Liviu Antonesei
Dumitru Crudu

 
sus

Liviu Antonesei

 

 

Discurs despre metodă

 

Criticului meu

 

dar, poate, el are dreptate – ocolind e mai lesne

de atins ţinta; īntre imaginaţie şi raţiunea simbolică

se cască falia rigidă, distanţa nemăsurabilă dintre

ceea ce este şi ceea ce punem cu delicateţe şi groază

īn actul luării īn posesie, act simbolic

şi – de aceea – mai degrabă o floare strălucind

singurateca aşa cum focurile mari pe stīncile

care limitează īntinderile verzi de apă şi le domină

cu o nobilă şi abjectă temeritate, le domină

cu o invidie secretă pentru ritmul lor neoprit,

pentru strălucirea fosforescentă din nopţile cu lună...

 

un gol – altul ? – īntre semnificaţie şi incantaţie –

chiar dacă stiloul lasă o pată pe coala albă, virgină,

imaculată,

să preferăm un murmur indefinit şi obscur rătăcind

prin spaţiile verzi şi prin urmele memoriei şi să īnchidem

ochii

atunci cīnd mīna alunecă pe carnea albă a unui sīn tare,

care creşte frumos la vīrsta adolescenţei, dar pe care

l-am īntīlnit mai tīrziu, mult mai tīrziu

şi să coborīm uşor, uşor, spre pīntecele

musculos şi elastic...

 

iar dacă ne oprim gīndul īnainte de a ne poticni

īn gingaşa impudoare, dacă oprim mīna,

nu o facem din grijă pentru soarta liceenilor

cu somnul agitat īn īntinderile albe de bumbac,

nici de teama harnicului paznic, ci numai dintr-o

sumbră şi proprie pornire agnostică

(mărturisită īncă din primele rīnduri, īncă din

primele zile ale genezei, ale dublei geneze)

 

īntoarcem apoi coala... şi gīndul ne fuge spre

scoliastul īntīrziat ce confundă falnica strategie

a reticenţei īn faţa puterii cuvīntului cu o anume,

minoră, frigiditate a spiritului, ba, poate, chiar

cu un exces de inteligenţă...

 

apoi, spunem frumos noapte bună şi ne scufundăm

īn uitare, ne scufundăm īn tăcere ca un plug

de pe vremuri īn carnea crudă a pămīntului –

īn secţiune transversală, o rīmă groasă şi roşie

se lasă ruptă īn două, precum măgarul din fabulă,

precum un interpret plin de bunăvoinţă atīrnă indecis

īntre două doctrine estetice de neīmpăcat:

să-l numim Lactanţiu, să-l numim Lactanţiu, să-l

numim Laurenţiu sau – din prudenţă,

din lipsă de īnsemnătate – să nu-l mai numim!

 

şi, īntr-adevăr, de după faleza lutoasă, se ridică

luna iradiind argintos peste apele negre ale mării.

 

 

Anatomia speranţei

 

Īn mijloc, o uriaşă inimă de metal pompīnd un puroi

violet, bolborosind sub presiune īn arterele uscate,

un creier putrefact de asemenea, o portocală cenuşie –

apoi, concentrice sfere de influenţă cu legăturile

tensionate, milioane de insecte tinere īn tricouri

colorate, refuzīnd istoria speciei de la un punct

īncolo, mişcīndu-se, depărtīndu-se,  automate strălucitoare

(şi tăcute īn ordinea unui sens mai adīnc), un fel

de dans isteric īn lumina neoanelor, īn sunetele

gīlgīitoare şi neordonate, īn spatele/īn faţa unor

uşi veşnic īnchise, neauzind nimic, nespunīnd nimic,

după un fel de estetică a rupturii, fantastică

autarhie compensatorie, nevroză mecanomorf㠖 īmpotriva

nebuniei uşor cazone totuşi, uşor fără lege totuşi,

separare lăuntrică s-ar putea spune (fără o reală

interiorizare), un spectacol gălăgios şi monoton

care ajută cui? care foloseşte cui? care există

poate numai ca simplă mişcare autoreferenţial㠖

şi īncă este bine că s-a scris eu, supremul şi că

alfabetul elin mai aruncă seminţe īn mare şi că

poetul ossip nu şi-a luat şi versurile dincolo

de mormīnt, iar īn fiecare dimineaţă o ceaşcă de

lapte rece īncercuie plumbul care se adună pe

arterele uscate, pe creier, īn inima obosită...

şi, mai departe, cīmpii nesfīrşite, păduri din

care fiarele de mult au dispărut şi vīnătorul

trece trist cu puşca inutilă pe umeri şi cīinele

de rasă devine potaie de haită şi printre

blocurile galbene hingherii īn haine de piele (cu

strălucitoare cercuri portocalii pe spinare şi cefe

subţiri) īşi aşază capcanele, īşi aruncă plasele

grele de sīrmă. Şi e frumos cīnd, seara, luna-şi

aruncă lumina rece pe suprafaţa apei Ciric.

Şi e bine.

(18 Mai 1983)

 

 

La aniversară

 

Ea-n fiecare noapte apare

cu braţe aburoase şi buze fierbinţi

clopotul lumii sună, albastru

īn fiecare

şi noi ne īntindem pe iarbă cuminţi.

 

Pielea de aur se umple de-a nopţii

răcoare

ea tremură-n braţele mele fierbinţi

o-acopăr cu mii de săruturi barbare

şi simt că-mi ies iarăşi din minţi.

 

Şi-a ei văgăună tresaltă spasmodic

sub nesfīrşita atingere a mea –

un ritm infinit, ciudat

şi melodic

condus de-a dragostei singură stea.

 

Ea-n fiecare dimineaţă apare

cu ochii ca dulci faruri fierbinţi

iar eu sīnt īnghiţit īn blīnda

teroare

şi tremur cu totul şi clănţăn

din dinţi.

 

Ea este mult mai frumoasă ca moartea

iar cīntecul ei nu are sfīrşit –

coborīm īn adīncuri, luminoasă

e noaptea

şi timpul de-a pururi şi-n veci s-a oprit.

 

 

Interogaţia infinită

 

Varianta ad usum dephini

 

Cine-o limbă

atīt de dulce

peste suflet

o să-ţi culce ?

 

Varianta aluzivă

 

Cine-o limbă

atīt de dulce

peste ...

o să-ţi culce ?

 

Varianta hard

 

Cine-o limbă

Atīt de dulce

Peste quiz...

O să-ţi culce?

 

 

Fractură biografică

 

Pīnă cīnd am văzut-o pe Eona,

arătam mult sub

vīrsta reală.

Acum, arăt mult

peste ea.

Īn zbor, se apropie

clipa letală

Şi aceea va fi

īntrutotul

a mea.

 

Fragment din volumul Apariţia, dispariţia şi eternitatea Eonei (antologie de poezie 1978-2006) ce urmează să apară la Editura Paralela 45

 

Comentarii cititori
sus

Dumitru Crudu

 

 

Akvika II 

 

1 

 

Stai aici şi te temi că 

Ai să īnnebuneşti

 

La noapte, "toţi o să īnnebunim la un moment dat la noapte", te  

Opreşti īn mijlocul străzii,

 

"copiii goi vor să vadă soarele", habar nu am

 

Cine a spus asta cānd nu  

Poţi plānge, vrei 

să vezi soarele

sau măcar pe marius ianuş 

 

akvika e pretutindeni şi mi se face frică

 

atunci cānd te bagi sub plapumă

 

 

Şi ai vrea să ieşi īn stradă şi ai vrea să vezi 

Ceea ce ţi-a lipsit dintotdeauna 

Ceea ce nu ai avut niciodată 

 

Dar acum stai aici şi te temi să nu apară cineva şi 

Să te īmbrăţişeze şi  

Şi să-ţi vorbească fără oprire şi

 

brusc

 

a venit noaptea 

 

2 

 

Acum ar trebui să se schimbe totul dar tocmai acum nu se schimbă nimic 

Aminteşte-ţi de marius ianuş aminteşte-ţi de mihai vakulovski 

Vezi picăturile reci de apă aminteşte-ţi de adi urmanov 

Nu poţi fi singur cānd se ridică norii deasupra 

Ştiu că nu poţi zāmbi  

Noaptea

 

e aceeaşi are gura deschisă  

Toţi cei pe care i-am cunoscut rādeau la ora asta

 

 

Cine a zis

 

asta

 

 

Acum mă tem

 

cel mai mult 

 

Cine a zis asta

 

 

Oare akvika are nume 

 

O voi vedea la ferestrele alea īntunecoase 

 

după uşile alea īnchise 

Aminteşte-ţi de adi urmanov aminteşte-ţi de ştefan baştovoi Cānd intri

 

īntr-o casă pustie 

Unde nu-i nimeni absolut nimeni 

Şi unde nimeni nu o să fie niciodată. 

 

3 

 

Acum stau după draperii violete stau şi 

Te privesc 

 

 

Am văzut şoareci care şi-au ieşit din minţi  

Am văzut oameni foarte singuri

 

Cānd deschizi uşa ştii că nu mai are nici 

Un rost s-o deschizi 

 

Īnţeleg asta şi, brusc, 

Sunt atāt de fericit

 

4 

 

stau īn hol pe un scaun 

īn faţa unei uşi īnchise  

 

Cu toţii am făcut asta măcar o singură dată īn viaţă 

 

Cine ştie ceva despre mine? 

Pe cine-l interesează cine sunt eu? 

 

Am vrut să-mi cumpăr un pulovăr, iar după aceea l-am aruncat īntr-un canal  

Cu toţii am făcut asta măcar o singură dată īn viaţă 

 

 

 

Şi atunci am izbucnit īn lacrimi 

 

Haideţi mai bine să vă vorbesc despre mine

 

Dar vorbesc despre noroiul de pe stradă 

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĆ¢tre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey