Alexandru Șipa

 
sus

Alexandru Șipa

                           

Ale mele „Anomalii, inconsecvențe, deziluzii”...
(Doar o simplă replică)

 

Încă de la debutul rubricii 'To(l)ba de jazz' (episodul I în 'Prăvălia Culturală' nr 36), mi-am propus să mă rezum la simple informații din lumea jazz-ului, îndeosebi cel românesc sau, mă rog, din România. Și asta, datorită în primul rînd, timpului limitat pe care îl am la dispoziție pentru acest demers jurnalistic.

Din moment ce eram și sînt implicat în diferite activități de organizare și promovare a unor evenimente, tot din sfera jazz-ului, am considerat că mai mult decît a consema diferite evenimente care au fost sau vor fi, nu-mi pot permite. Nu consideram nici că e cazul să refuz o asemenea propunere onorantă din partea acestei redacții, chiar dacă se editează doar online și nici să mă hazardez în a promite și a scrie eseuri pe teme de jazz.

Iată că, lumea din jurul și/sau din interiorul acestei muzici sau poate mai degrabă eu, nu-mi amintesc cine a avut prioritate în a deschide cutia Pandorei, mă obligă să rezerv timp și spațiu și pentru alte comentarii decît cele propuse/promise inițial.

Mai întîi, trebuie să mă explic puțin. Nu cred că sînt o „natură conflictuală” cum lasă să se înțeleagă cel căruia îi voi dedica în cea mai mare parte acest comentariu, ci mai degrabă o fire liberă, independentă și de atitudine - provoc dacă e cazul și evident că sînt dispus ȘI să fiu provocat, în limitele civilizate, ale bunului simț și cu scopul de a “aerisi” din cînd în cînd mediul în care trăim și ne desfășurăm activitatea...

Excepțiile, desigur, confirmă regula, iar acele excepții nu sînt provocate de mine, ci doar reacționez, poate uneori exagerat, revoltat peste măsură de unele abuzuri și stări inadecvate momentului sau pur și simplu anormale...

Nu caut scandalul cu orice preț. Și eu prefer o anumită stare calmă, echilibrată, normală, propice unei activități favorabile procesului organizatoric, creativ, promoțional și receptiv. Asta pe scurt. Dar nici nu pot sta în banca mea, nu pot sta liniștit, atunci cînd în jurul meu se comit extrem de multe abuzuri care frizează cel mai elementar bun simț, cînd această stare de lucruri anormală riscă să se amplifice și să afecteze și chiar afectează oameni, acțiuni, instituții, producții muzicale, evenimente de jazz, pentru care unii își sacrifică extrem de mult timp, energie, chiar și bani, (pentru a fi bine informat e necesar să fii documentat, la zi cu materiale muzicale și toretice, CD-uri acum, iar de-a lungul timpului LP-uri, casete audio și video, DVD-uri, cărți și reviste de specialitate, prezențe la concerte, recitaluri, festivaluri în țară și străinătate, etc, etc...), uneori viața profesională, personală și familială trecînd în plan secund....

Apropo, am adunat de-a lungul a peste patru decenii de activitate jazz-istică tone, geamantane întregi de materiale documentare, mii de suporturi cu jazz. Mai are cineva nevoie de ele? Toți sau aproape toți sînt „doctori în jazz” sau chiar mai mult, s-au născut deștepți, plini de jazz, de muzică, estetică, literatură, gramatică și mai ales... plini de ei...

Nu cred că e mai bine, mai favorabil pentru muzicieni, public, comentatori/promotori, să ascundem la infinit, sub preș, o serie de acte, acțiuni, atitudini, doar pentru că, vezi doamne, jazz-ul românesc e prea firav, prea anemic și riscă să cadă la prima adiere de vînt, sau să-i menajăm/protejăm pe unii și chiar să-i promovăm pe cei modești, inclusiv pe șarlatani, impostori, cabotini, DOAR pentru că jazz-ul românesc ar avea nevoie de cît mai mulți..., ori să fim la nesfîrșit simpli martori ai unei stări mlăștinoase, tulburi, ce pute sau riscă să se împute din ce în ce mai mult pe zi ce trece...

Nu cred că toți cei din jazz-ul românesc trebuie cu orice preț să formeze un partid, UNIC/TOTALITAR/DICTATORIAL (unii îi spun MAFIE), iar doi-trei inși (Tiberian, Lungu... și... răposatul...), să monopolizeze acest... ”partid”, ca apoi să-l folosească, în mod abuziv în interese proprii... Avem suficiente exemple în acest sens... (Apropo, aproximativ aceeași mafie mi-a săpat și apoi îngropat emisiunea de jazz de la TVR (1990-1995) și primul festival de jazz de la București (1992-1995)... că așa e la noi, dificil să construiești ceva cînd ceilalți abia așteaptă să muște, să dărîme... La fel ar fi vrut, (și încă doresc) și cu Gala de jazz, dacă n-o pot stăpîni, manipula, s-o anuleze... uitînd sau neștiind că acest eveniment e o „instituție” privată...

Nimeni nu poate obliga pe altcineva să se situeze într-o tabără sau alta, dar la fel de bine, nimeni nu are dreptul să-i reproșeze celuilat că s-a situat în tabăra de atitudine și nu în cea de simplu spectator pasiv care doar înghite la nesfîrșit un meniu jazz-istic toxic care are darul mai degrabă să înlăture decît să apropie publicul de acest gen muzical. La fel,  nimeni nu poate obliga muzicenii, sau muzicanții să cînte jazz dacă nu au VOCAȚIE pentru acest gen muzical; deci dacă n-au succes, dacă nu pot trăi din asta, e firesc să practice altceva, ce se pricep... Dar dacă cineva și-a propus să intre în această breaslă, să slujească acest gen muzical, ca muzician, organizator de evenimente și/sau comentator/promotor, ar trebui sau ar fi trebuit să știe că SCENA DE JAZZ OBLIGĂ FOARTE MULT. Scena de jazz nu e pentru fiștecine... sinistru/ă, handicapat mintal, muzical, jazz-istic, intelectual, etc...

(Încercați să vă imaginați un show HALLOWEEN JAZZ NIGHT avîndu-i ca protagoniști pe Ana Maria Galea & M.Godoroja, Special Guest-Iordache și prezentatoare pe Jenny Brăescu...)

Și eu am absolvit un Liceu de muzică și un Conservator, și încă de prestigiu, cele din Cluj-Napoca, iar pentru note bune, în ultimii doi ani am beneficiat chiar de bursă de merit; am cîntat într-o Filarmonică, dar paralel și în diferite formații de muzică ușoară/pop încă din Liceu, la trompetă, acordeon, pian, chitară, baterie, pentru a cîștiga în plus, un ban de buzunar... (Din acești bani mi-am cumpărat la vremea respectivă un magnetofon, benzi, un pick up, LP-uri, cărți și reviste de specialitate, etc.) Ultima oară, prin 1987-1988, am fost solicitat să cînt, sporadic, într-o formație onorabilă de local, la pian, la cîteva restaurante din Poiana Brașov și Predeal pe cînd eram profesor la o Școală de artă din Brașov.(E suficiet să vă spun că din această formație făcea parte și Sandu Brîndușan-baterie, profesionist, în ansamblul de estradă Brașov, cîndva component al grupului de jazz-rock NIMBUS). Apropo, între timp, mi-am dat, pentru că era necesar, și DEFINITIVATUL în învățămînt, deci am și titlul oficial de profesor. Cu toate acestea, mai degrabă dintr-un deosebit respect pentu această ARTĂ, pentru frumusețea ei, ca și pentru marii săi artiști din țară și din străinătate, îndeosebi americani, nu mi-am permis să mă aventurez în jazz sau cel puțin în blues, nici măcar în cel free și/sau la festivalul sibian Jazz & more..., (mă rog, unii spun și eu subscriu, că e mai degrabă... mai puțin, sau deloc... decît mai mult... jazz, pentru a scîrții diferite obiecte, pentru a produce doar sunete aleatorice, a mă costuma și purta fistichiu, a face declarații sforăitoare despre ce și cum..., adică a bate cîmpii, eventual a scrie și eseuri sau chiar cărți prin care să mă explic și să-mi explic producțiile, care astfel, vezi doamne, ar fi mai bine înțelese și acceptate... Cu alte cuvinte, să încerc prin texte-vorbe să transmit, să suplinesc, ceea ce nu reușește muzica mea... vezi M.Tiberian)

Sigur, cu o anumită abilitate, cu anumite giumbușlucuri, găselnițe, muzicale/instrumentale sau vocale, ca și teoretice, poți păcăli publicul, odată, de două, trei ori, dar nu la infinit... Am cîteva asemenea producții la mine acasă, mai degrabă primite decît cumpărate și nu știu cum să scap de ele...

Să fiu bine înțeles, nu sînt împotriva experiențelor muzicale, jazz-istice, a avangardei, a jazz-ului contemporan, ci a non-valorilor, a pseudo valorilor, a impostorilor, șarlatanilor care se ascund sub vălul sau după perdeaua de fum  gros, prea generos, dacă nu chiar înecăcios al, cică, “improvizației spontane”... astfel unii reușind să păcălească instituții, spectatori și chiar să acceadă la notorietate...

Din păcate, aceștia nu realizează că de fapt, produc un mare deserviciu acestei ARTE, jazz-ului, publicului și chiar lor înșile, deci întregii bresle de jazz românesc și universal.

Precizare: festivalul Jazz & more...a fost inițiat de Mircea Tiberian (cu sprijiul lui Mircea Streit, fan din Sibiu, alt subordonat), ca reacție la faptul că n-a mai fost invitat pe scena festivalului sibian tradițional...

Ajung astfel să răspund numeroaselor mele întrebări, mai degrabă retorice, (vezi To(l)ba de jazz VII), de ce nu (mai) avem mari evenimente de jazz cu mari artiști la București-Sala Palatului, respectiv public pentru acestea, de ce nu mai avem unele festivaluri, de la Satu Mare și Iași, de ce nu mai e Facultatea de jazz de la Universitatea „Tibiscus”-Timișoara, de ce secțiile de jazz de la Academiile de muzică din București și Iași ca și modulul de jazz de la Cluj-Napoca, produc serii modeste de absolvenți, oricum, nu formații competitive nici măcar la nivelul concursului de la Tg. Mureș dominat de ani de zile de competitorii din Ungaria. Cei cîțiva muzicieni tineri și valoroși de la noi sînt mai degrabă autodidacți și nu rezultatul studiilor/cultivării jazz-istice din școlile noastre: Sorin Zlat, Alex Pădureanu, Elena Mîndru, ca și mai înainte Jancy Korossy, Dan Mîndrilă, Aura, Anca Parghel și mulți alții. Apropo, cînd am intrat întîmplător, nu demult, în clasa de jazz a lui Mircea Tiberian și am văzut cum arăta grupul de vreo zece studenți din jurul lui, m-am întrebat: „Oare cine i-a pedepsit/condamnat pe bieții studenți să studieze jazz-ul? Acesta e viitorul jazz-ului românesc?” Erau livizi la față, păreau subnutriți, semi adormiți, plictisiți...

Da, avem unele valori indiscutabile, dar accesul pe unele scene importante e în funcție de relația de subordonare, de servilism, pe care muzicienii respectivi o au nu cu organizatorul, ci cu prezentatorul evenimentului în cauză. Astfel am semnalat prezența kitchoasă, rușinoasă pentru orice scenă din lume, (păcat de instrumentiștii din spatele lui că acceptă un asemenea mare compromis), rușinoasă pentru toată istoria jazz-ului românesc și universal, dacă nu chiar ridicolă, a lui Godoroja, la festivalurile de JAZZ de la Satu Mare, Brașov, București și Gărâna, de BLUES de la Jimbolia, etc...(„Mi l-a băgat pe gît Moșu”-se scuză jenați toți organizatorii festivalurilor respective...).

Doar Cătălin Toader în avancronica la Gărâna, (parcă 2012) din Dilema veche a avut o atitudine potrivnică acestei prezențe în festivalul respectiv... și el doar cu jumătate de gură...

În schimb, încă la Gărâna n-au cîntat Cristi Soleanu, Florin Răducanu și „campionul” premiilor naționale și internaționale-Sorin Zlat, ca și mulți alții precum cei din diaspora, Florin Niculescu, Costel Nițescu și Marian Petrescu. Cum, n-ați auzit de aceștia? Sorry. Bine că ați auzit de Ban, Tiberian, Tavitian și Iordache(-an, ca să rimeze...)

Cine va cînta din jazz-ul autohton, pentru a nu știu cîta oară la Gărâna (ba în biserică, ba pe scena din Poiana lupului), veți vedea/auzi la ediția din această vară... Tiberian desigur... Noroc cu invitații lui din străinătate (ca și altădată cu solistele sale) și cu „producțiile” lui recente cu care își motivează necesitatea de a fi invitat ȘI la această ediție... Bănuiesc că e tot propunerea lui Moșu... (Aceași relație de subordonare/servilism reciproc...) Tot ei, adică Lungu, Godoroja și Tiberian ar fi vrut să pună mîna și pe Festivalul-concurs de la Brăila, numai că organizatorii de acolo, Maria Pușcaciu și Lucian Sabados s-au ținut tari și cu coloana vertebrală dreaptă și au spus PAS. La un moment dat, Lungu a fost refuzat să mai prezinte festivalul sibian și Tiberian să cînte, motiv pentru care Lungu a scris și publicat în cotidianul ZIUA, un articol fulminant, plin de venin, împotriva lui Stoiculescu/Schmidt, (vezi și anexa/textul lui Lungu adresat Ministerului Culturii), iar despre Brăila-prima ediție, cea din 2013, nimeni din București (cu excepția lui Alex Revenco-fost în juriu și a mea, chiar dacă puțin ironic) n-a pomenit nimic din același motiv... adică, după formula „Unde nu sînt eu ca prezentator, sau cel puțin în juriu, respectiv în recital, acel eveniment nu există”...

Și iată cum, încet-încet, după această lungă dar necesară, cred, introducere, mai ales pentru a contura cît de cît profilul etic și moral al personajului principal, al celui mai feroce denigrator cu care mă pot... mîndri, voi trece la ceva mai concret.

Bălăcăriți au fost și Pleșu, Liiceanu și Patapievici, cum să nu fie și un biet comentator-pomotor de jazz ca mine... după modelul Antena 3, cu vîrful de lance Mircea Badea, pe care Florian Lungu îl urmăește și îl admiră de mult timp... (probabil tot de la acesta și de la televiziunea respectivă își ia Moșu notițe, pe de o parte de pupincurism grețos, iar pe de altă parte de bălăcăreală abjectă...)

Și mai concret:
-în loc să-și ceară scuze pentru minciuna sau informația incorectă de care l-am acuzat în To(l)ba din februarie (VII), a găsit de cuviință să scrie recent pe site-ul Jazz Compas, o jalbă plină de invective, mai mult sau mai puțin justificate, la adresa mea. (se poate citi cu un click aici

Reamintesc: una e a greși (involuntar) și alta a minți (voluntar și repetat) sau cu alte cuvinte, a greși e omenește, iar a repeta greșala/ minciuna, o prostie...

Lungu îmi poartă o pică incomensurabilă de cîțiva ani buni, de cînd l-am înlăturat din juriul Galei de jazz, pe de o parte pe motiv că, zicea el „Nu sînt suficienți bani” ..., (n-am înțeles dacă pentru premii sau pentru onorariul său), iar pe de altă parte, eu eram cel deranjat de propunerile/nominalizările nejustificate sau chiar preferențiale/părtinitoare ale lui Moșu... de exemplu: „Să-l nominalizăm (și eventual să-l premiem) pe X pentru că m-a invitat să prezint nu știu ce festival”, sau „Să-l nominalizăm (și eventual să-l premiem) pe Y pentru că a împlinit o anumită vîrstă sau anumiți ani de activitate” cînd principiul de nominalizare și premiere era foarte clar: activitatea și mai ales PERFORMANȚELE DIN ANUL PRECEDENT; nu mai spun că de cîte ori aveam întîlnire cu el (evident la Radio) pentru jurizare sau pentru alte probleme organizatorice ale Galei, întîrzia nu cu minutele, ci cu orele, sau chiar mă suna, după aceste ore de așteptare, să-mi spună, ba că a uitat de întîlnire, ba că taxiul a fost prins în trafic... Disperarea și exasperarea care m-au cuprins de cele mai multe ori, și la care am fost expus în zeci de ani de colaborare, nu numai în București, trebuiau să aibe o limită și chiar un sfîrșit.

Aș putea să dau numeroase alte exemple de acest fel, situații extrem de neplăcute în care au fost puși organizatori de evenimente, concerte, festivaluri, concursuri, (și mai ales concurenți), lansări de cărți ori CD-uri, etc, etc...

Anul trecut, spre edificare, la Festivalul-concurs de la Tg. Mureș, prezentat de mine (!?!), mi-am permis să-l atenționez de la microfon, de față cu asistența, că nu se face să dea un exemplu negativ tinerilor, să întîrzie peste măsură, (era în juriu), să se lase așteptat de concurenți care pentru întîrziere, spunea regulamentul, riscă să fie penalizați... Nu se spune oare că punctualitatea e (și) un semn al civilizației?
Altceva: am organizat numeroase evenimete la care mi-am permis să NU-L invit. Ce mare afront doamne ! Nici asta nu se putea ierta...!
Și iată cum mă trezesc acum din partea lui cu insinuări penibile de genul:

-de ce nu au apărut pe CD-ul BEST ROMANIAN JAZZ 2013-Tribute to Jancy Korossy, muzicieni precum Marius Popp, Sorin Romanescu, Cristian Soleanu și Mircea Tiberian? (Că deh. Tiberian trebuie să fie oricînd și oriunde !?!)

Simplu, pentru că primii trei nu au fost premiați, deci nu au fost invitați, nu au cîntat în Gală, iar al treilea-Tiberian, deși a promis, am convenit că va cînta două piese, dintre care una dedicație pentru Jancy Korossy, pentru a fi selectată pe acest CD, nu a mai cîntat-o, iar cealaltă, pe care a cîntat-o, nu i-a plăcut lui cum a ieșit dpdv tehnic, acuzînd pentru asta... pianul... de parcă pe scenă nu erau vreo 3-4 piane, și nu pe un astfel de pian a cîntat și virtuozul Sarosi Peter...(Recomand audierea în special a celor două piese semnate și cîntate de Sarosi Peter & Azara).

-autoportretul și autograful lui Johnny Răducanu de pe CD-ul TRIBUTE TO Mr. JAZZ sînt extrase dintre cele trei exemplare pe care le dețin în Jurnalul STUDIOULUI DE JAZZ BRAȘOV unde am activat mai bine de 18 ani, timp în care l-am avut invitat și pe Maestru de nenumărate ori...

-regret că apreciata solistă Luiza Zan nu-și mai amintește faptul că în momentul în care a semnat statul de plată pentu premiu, (unde erau trecuți toți laureații), era stipulat și că cedează automat drepturile de înregistrare și postare pe compilația (CD-ul) cu selecțiui din Gala respectivă...

-Nicolas Simion, (contrar celor afirmate de Florian Lungu, altă minciună a acestuia) a acceptat prezența unei piese, am și convenit cu Simion care piesă, respectiv compoziția lui J.Korossy „Jocul cu mingea”, pe CD-ul BEST ROMANIAN JAZZ 2013-Tribute to Jancy Korossy.

-am afirmat în booklet-ul acestui album umătoarele:

„Nu știu dacă cu acest CD vom atinge perfecțiunea dorită de orice artist, dar consider că niciodată, cu nici un alt CD, nu am fost mai aproape de ea muzical și tehnic. Și asta datorită muzicienilor și inginerului de sunet cărora le mulțumesc în mod special. Rețineți vă rog că totul e înregistat LIVE”.

Nici acum, retrospectiv, nu cred că am greșit, că am exagerat cu ceva. Cred mai degrabă că e un mesaj de bun simț adresat atât ascultătorilor acestui CD, cît și, sau mai ales, o modestă recunoștință adresată muzicienilor și tehnicienilor care au contribuit la realizarea acestui album.

Vă recomand să-l ascultați sau reascultați și să-mi spuneți dacă găsiți/auziți o notă, o singură notă greșită sau falsă... apoi vă rog să comparați ce am scris eu puțin mai sus cu ce a scris Florian Lungu în acel articol, după părerea mea, de pomină...

-încă un raspuns la o insinuare penibilă:
La mometul în care am finalizat realizarea CD-ului TRIBUTE TO MR. JAZZ, încă nu era pronunțată decizia tribunalului cu urmașii-beneficiarii dreptului de autor J.Răducanu. iar doamna Antoaneta Crețu, nepoata lui Johnny, a înțeles și acceptat demersul nostru, respectiv faptul că acest CD este destinat nu comercializării, ci omagierii Maestrului, pe de o parte, iar pe de altă parte, promovării muzicienilor respectivi, îndeosebi tineri laureați ai acelei Gale subintitulată In Memoriam J.Răducanu. Aceași motivație am avut-o și pentru CD-ul Tribute to Jancy Korossy.

-de ce „producător artistic?!? Iată grija deosebită pentru care Moșu are insomnii ! Mai e cazul să-i explic omului care a fost și este rolul meu în realizarea unui CD, de la A la Z, de la inițiativa de a realiza un album și pînă la lansarea lui ?!? Și chiar după, în programarea, organizarea și desfășurarea unor concerte, eventual a unui turneu de lansare?
Regret, dar nu cred că e cazul să pierd timp și energie cu astfel de explicații puerile...

-i-am făcut reproșuri justificate lui Johnny Bota la Gala Blues Jazz 2013 de la Timișoara deoarece ne-a pus într-o postură jenantă și pe mine și publicul prezent în holul sălii respective pentru lansarea celor două CD-uri, lansare anunțată și pe afișul acelui eveniment. Adică, noi l-am așteptat minute în șir, aproape toată pauza respectivă, să vină, să facă oficiile de gazdă, așa cum se obișnuiește la orice lansare oficială, să mă “introducă”, iar Johnny ia-l de unde nu-i... Într-un tîrziu, îl caut disperat peste tot și cineva îmi spune că Johnny e undeva, într-un „buzunar” al scenei, vorbește la telefon... Astfel, tensionat, revoltat chiar, după o discuție neplăcută cu Bota, din respect pentru cei încă prezenți pe hol, vin în fața lor, le spun cîteceva despre cele două CD-uri și îi invit să le procure și să le asculte. Vă întreb simplu: eu am provocat această stare, scenă neplăcută? În detrimentul cui? O fi fost Bota montat, manipulat de Moșu? Nu pun mîna în foc că NU... Nu m-ar mira că DA... Evident că scuzele ulterioare ale lui Bota au fost inutile și nici nu le-am acceptat...

Cît despre acele înregistrări și postări de la Iași... desigur că le regret și eu și gazda/organizatoarea de acolo, (eu încă nu le-am văzut și nici nu doresc să le văd), adică regret că s-a ajuns la o asemenea stare conflictuală, (nu e cazul să spun acum de ce și cum), de care sînt răspunzători în aceași măsură și muzicienii din formația Cătălin Milea-Sebastian Burneci Quartet, pentru mine reprezintă o grea tinichea (?) sau o cruce (?), pe care va trebui să o port pînă la sfîrșitul vieții mele, iar pentru detractorii mei, aur curat...
Măcar cu atît să rămîn și eu in actualitatea și istoria jazz-ului românesc spre bucuria/satisfacția acelorași detractori...
Mai mult sau mai puțin ca fapt divers, cu gazda/organizatoarea de la Iași, care nu știa nimic de aceste filmulețe pînă de curînd cînd i-am spus eu, sînt din nou într-o relație amicală.

Dar CULMEA gogomăniei și neghiobiei jurnalistice, dovada clară, CEA mai clară a caracterului... vopsit... (ca să mă exprim elegant) a lui Moșu, nu poate fi alta decît afirmația/informația acestuia, ... cică... „pe surse”... (Care surse? Prostituatele din Gara de Nord?) cum că, pe de o parte, vizita mea de anul trecut în SUA, la New York și New Orleans, a fost finanțată de ICR, iar pe de altă parte, că a avut drept scop promovarea CD-ului BEST ROMANIAN JAZZ 2013-Tribute to Jancy Korossy. (Și ce dacă ar fi fost adevărat? Aveam vreo vină eu sau ICR? Aș fi comis o crimă?)

Nici una și nici cealaltă nu sînt adevărate. Dar cum să-i explici unui om rău intenționat acest lucru, cînd cel mai simplu ar fi fost să dea telefon la ICR și să verifice informația de la sursă, adevărata sursă, ca orice ADEVĂRAT JURNALIST CARE SE RESPECTĂ ȘI RESPECTĂ CITITORII SĂI.
(Chestie de deontologie profesională…)

Vizitele în SUA, ca și altădată în China, Portugalia, Belgia, Luxemburg, Franța, Germania, Cehia, Ungaria, Polonia, Grecia, Bulgaria, R.Moldova, fosta URSS, Finlanda, Estonia (sper că nu mi-a scăpat nici una), în unele chiar de mai multe ori, și tot ce am făcut și fac de la naștere și pînă mai pot… inclusiv acest material de la Prăvălia Culturală, au fost și sînt finanțate de un bogat om de afaceri evreu american care dorește să-și păstreze anonimatul pentru a-mi putea satisface în continuare orice doleanță de acest fel… Sîc !

E drept că peste tot unde am mers, în vizite particulare, în turnee cu muzicieni români, festivaluri și concursuri internaționale, (cu tineri propuși și susținuți de mine), în care am fost în juriu, am cărat sacoșe întregi de materiale promoționale cu jazz românesc, cu scop informativ dar și în speranța că voi fi contactat eu și/sau muzicienii/formațiile respective și invitați apoi în țările acestora. Credeți că m-a sunat sau mi-a trimis cineva vreodată vreun e mail cu acest scop? Absolut nimeni!
Oare de ce, dacă sîntem atît de mari și tari și buni și nemaipomeniți că nimeni nu ajunge la nasul nostru ?!?

Și pentru ca portretul preopinentului să fie complet sau pentru a cunoaște adevărata față a lui Moșu, dincolo de această mască blajină/serafică afișată în general, alătur acestui text unul semnat de Florian Lungu și trimis Ministerului Culturii și celălalt trimis comentatorilor-promotorilor de jazz, cîndva, veți vedea cînd, de către Anca Parghel.
Comentariile, în principiu, sînt, sau ar fi de prisos.

Așadar și prin urmare, SOMN UȘOR JAZZ ROMÂNESC !
Cîinele de pază, secondat/coordonat din umbră de eminența cenușie (M.Tiberian), veghează !

P.S.Un fan, (B.P.) care a fost recent la un concert de jazz de la sala Radio, îmi spunea după: „Ce păcat că unii n-au simțul ridicolului, pe de o parte, să-și scurteze/limiteze/concentreze prezentarea, iar pe de altă parte, că nu știu cînd e cazul să se retragă definitiv de pe scenă !?! E vorba desigur de Moșu ca prezentator și de Godoroja (ce rușine iar) ca protagonist (!?!) al concertului respectiv alături de Barbera, Hoffer și Big Band-ul Radio.

P.P.S. Ce carte credeți că mi-am luat de pe aeroportul Otopeni pentru a citi în recenta călătorie de la Paris, în speranța că încă nu e prea tîrziu, că totuși se va prinde ceva de mine? Ghidul nesimțitului (Radu Paraschivescu)

Și o ultimă precizare:
-momentul în care voi decide să părăsesc CORABIA NEBUNILOR, mai precis a UNOR nebuni, din jazz-ul românesc, îl voi alege EU și numai EU.
Și atunci, nu cred că voi avea de pierdut...

Pentru a vă dovedi că nu m-am plictisit nici de Paști și nici de 1 Mai, vă recomand să citiți și To(l)ba de jazz X de la STICLUȚE DE LAMPĂ

Anexa 1

parghel1

parchjel2

parghel3 

Anexa 2

 lungu1

lungu2

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey