Victor Martin

 
sus

Victor Martin

Pentru un Nobel românesc

Un suedez, locuitor al ţării unde se face premierea cu premii Nobel, pentru literatură, pentru medicină, pentru fizică sau cine mai ştie ce, s-a apucat să dea un interviu unui cotidian central, unde n-a spus altceva decât ce ştiam cu toţii, că românii se mănâncă între ei şi, decât să ia vreunul premiul Nobel, mai bine să nu-l ia niciunul.
Lipsa unui efort instituţional corespunzător privindu-i pe Nichita Stănescu sau Marin Sorescu  e un lucru evident şi considerat normal de omul de pe stradă. Aceia care puteau face o nominalizare din România, n-au făcut-o; avem birocraţie proastă. Ce rost avea să se lege ei la cap, să-şi atragă simpatii sau antipatii, când puteau mai bine să se închidă în birouri şi să-şi bea cafeaua? De ce să se supere Stănescu pe Sorescu sau invers, când puteau să rămână, aşa, nesupăraţi, cum, de fapt, au şi rămas?

Membrilor Academiei, membrilor academiilor şi societăţilor literare, profesorilor de literatură şi limbă sau preşedinţilor de organizaţii ale scriitorilor le este permisă nominalizarea unui candidat, dar, ce, sunt proşti să se lege la cap?! De ce să nominalizezi pe cineva când tu însuţi te crezi breaz şi demn de un astfel de premiu suprem?
Când, la cererea Academiei Suedeze, cineva poate să facă o nominalizare la premiul Nobel pentru literatură, iar el însuşi speră să fie nominalizat, cum se întâmplă la noi, înseamnă că nimeni nu face nici o nominalizare, fiecare sperând să fie el cel nominalizat.
De ce să primească altul o medalie de aur, o diplomă Nobel şi 10 milioane de coroane suedeze când poţi să le primeşti tu?
Când toţi trăiesc cu speranţa, se poate trăi din speranţă; nu se concretizează nimic. E ca atunci când fiecare speră să muncească cel de alături şi să producă profit pentru el, până se ajunge la o speranţă generalizată şi nu mai munceşte nimeni.
Acesta e modelul de succes românesc. Să trăieşti cu speranţa e frumos, dar nu e practic.

Nu e nimic politic la mijloc şi nu este o chestiune europeană, americană sau asiatică. Nu are nici o legătură cu limba în care a fost scrisă opera, în sensul unei limbi de circulaţie universală sau zonală. Totul poartă amprenta unor ambiţii exacerbate, generatoare de dificultăţi morale în a nominaliza pe cineva. Aşa cum vor "Dacia" cu multe volane, să conducă toţi, scriitorii români vor cu toţii pemiul Nobel pentru literatură, cât mai repede. Niciunul nu se crede mai prejos. Uitându-se la propriile opere, consideră că foarte mulţi străini au luat acest premiu pentru mult mai puţin; nu vor să-l ia ei pentru mult mai mult.

Aşa numitul complex Nobel al românilor nu este altceva decât complexul de superioritate al fiecăruia faţă de vecin. Nu are nici o legătură cu dorinţa lui Alfred Nobel de a recompensa "cea mai importantă operă într-o direcţie ideală". Fiecare creator caută să se îndrepte spre o "direcţie ideală", în sensul originalităţii. Fiecare caută să-şi găsească un drum, cât mai deosebit de al celorlalţi, spre a putea fi mai uşor recunoscuţi de cititor, în oceanul de talente, dar, într-un alt citat, "direcţia ideală" este tradusă prin "direcţie idealistică", ceea ce schimbă puţin datele discuţiei. În unele citate, cuvântul "operă" e înlocuit cu "lucrare", neştiindu-se prea bine dacă se pune accentul pe o operă vastă, de durată, dar diluată, sau una diluată din care răsare vârful icebergului numit "lucrare", într-un moment neprecizat. În unele citate se consideră că opera, lucrarea sau ce-o fi ea să fie "importantă", în altele, "remarcabilă" sau "deosebită", dându-se mai mult sau mai puţin de lucru interpretării autorului, exteriorului său sau originalităţii.

Schimbarea repetată a membrilor Academiei Suedeze sau modificarea criteriilor e doar o scuză. Premiile Nobel nu se acorda unor ţări, ci unor autori, indiferent de naţionalitatea lor. Pentru români, unde premiile nu sunt pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte să aibă pe cineva sus pus, lucrul ăsta e mai greu de înţeles.
Banii ăia au miros de dinamită, terorism şi toate relele din lume, spune şi "vulpea".
În ceea ce mă priveşte, eu mă găsesc în poziţia iepuraşului care s-a prezentat la concursul de frumuseţe masculină. Fiind întrebat ce caută acolo, el a răspuns că s-a prezentat pentru a le spune să nu conteze pe el, în cazul unei eventuale nominalizări.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theâtre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey