Dumitru Ungureanu

 
sus

Dumitru Ungureanu

 

 

Colțul colecționarului cusurgiu

Lada

 

A apărut în gospodăria noastră prin 1965, anul în care tata a mâncat o sfântă bătaie de la fratele său, ca să nu ne mutăm din Cacova, și a eșuat în aventura, neîncepută, de motociclist. Să nu se cufunde complet în băutură ori să se apuce de-alte prostii, Taica l-a lăsat să demoleze și să rezidească, la standarde moderne, conform nevoilor contemporane și cerințelor viitoare, casa cea veche, care fusese ridicată de bunicul meu prin 1924-1925. Tata lucra atunci în Balastiera de la Ionești, electrician „de forță”, cum le plăcea, lui și altora, să accentueze. Erau vreo zece, poate cincisprezece bărbați din Cacova și Morteni muncitori în Balastieră, și nu-i nevoie să spun că au fost „eroii” copilăriei mele. Calificați în meserie, cu școala profesională absolvită la zi, erau trei: nea Aurică, tata și Marin, zis Dade, o figură antologică. Ceilalți făcuseră „ucenicie la locul de muncă”, dăduseră niște examene foarte serioase și promovaseră, câștigând bine, mult peste nevoile unei gospodării rurale. (Satisfacția mea de-acum vreo două decenii, când îmi creștea salariul odată cu inflația, n-a depășit-o pe aceea trăită în seara când genitorele, într-o stare de euforie lichidă, dinaintea asistenței amețite în același grad - 40%, profesional -, și-a depănat odiseea cuceririi categoriei „opt-specială”, recompensată financiar peste nivelul unui maistru.)

dumitru ungureanuCa să-și țină „sculele” într-un loc precis determinat, și lipsite de pericolul diseminării prin uitare la locul faptei, calculatul meu părinte a cerut unui prieten lăcătuș să-i confecționeze o ladă. Lungă de aproximativ 40 cm, lată de vreo 25 și tot atât de înaltă, avea capac ranforsat și era prevăzută cu încuietoare de tip belciug, adeseori dublată de un lacăt chinezesc. Tabla pereților cu grosimea de vreo 5 mm n-a fost niciodată vopsită, dar nici n-a ruginit, deoarece vaselina neglijent înfășurată în hârtie cerată și cârpele uleioase, folosite la șters angrenaje de bicicletă, protejau eficient, prin metoda mânzălirii, metalul inert. Suficient de încăpătoare pentru chei fixe, șurubelnițe, ciocane (vreo trei, de diferite greutăți), o cheie franceză, niște burghie întregi, altele știrbite sau rupte, șuruburi, șaibe și piulițe, un patent fără mânere electroizolante, un clește de cuie, două dornuri, câteva pile bastarde, o daltă dintr-un oțel cam necălit, fiindcă mereu își pierdea gura, un levier cu talpă despicată, de scos cuie din grinzi, lada nu primea înăuntru nici pe lungime, nici pe diagonală, bomfaierul cu coadă lemnoasă în prelungirea pânzei, nu cu mâner-pistol, precum cel pe care nea Aurică mi l-a donat mie (vezi foto). Și cu toate că dețineau și ei unul, cu rama mai mică, vărul Nicu și vărul Ment s-au străduit din răsputeri să mă determine să-l cedez pe-al nostru contra oricărui obiect din colecția lor variabilă (aveau și una intangibilă, iar eu de-acolo râvneam te miri ce bazaconie). „A deține”, totuși, parcă e mult spus, deoarece nea Gogu, indirect, le tăiase dreptul de liberă folosire, încuind unealta în dulap. Cum, pentru mine, bomfaierul era mai puțin prețios decât lanterna cu două faze, căreia nu i-am găsit niciodată baterie când a fost în posesia mea, de cel puțin 4 sau 5 ori l-am cedat fraților veri cu mine, iar tata l-a recuperat greu de la ei, apelând la forța brută (nu electrică!), atât pentru a-l smulge din ghearele lui Nicu (îndreptățit să considere că e obiectul lui, obținut în urma unui schimb onest), cât și pentru a mă convinge pe mine să nu-l mai înstrăinez. Nu știu de ce, probabil din obișnuință, cureaua utilizată pe post de argument suplimentar mi s-a părut complet neconvingătoare...

Azi, cred că Nicu & Ment practicau negoțul doar pentru a-și asigura o pânză nouă pentru bomfaierul lor, cu iscusință subtilizat din dulap. Tata putea să ia de la Balastieră oricâte pânze, cinstindu-l pe Titel, magazionerul, cu o țuică la bufetul lui Ițic, la „Capul Podului”, cum i se spunea cârciumii din Gherghești. De fiecare dată când aducea una nouă, nu știu cum dracu se întâmpla că Nicu & Ment aflau, și mă contactau „telefonic”, trăgând insistent de sfoara ce ținea loc de cablu, întinsă între gospodăriile noastre, dotată la capete cu câte un mecanism ingenios, combinație de clopot de oaie și lingură de lemn, acționat mecanic prin intermediul unui arc de ceas de masă, din cele folosite la CFR pe timpuri... 

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey