Victor Martin

 
sus

Victor Martin

Inflaţie de idei

E inflaţie de idei originale romāneşti. Īmpiedicaţi de un sistem represiv să se exprime, romānii n-au putut fi īmpiedicaţi să gāndească. Acum, cānd nimeni şi nimic nu te mai opreşte să vorbeşti, romānul şi-a dat drumul, astfel īncāt s-a ajuns la performanţa deloc plăcută īn care vorbeşte toată lumea şi nu mai ascultă nimeni.

Din lipsa de timp, din ritm mai accelerat de viaţă, din interes, din plictiseală sau din toate astea la un loc, suntem interesaţi mai mult de emiţătorii ideilor decāt de ideile acestora. "Am citit despre..." e un laitmotiv.

Aceste prime fraze mi-au fost sugerate de apariţia unei cărţi care are ca subiect tocmai ideile originale romāneşti, blocarea acestora īn spaţiul mioritic şi insensibilitatea acestui spaţiu la ideile originale. Autorul īnsuşi e prea prins de vraja propriilor lui idei pentru a mai percepe şi ideile altora, deşi tocmai aceste idei originale şi fascinante l-au făcut să intre īn lumea literelor bine finanţate. Cocoţat īntr-o ditamai funcţia, ai fi crezut că acesta īşi va lua īn serios rolul birocratic de a apleca urechea şi la originalitatea celor mai puţin descurcăreţi. N-a fost aşa. Cine e interesat de cine? La rāndul meu, nici eu nu sunt interesat să citesc viitoarea carte a autorului amintit, intuind ce vrea să spună.

Orice autor scrie ceea ce i-ar fi plăcut să citească. Aplicānd principiul ocheanului īntors, oricine vrea să citească ceea ce i-ar fi plăcut lui să scrie. Aşa se face că, dacă o ţinem aşa, pe această idee, vom ajunge să avem mai mulţi scriitori decāt cititori. Acest lucru e specific oricărui īnceput de nouă orānduire, aşa cum avem mai mulţi pensionari decāt salariaţi si, de asemenea, aşa cum avem un popor care face politică, īn timp ce īndrituiţii īn sensul ăsta, parlamentarii, se ţin de altele.

Contează foarte mult cine se găseşte la obiectivul lunetei şi cine la ocular. Nimeni nu vrea să stea la ocular, să se intereseze de ideile altuia. Īntr-un narcisism ce pare firesc īn actualele circumstanţe, toţi vor să fie observaţi, cercetaţi, admiraţi, comentaţi sau prezentaţi pe la televiziuni. Oamenii inteligenţi se ştiu, nu se cred inteligenţi.

Mediul intelectual poate părea "debil" dacă īl raportăm la o societate normală, nu la o societate bolnavă din punct de vedere moral, cum este societatea romānească a trecerii de la socialism către īncă un ipotetic capitalism. "Piaţa culturală romānească" nu este incapabilă să absoarbă şi să valorifice ideile originale pentru simplul motiv că nu s-a format īncă. Nici un scriitor nu poate să afirme că s-a format un segment de piaţă īn ceea ce-l priveşte.

Cititorul bājbāie īntr-un mediu īncă ceţos. Cānd se va ridica ceaţa şi va avea fiecare preferinţe bine definite, vom putea spune că avem o cultură intrată pe un făgaş normal. Pānă atunci, fiecare vrea să fie descoperit şi are dreptate. De ce nu el, ci colegul lui?! Disputele intelectuale ating, de foarte multe ori, un caracter ilar.

Cānd văd că nu sunt receptaţi sau, atunci cānd sunt receptaţi, nu sunt īnţeleşi sau sunt īnţeleşi eronat, mulţi renunţă. Mulţi merg īnainte. Unii sunt īndepărtaţi de trecerea timpului, alţii sunt scoşi la mal. Urma alege. Numai timpul dă dreptate celor puţini şi putere celor mulţi.

Īn condiţiile īn care oferta este mai mare decāt cererea, ideile, oricāt de originale ar fi, au o valoare scăzută, ca orice marfă. Culturii īi lipsesc prea multe lucruri; foarte puţine īi prisosesc.

Nu "terenul favorabil" ne lipseşte, ci mentalitatea de a ne recunoaşte unii pe alţii, nu numai pe noi īnşine. Nu vrem să recunoaştem şi valoarea altuia, ne putem linge pe bot de a fi, noi īnşine, recunoscuţi, puşi īn valoare şi promovaţi. Egoismul generalizat de īnceput de lume trebuie īnlocuit de educaţie; şi de educaţia de a nu mai fura unul de la altul. "Teme de gāndire" putem promova, dar, dacă nu suntem īn stare de originalitate īn idei, măcar să tratăm cu originalitate temele acestea de gāndire, ce ni se propun.

Schimbul de idei dintre gānditori nu e posibil deoarece e un demers inutil, o pierdere de vreme, atāta timp cāt şi le poate lua fiecare, ca şi cum ar fi propriile lui idei.

"Moştenirea ideatică" a lui Constantin Noica nu poate fi fructificată de nişte discipoli care se ceartă precum chiorii; Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu sunt consideraţi nişte parveniţi de cei ce n-au apucat nici o ciosvārtă din această "moştenire". "Modelul filozofic" propus de Mihail Şora e prea recent, nesedimentat şi necunoscut publicului pentru ca emulii acestuia să dorească să preia ceva din contribuţia sa de idei.

Īn această perioadă de timp, totul e umor, nu filozofie. Lucrurile īncep să se schimbe şi la noi, dar, deocamdată, doar ele īntre ele. Trebuie să lăsăm să se ducă vremea īn care, pentru a o culturaliza, omul de cultură e nevoit să ia de nevastă femeia.

Cu egoism, autorul īn cauză se gāndeşte doar la sine. E foarte mirat să constate că, pe de o parte, reprezentanţii mediului cultural īmbrăţişează entuziast personalităţile care pun idei noi īn circuit şi, pe de altă parte, entuziasmul lor se ofileşte la contactul cu respectivele idei. Necazul e că acest filozof foarte talentat, care pune ideile mai mult "īn dialog" decāt "īn circuit", nu poate fi considerat filozof. De la speculaţia inteligentă, eseistică, la filozofie e drum lung, cam după principiul: orice om e trecător, dar nu orice trecător e om.

Nu trebuie să ne facem o profesie din a ne īntreba toată ziua ce ar fi fost dacă nu eram noi.

Interesul constant al publicului se formează după ce fiecare autor devine constant cu sine īnsuşi, cu propriul genom, să se ştie de unde poate fi luat de cititor. Pentru a te aşeza īn matricea firească a propriei personalităţi, trebuie să ai o vastă cultură, susţinută de o inteligenţă speculativă deosebită.

Avem un popor şi o ţară, cāt de cāt, acolo, dar o ţară fără o naţiune, īn sensul explicat de Titulescu, nu se face fără cultură, iar această cultură e un ansamblu de recunoaşteri ale fiecăruia, nu de autorecunoaşteri individuale şi de băgări īn faţa altuia. Avem idei să ajungă la toată lumea, nu trebuie să ne bulucim īn faţă.

Deocamdată, īn contextul general al instabilităţii politice şi economice generalizate, unde progresul e mai mult īn sondaje, producătorii ideilor īnoată īn ape tulburi. Să vrei o "istorie a filozofiei romāneşti" īnainte să apară un filozof romān demn de comparat cu filozofii străini, e īn acelaşi spirit tradiţional al punerii căruţei īnaintea cailor. Ideile filozofilor noştri nu sunt nici mai bune nici mai rele decāt cele ale celor din alte ţări; filozofii sunt mai săraci.

Organizarea culturii se poate face, dar numai īn cazul īn care se găseşte cineva dispus să mai şi dea, nu numai să ia, lucru deloc caracteristic unei societăţi īn tranziţie.

Īntr-un punct sunt, totuşi, de acord cu autorul foarte cunoscut de la care am pornit, cel al "specificului naţional", dar pe dos, mai mult ca importanţă a acestuia, ca temă de discuţie. Nu acord nici o importanţă acestui specific, īn condiţiile īn care graniţele Europei sunt tot mai inefabile. Şi īn condiţiile īn care, spre deosebire de noi, străinii īşi promovează nonvalorile la noi.

Şi toate cele spuse pānă aici n-ar reprezenta nimic dacă ideile originale romāneşti s-ar ciocni şi ar rămāne aici, pe tărāmul ţării. Din păcate, ele se raportează la contextul general al ideilor europene sau mondiale.

Pentru a emite idei originale, e bine īntāi să ne raportăm la ideile altora, mai ales dacă aceştia se mişcă īn societăţi īn care tradiţia gānditului a fost tot timpul īn concordanţă cu tradiţia exprimării libere a ideilor, fără nici un hiatus. Īn ţările unde gunoaiele nu sunt aruncate peste tot, oamenii de cultură sunt mult mai vizibili.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĆ¢tre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey