeni în spaţiul cultural german nu manifestă înţelegere pentru un atare gest de înaltă ţinută morală.

 

În urmă cu două săptămâni, un caz din Austria a atras atenţia opiniei publice internaţionale. O tânără de optsprezece ani a fost eliberată dintr-o pivniţă în care fusese ţinută ostatecă de la vârsta de zece ani de către un ipochimen instabil psihic. În mod bizar, după opt ani de prizonierat, Natascha Kampusch a avut numai cuvinte de bine despre agresor. Psihologi din întreaga lume au vorbit atunci despre aşa-zisul sindrom Stockholm, în care victima ajunge să-l simpatizeze pe răpitor, să se coalizeze cu el şi, uneori, chiar să se îndrăgostească de brută. Asta chiar dacă, la fel ca şi Natascha, ea continuă să deteste drăguţul de ticălos şi starea în care este ţinută de către el.

 

Povestea domnişoarei Kampusch seamănă cu povestea multora dintre intelectualii români dinainte de 1989. Cu specificarea că, spre deosebire de Natascha, care, pentru a rămâne în viaţă, nici măcar nu a avut de ales, intelectualii noştri ar fi putut măcar să se abţină de la a trimite scrisorele languroase secretarului general al PCR.

 

Vara aceasta târzie nu se deosebeşte de alte veri târzii. Doar că aduce cu sine risipirea multor iluzii şi un imens gol lăsat de dispariţia modelelor în care am crezut atât.



Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theâtre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey