Şerban Axinte
Ioana Morpurgo
Tiberiu Neacşu

 
sus

 

Şerban Axinte

 

 

lumea ţi-a ieşit asa cum ai vrut (II)

 

să iau o gură de votcă,

să plec īn oraş,

să mă īntorc acasă,

să privesc ore īn şir manechinele din vitrine,

să iau forma vasului

īn care scuip dimineaţa şi seara

tot răul din mine;

 

să-i provoc la skandenberg pe toţi bătrīnii din parc,

să mă umplu de ruşine

ori de cīte ori īntīlnesc

un copil pe stradă;

 

găsesc un corp de iluminat,

īl sparg,

īl iau acasă,

de la mine din balcon veghează de mai multe mii de ani

farul de la capătul lumii;

 

gata, frate, gata,

totul ţi-a ieşit aşa cum ai vrut,

nu te eschiva,

ai reuşit, asta e,

eu am pierdut, asta e,

noi doi am avut o īnţelegere;

 

 

lumea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut (III)

 

ieşi repede din casă,

īţi lipeşti urechea de pămīnt;

te subţiezi,

te umfli,

te arunci īn faţa unui vehicul ciudat

despre care ştii doar că nu te poate strivi

īn īntregime,

toţi să te recunoască, toţi să te regrete;

 

ai o bucată de aţă,

un mosor uriaş a fost descoperit

la doar cīţiva metri de casa ta,

ai grijă,

nu īncerca să depeni prea mult din el,

acele ceasornicului se īnvīrt acum

īn sens trigonometric;

 

cămaşa ta īmbibată de mirosul altui trup,

lingura de aluminiu

pe care o port mereu īn buzunarul hainei

şi praful de pe călcīie

amestecat cu scuipat,

toate astea vor fi aranjate cu foarte mare grijă

īntr-o cutie mică de lemn;

 

 

burta de peşte

 

eu să visez

că-l pot ridica pe dumnezeu deasupra capului,

tu să-ţi īnchipui

că mă poţi ţine de mīnă.

 

nu īnţelegi desenul,

nu-i nimic,

priveşte atent această burtă de peşte,

ghiceşte īn ea

precum īn cafeaua de dimineaţă.

 

uite ce fac eu,

uită că ai fost ţintuit

pe spinarea curcubeului de la etajul 7;

decupez din ziare doar numele tău.

 

deci să citim īmpreună:

 

"eu să visez că-l pot ridica

pe dumnezeu deasupra capului,

tu să-ţi īnchipui

că mă poţi ţine de mīnă".

 

 

oricine poate să mă fotografieze şi să-mi ia interviuri

 

aici locuim cu toţii, e linişte

şi miroase a uleiuri volatile pretutindeni.

 

spatele īmi plesneşte de durere

din cauza unei efemeride īnfuriate.

polii de piatră se distanţează,

eu nu pot să stau īn mijloc, īntre ei,

mă reped spre cel mai apropiat

ca să strivesc nisipul cu degetele;

eu sīnt cel care trebuie să aibă grijă ca nimic să nu se piardă.

 

aici locuim,

īn spate cineva chicoteşte īn surdină,

se īmpiedică de scaunul din mijlocul camerei

şi īnjură printre dinţi.

 

aici locuieşte el,

dar niciodată nu s-a īntīmplat să ne īntīlnim.

acesta e locul său,

aici chicoteşte īn surdină,

aici se īmpiedică de jucăriile īmprăştiate pe jos.

 

dar de dormit nu doarme niciodată acasă.

cīnd pleacă,

se asigură că are o lingură de aluminiu īn buzunarul hainei.

cīt timp  lipseşte, oricine poate intra,

oricine poate să mă fotografieze şi să-mi ia interviuri!

 

 

oraşul, cireada de vite, patrafirul

 

s-au aruncat asupra mea femeile legate cu sfoară de mijloc.

s-au oprit să-mi povestească fiecare cum le-au ieşit plozii din burtă

şi cīt de greu le-a fost să īnghită mărgelele din piatră şlefuită.

 

sīnt īmbrăcat īn haine de arlechin,

am buzunarele pline cu pietre;

voi trage cu praştia īn stele,

voi plīnge, voi rīde,

voi face tumbe pentru ca ele să se distreze.

 

cea mai tīnără dintre femei īmi arată sīnii

şi mă roagă s-o las să-mi coase un alt rīnd de haine,

acum toate stau īn faţa mea dezbrăcate, eu văd īnsă oraşul,

cireada de vite, patrafirul.

 

 

mirosul de sīn plin cu lapte

 

***

peliculă ştearsă, spectacol unic,

fără actori,

fără repici, fără decor;

 

mai tīrziu cineva ridică o scară,

altcineva se ridică deasupra noastră

şi īncepe să recite la portavoce

ultimele două strofe ale acestui poem;

 

***

să-l primesc pe cel care īntīrzie la cină,

să-i dau să mănīnce mai mult,

să-l las să facă ce vrea,

să-i spun că de el depinde noua ordine;

 

trupul său negru miroase īncă

a sīn plin cu lapte.

 

o pasăre complet carbonizată

intră şi iese din cadru,

nu-mi pasă dacă īn ghearele ei

se zbate un peşte pirania;

 

muştele de chihlimbar

au īnceput să zboare,

intră şi ies din cadru,

totul e un refren ce nu trebuie ascultat, ci văzut;

 

***

amin, amin vă spun vouă,

eu sīnt cel care veghează ca trupurile voastre

să nu piardă mirosul de sīn plin cu lapte;

 

amin, amin vă mai spun:

toate visele voastre se vor īmplini

dacă veţi găsi īn voi puterea

de a vă lăsa

uşor, uşor asfixiaţi sub aripa cerului.

 

 

Schelet de bărbat ghemuit

 

linia morţii e īntre noi,

un zid scurt,

foarte mult pămīnt īntre degete;

 

ştii că nu vin spre tine,

dar īmi spui să nu vin;

 

eu stau aici,

stau foarte bine aici

şi beau un pahar imaginar

de tărie;

 

ştii că liniile dintre oameni

sīnt ca nişte tuburi

īn care putem găsi, la fiecare pas,

cīte un schelet de bărbat ghemuit.

 

(Din volumul Lumea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut, Editura Vinea, 2006)

Comentarii cititori
sus


Ioana Morpurgo

 

 

*

 

allow the waters to calm down

let the sea anemones hold their breath.

fluorescent plankton

lead the way up

to unfiltered light.

disturb not the banks of jelly fish

- our daily necessary gestures -

our clarified peace, transparent and

simple.

keep the waters so still

that the osprey can see

all the way down,

where, not having his vantage point

ourselves, we cannot always see.

let the seagulls feast

on remains of our anger,

the splintered wreckage

of resentment

now drifting with the currents.

let the mornings which follow

come speechlessly

in order, uncovered.

the algae of souls – exhausted,

shall rest twisted together,

carried back and forth

by familiar waters.

and the reefs of disquiet

each demented coral,

ossified and asleep –

let their fingers not grasp,

not lure

not demand,

nor feed from our flesh

when aroused.

let the waters calm down

invite the blue whales

to hold our madness in their mouth

hold it tight for a while.

our rage – let it settle

go down like a sunk ship

and sharks –may they lose their hunger.

 

 

1. Love Child

 

Autumn child,

born when the quinces ripen

when all the birds are gone - you’ll grow waiting

for them to return,

grow while the beasts are sleeping, the butterflies -

hidden and still,

the rivers frozen.

My breast - the only thing alive,

and on its milk you sail your little boat of dreams.

 

little girl, who lived in me as in a tree hole

your sleep is deep,

It throws no blizzard

of impatience upon your soul.

Your wakefulness – alert,

like that of a lizard

when it hunts the ants

on leaves of light.

 

You’re agitating your arms in the air

to  grab the air

make it yours,

grab the sky

bring it to your mouth, taste it,

haste, squeeze its flavour

between your lips.

Grab God by the beard

trees by their leaves,

waters by their waves,

badgers by their tail,

shadows by their veil.

Then the whole world

by a first word.

 

Little child of light,

made of restless thoughts, wandering thoughts,

thoughts that burn - all melted in you,

dissolved, distilled, purified.

me and your father melt in you

like two sounds,

two sea currents.

Two fires rejoicing.

 

you come from a fluorescent world,

the caves of my depths,

the flood of my blood,

the thousand songs sung jointly

the still flight of a transparent kite

- like a hope

the rivers – all right at their spring,

ready to burst into dancing

the rivers before the mud,

before the hard rocks

at the very place where only the moss

resides softly,

the satellites  – all aligned

all geared up  to start orbiting your planet.

a world awaiting to be born.

self-contained, like a deeply buried gem.

 

We found you

in the deepest of all woods

one morning

when it ought to have snowed

and ice was meant to cover the earth.

In stead of which, there was you:

a warm secret, cleaner, whiter than snow,

as silent as planet Pluto.

We came home and swore to each other

to keep the secret,

keep it safely locked

in a room painted with light,

out of the dragons’ sight,

out of the reach of octopuses,

away from the mud,

away from the sad, inert vocabulary.

We learned to love you by heart,

even before you were written

inscribed with unknown, ancient letters

onto the parchment of our genes.

 

 

Necessary Inventions

 

You

Are invented.

Your big beliefs meant to shatter

This petty world,

Your defiance, your defences

Your skilfully deployed intimacies

Your unbeatable earthly gods

Made out of earthy little passions,

Even your charming shyness

- all invented.

The song of all your songs

Likewise- carried by me like a foetus

Through long years of gestation

At the end of which I expelled you

Straight into bare reality.

A manufacturing mistake though:

You spend most of your time

Parachuting yourself

Into the void of self-analysis.

You rarely take precautions.

And you hardly ever resist the temptation

Of inventing me back.

 

 

Noi două

 

Cānd īţi arăt lumea

frunză cu frunză,

dans după dans,

cuvānt cu cuvānt,

tu te ghemuieşti sub formă

de scoică

şi te pregăteşti

īn tăcere absolută

să o īnghiţi

ca pe-un fir de nisip

pentru a o transforma

īn timp, īn perlă

īnăuntrul tău.

 

uneori īmi aduci bucăţele de lume

pe care mi le īnchizi īn palmă

ca pe un secret.

Dacă deschid palma şi īncerc

să te-nvăţ cum se cheamă fiecare:

'pană de pasăre călătoare'

'pāine'

'zăpadă'

'hārtie pe care am scris o poezie pentru tine'

de cele mai multe ori te-ntristezi.

Ca şi cum ţi-ai dori

Ca anumite lucruri

să nu poarte nici un fel de nume.

doar senzaţia de moale, de cald,

de rece, de penumbră,

senzaţia de vis şi cea de mic şi de mare

să le idendifice.

dupa cum se poate identifica

şi dragostea,

cānd se leapadă de cuvinte.

 

 

Pandora

 

Am un singur ochi şi cu el privesc la lume

răsucit sub gene īntr-o noapte ca asta

cānd se joaca mult teatru.

mă ţin articulată printr-un fel de presiune

fără să ştiu de unde vine.

Văd următoarele lucruri:

1.soarele bezmeticind pe cer –

produce zgomot de roţi de tren ruginite.

2.oameni care se pierd unii de alţii

īntr-un fel de somnolenţă deplină

ce le īndreptăţeşte creşterea mutantă

a eului – cancer

tot cu un fel de zgomot de şenile.

3. văd zilele care curg īntr-o ordine prestabilită:

-īn prima zi ne privim cu ochii

-īn a doua – cu māinile

-a treia zi vine cu visele toate īnhămate

ca să o tragă mai departe

-īn a patra zi memoria deja ajută obsesia

-a cincea vine cu marea lipsă de sens a tot şi a toate

-şase – ne privim īn ochi.

4. văd toate astea ca pe niste sfori de cānepă

legate de stele, care rotesc pămāntul īn hău.

5. există un carusel elementar al fericirii

copiii care s-ar fi putut naşte

sunt singurii care se mai pot acum bucura,

prinşi īn curelele de siguranţă

pe locurile lor din carusel.

De partea cealaltă īi putem auzi uneori,

Cānd e linişte ca acum – vorbind īn şoaptă

Despre noi.

6. spre dimineaţă ne prefacem cu toţii īn culori

ne asortăm şi plecăm īmpreună

doi cāte doi. Albastrul tău merge cu toate.

Eu sunt ca umbrele – incolor.

Am devenit astfel de-a lungul timpului

cāt m-aţi ţinut īnchisă de vie īntr-un cavou

pānă am īnceput să mă descompun īn fapte,

să put īn beznă.

Cam atunci ai apărut tu.

Din mii de virmi care mă māncau de vie

m-am recompus intactă,

gata să sar din cutie la primul scārţāit al capacului.

Te auzeam dinăuntru dānd tārcoale

pānă te-ai hotărāt brusc să deschizi cu vārful ghetei

Bazarul.

 

Şi m-am năpustit atunci afară.

AFARĂ!

Te-ai tras un pas īnapoi neştiind

ai cărei bestii mărunte

sunt ochii aceia şiroind foamea şi setea

De lume ca pe-un sānge.

'nu pe tine te vreau!' ţi-am zis, 'ci pe mine'.

Eram deja departe.

Răzbisem īntr-o secundă prin lume

trezindu-i pe toţi din somnolenţa primei zile

şi mă aflam acum īntr-o altă cutie,

mai largă mai vie, dar tot o cutie.

 

Īţi mulţumesc oricum, omule albastru,

pentru culori, zile, carusel, joc de lumini

şi īn final pentru această distinsă şi pretinsă

Libertate.

Ţi-am scris toate astea

īn ziua a şasea.

 

 

Comentarii cititori
sus


Tiberiu Neacşu

 

 

COR VI

 

Intru īn tine ca-ntr-o cameră cu igrasie,

ca dalta coloanelor ionice,

ca urechea īn Van Gogh,

intru c-un vultur de aur, cu cioara vopsită,

cu Venus şi Circe īntr-un tango.

Zgomote scurte, mai plini īn plin suntem

(era perioada īn care-ţi citeam din Celan)

străbăteam parcuri īntregi, bulevarde şi case

pānă mi-ai dublat cāteva dintre oase,

cāteva importante, ş-altele roase,

sorbind ridicol dintr-o sticlă de vin

am urlat

You sea! I resign myself to you also – I guess what you mean!

 

Gata! Circurile astea īmi fac bătături. Mai am puţin pānă la apă

glasuri īnchise īn mesteceni cu ochi,

ajung peste mine şi dorm

ca-ntr-o ploaie acidă, ca-ntr-un paradis vertical,

s-a dus şi mitul cetăţii pline de cal, s-a dus

chiar şi sfārcul ei ce atārna īn sus

vopsit ca dintr-o instalaţie.

Mă ridicasem īn picioare ca la pluton.

Īmi citeam anecdote, īncercam să mă-ndes īn palton,

să mă gāndesc la

copiii care cedau timp pe istorie, nu mai am piept,

nu mai am decoraţii, nici glorie, sunt om

şi peste mine se-ndeasă lumini.

Dimineaţa mă trezesc greu. Ieri nu ştiu cum am adormit,

poate īnfipt īntr-o izmană de schit, poate cules,

era să mă-nfrupt din crupa unei cucoane din mers, era să

vorbesc amuţit.

 

Ies din tine ca dintr-o cameră cu igrasie,

ca dalta coloanelor ionice,

ca urechea din Van Gogh.

Nu ştiu cine sunt doamnele care mă cheamă anevoie

la un tango,

pe tine te văd desluşit ca paşii unei zăpezi īnchipuite.

Subţiindu-te, mestecānd soare,

ies din tine şi-mi spui că nu doare, nu doare deloc, ba chiar

īnfloreşte

o mare de māini, cumpărată cu două parale,

o vale curmată

de toc şi sandale, amestec de palmă, elipsă şi nor,

sfeşnicele tălpilor coapte

m-ar boteza īntr-un cambré liniştit,

īntr-un hol de mătase circulară, īn trup ascuţit.

 

Acum nu mişca īngerii prin cāmpul de maci!

Nu mai rămāne niciunul şi, iată

fac vānt şi mi-e frig, hai, mai pune-o lopată,

mai toarnă un om peste mine şi taci!

 

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĆ¢tre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey