Anton Georgescu

 
sus

Anton Georgescu

 

Ciclul Vinietele Imigrantului Bilingv
Eseu frânt: Soldat

 

Orice eseu se naște prunc anormal, un boț de proză cu membrele sucite, cu capul teșit, cu corpul diform. Iar viața scurtă a unui eseu începe cu un cuvânt sau cu o frază firavă, ca un cântec de pasăre înghițit de mugetul orașului.

Apoi… alegerea, opțiunile. Ăsta e blestemul omului: orice face, orice drege devine alegere, o bifurcare în drum. A fork in the road.

Apoi… carul limbii plin ochi cu sacii grei ai cuvintelor din care eseistul scoate cu efort, deseori opintindu-se, pentru că vorbele atârnă greu, precum cimentul, concepte pure sau mâncate de rugina repetiției, opinii proaspete sau acoperite de mucegaiul banalității, idei cu putere de fătălău sau de zdrahon… Cuvinte, cuvinte, mai multe cuvinte, and words, more words… Cărămizi zidite într-o casă a gândurilor. Obiecte fără trup, uneori mai valoroase ca aurul, mai suferitoare ca marmora, pe care scriitorul le pune pe altarul hârtiei ca podoabe mici la un hram continuu. Sfințirea scrisului fără câștig material, celebrarea bucuriei de a-ți scoate gândurile și inima la vedere, ca rufele albe întinse pe sârma amintirilor, mirosind a boare caldă de vânt hoinar, de primăvară.

Ieri de dimineață, era exact ora 7:07, pentru că m-am uitat la ceasul vechi de pe noptieră, și am privit pe fereastră, și ploua, și apoi am luat o bucată de hârtie pe care am scris patru cuvinte: „I am a soldier.” Apoi le-am șters și le-am înlocuit cu trei cuvinte, în limba mamei și a tatălui. „Sunt un soldat”, am scris, și mi s-a părut că sună mai bine. Apoi am continuat: Sunt un soldat într-o armată economică, în care generalii sunt negustorii de succes, având cusute pe umeri bancnote în loc de epoleți, titluri zornăitoare de bancă în loc de decorații, în timp ce noi, trupeșii nedecorați, cadeții din regimentul muncii la patron, deschis zilnic între opt și zece ore, iar uneori douăzeci de ore, carnea de tun a vieții trăite în stres și neajunsuri, never making the ends meet, suntem plătiți cu câțiva  dolari, sau câțiva lei, pe oră, sau pe zi, sau pe viață… Iar  ei găsesc termeni frumoși pentru belșugul sudorii disprețuite, the underrated lush sweat, fraze cu sunet atrăgător, de trompetă sexy, cu penaj multicolor, ca de pildă rata minimă pe economie. The minimum wage on economy. Salariul minim pe economie. Am zis „ei”? Who the fuck are they? They, the laws, the lies, our doom.

Detest detaliile astea tehnice, care sună ca un ciocan lovind sec în șoldul rece al unei căzi de fontă! Mă simt smuls din letargia meditației de forța brută, metalică, a cuvântului rostit fără sunet în graiul mut al gândurilor. Propriile gânduri. Încă le simt ale mele, numai ale mele. It’s just a matter of time till they’re going to confiscate your thoughts. În câțiva ani vei fi obligat să îți declari gândurile ca marfa pe care o treci prin vamă. Deodată zefirul bucuriei de a scrie devine un vânt tăios care-mi îngheață fața… Cuvintele ies acum din sac ca moliile aruncate în ger, zbătându-se fără noroc ca să supraviețuiască, alunecând în abisul timpului decapitat.

Sunt un soldat care nu poate să conteste ordinele venite de sus, chiar dacă cei care le dau habar nu au despre ce vorbesc. Și de obicei nu au. Sunt un soldat care are numai dreptul să execute fără să întrebe și să fie executat fără să i se spună. Sunt un soldat printre alți soldați care sunt condamnați încă de la naștere la sentința capitală: predă-te, nu te opune, depune-ți viața la picioare, împinge-o încet către noi, și te vom lăsa sa trăiești pentru noi. Viața ta nu iți aparține. Avem noi grijă de ea, o ținem bine, ascunsă sub cheie, să nu îți vină vreun gând cu ea. Viața ta e gazolină ieftină pentru miliardele de roți ale sistemului flămând. Permanent flămând. Cheap gas for the voracious engine. Your life belongs to those who are barely willing to pay to keep you barely live. Your bosses. Your leaders. The people you work for, or vote for. The architects of your misfortunes, the hyenas devouring ruthlessly your single shot to eternity. The almighty gods walking in squeaky shoes, displaying expensive suits in your little workplace. Your fucking life warrantors. Care îți arată ușa. Care te  îmbrâncesc afară. Care te împing intr-un minut în abisul demnității pierdute, în hăul viitorului sfârtecat. Englezescul „booted out” sună mai bine decât „concediatul” românului, pentru că surprinde realitatea ca pe un obiect gata să te lovească, privit într-o oglinda retrovizoare: o cizmă mare, neagră, lucioasă, înfiptă bine in spatele tău, care sângerează abundent de la lama ascuțită a carâmbului.

Sunt un soldat aruncat afară din saloon-ul popular ca un cowboy recalcitrant, care n-are bani sa plătească și mai are și tupeul să îi agraveze cu păreri proprii pe comesenii care vor doar să se simtă bine. To have a good time. While the big gorilla behind the bar howls threatening, his veins popping out, his eyes injected with hate, while pulling out his gun: Take your damn stuff  and get the fuck out of here, you dumb ass! You fucking sleazebag! Asta sună cu adevărat bine. Poți să pui atâta câinoșenie în limba romană? Poate, dar nu sună veridic. Nu e în caracterul nostru. Noi suntem agresivi cu vorba, în timp ce pumnul ne e moale.

Albul foii de hârtie golită de cuvinte mă orbește. Nu văd decât trei cuvinte scrise. Nici un paragraf, nici măcar o frază. Eseul s-a născut și a murit în mintea mea. Scriu peste ce am șters înainte: “I am a soldier.” I am a soldier? Sunt un soldat? A fork in the road...

Aleg varianta în românește pentru ca sună bărbătește, puternic, ca un strigăt în luptă. Ca încleștarea unui warrior care omoară ca să se sustragă morții. Să păstreze ceasul vieții în cel victorios, ticăind cu orele furate de la cel răpus. Tic-tac. Tic-tac. Soldat rimează cu „sacadat.”

Și scriu: “Viețile noastre sunt grav rănite, se târăsc slăbite, sângerânde, prin tranșeele pestilențiale ale unui prezent marcat de militarizarea silită a gândurilor, a opiniilor, a alegerilor personale. Suntem soldați prinși într-un marș nebun, abia ținând pasul în ritm de trâmbițe propagandistice, de surle patriotarde, de minciuni poleite in termeni luxoși. Bum-bum-bum. Un marș forțat, către nicăieri.”

That’s all. Ăsta e eseul meu.

(Oakville, Ontario, martie 2014) 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theâtre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey