Angyal Gyula
Tobias Kunze
Philip Meersman
Iulia Militaru
Felix Nicolau
Claudio Pozzani

 
sus

Angyal Gyula

 

 Împărăția durerii
(inspirație: Kingdom of sorrow, Anathema)

 

N-am tată. În mai 2014 a decedat.

Să fac față. Sunt paralizat, stupefiat.

Tații sunt primii eroi ai băiețeilor. Cât adevăr!

Câte amintiri, alinare, amânări!

Hoinăresc prin împărăția durerii, îmi flutură doliul – mantie  funestă.

Propria consolare dezgroapă amintiri, atestă.

angyalSunt micul tău prinț, mă ridici deasupra capului,

tatăl-meu-balaur, în poza alb-negru, îi zâmbești aparatului.

Rana proaspătă oftează, în surdină, cântecul încă mai geme.

Boare tânguitoare, harfe de adio, anateme.

Nu pot decât să sper că durerea va dispărea.

Sunt un prinț orfan, prietenul-balaur a avut o soartă rea.

Alegând alcoolul zi după zi, spune-mi, de ce ai plecat?

O moarte lentă – moderația nu te-a ajutat.

Forma frunții, bărbiei, nasului, se conturează perfect.

Jumătate din fața ta pe scena lumii o reflect.

Serile îmi închipui că ești aici.

Amintirea ta strunește basul zilelor banale.

Hoinăresc prin împărăția durerii, se aude un vaier

și ninge cu cenușă: era în viață până mai ieri.

Doliul e milă legitimă față de sine, chinuri mantrice învârt pe șirag.

Sunt micul tău prinț pe planeta năpădită de baobab.

Soare înjumătățit, steaua familiei, pierzându-și polul,

să vorbească amintirea, să cânte corul,

alcoolismul distruge, în tunelul morții hoinărești,

în împărăția durerii o coroană din oase părintești!

Când eram copil îmi mângâiai obrazul în somn, amintire vie,

iar eu te-am împins din reflex, tată, cu iertare să-mi fie!

Ai fost un tată gelos, iar mai târziu eu adolescent violent, îmi pare rău,

visele cenușii, anii te-au aruncat într-un hău.

Tații erau veseli cândva, puternici, nu era nimeni mai priceput ca ei,

dar mai târziu cel cu glugă le seamănă boli în brazdele feței.

Sunt fiul tău, tată, pentru viață îți sunt recunoscător,

te păzeam de băutură, să n-o faci, să n-o faci, te implor!

 

Alcool, tu, fiară lașă, amăgitoare,

mi l-ai luat pe tata, nu există iertare!

Tata, uriașul meu perfect, pun amintirile noastre cap la cap,

câteva zeci de ani cu tine m-aș mai fi certat!

Ai fost un om încăpățânat, care nici din exemple, nici din greșeli n-a învățat,

mai bine-ai plecat să ajungi, ca să te iubesc neîncetat!

”E băiat! E băiat!” ai strigat în curtea spitalului când m-am născut,

iar eu acum șoptesc plângând, ”tatăl meu a dispărut, a dispărut.”

 

Familia, iubirea e poate cea mai mare avuție.

N-am tată, n-am tată, cânt pe o neagră câmpie.

Doliul m-a uns rege, asta sunt, un împărat întunecat,

în împărăția durerii mângâierea tatălui, coroana de pe cap.

 

Traducere de Andrei Dosa

 

 Esența metalului

 

În hala cu cânturi barbare,
Din orga de voci sunătoare,
Din norii de fum butaforic
Mustind de efect euforic,
Țâșnesc energii tumultuoase,
Iar tobă și puls, corzi și oase,
Trosnesc, tună și se adună
Cu glas de dragon când detună
Profetul, precum o cometă
În noapte lovind o planetă,
Și rage cu foc și cu pară,
Când imnul păgân își declară.
Din turma mugind a urgie
Și dinții scrâșnind de mânie,
Copilul-blestem prinde viață,
Sudoarea de foc de pe față,
Și-o scutură sub reflector,
În naosul bubuitor,
Și urcă pe scenă și tună
Din tunet, culege furtună,
Și tobele mitraliază,
Și orgile blasfemiază,
Solo-uri electrice urlă
Scântei microfoanele-azvârlă,
Scântei care joacă cu foc,
Pe chipul profeților rock.
Dansând recviemuri alegre,
La pogo vin oile negre,
Le țin semizeii de umbră
Prin Văile Morții când umblă,
Dar se-nvăpăiază zadarnic
Căci, ca un stigmat de amarnic,
I-a ars curcubeul din fiare
Și negru-catran la culoare.
Iar aripi de geacă de piele
Veghează, angelic, sub ele
Dorințe feroce, străvechi
Mânând mai în beznă perechi,
Ce gustă în locuri retrase,
Plăceri așa-zis păcătoase.
Ca îngeri căzuți pe pământ,
Se întorc după-aceea și strâng
La piept tot ce-i cântec de dragoste
Și-și plâng și durere, și pacoste.
Așa n-o să-i doară mai mult
Decât un vremelnic tumult.
Iar dacă ne-așteaptă pieirea
Noi sfinți vom fi, asta ni-i firea.

 

Traducere de Alexandru Călin

 

 

Inerție învățată

 

Pentru băieții, cărora nu le place rahatu'.
Nici povestioarele despre tine.

Să facem acum ceva, încât să apucăm ziua de mâine.
Mulțumită dezvoltării inexistente în capete, faci cunoștință cu probleme de acum patruzeci de ani.
Te miri că nu poți bate un cui în peretele de beton al blocului. Ai mierli-o, acesta este un beton B280, be baza de CAER, care s-a dat gratis pe atunci, dar numai acum, și numai pentru regățeni, oferta e fix 200 de mii pe credit în CHF.

Stai cu nea Nelu și cu Vladimir, care au clădit cu patru clase trecutul, în care Premiul de Stat l-au primit siderurgiștii, nu și mediciniștii. Intră pe un site de porno, și vezi cum și-o puneau sexagenarii, ca să știi că aici e gerontocrație, numită democrație. Pare-se că prezentul a fost construit de pensionari, dar uită-te prin jur – vezi un oraș pustiu, plin de găinari. Cu moși de cincizeci, șaizeci ori șaptezeci de ani, poate cu o Q7 și trupa antitero te răsfață dacă ceasul bombei demografice se apropie de zero.

Dacă vă spun că sistemul de pensii se va prăbuși în 2014, pentru că tinerii epocii Ratkó au împlinit 65 cu sutele de mii, adio rata suportabilității, căci fiecare moșneag vrea drepturile sale, tu spui numai atât: mai du-te-n  'izda mă-tii!

În loc de bonduri, încasăm gloanțe.

Trabantul îl ai de la Mercur, noroc că ciocolata din colțul gurii e Mars (Marte).

Octombrie Purpuriu versus New Yorker, iar sortimentul e gri, vezi că a eșuat modelul de familie cu doi copii.
Părinții mei luau mese ILEFOR, azi însă IKEA ne trage sfori.
Instrucțiunile de asamblare sunt al naibii de complicate, mă simt ca Iisus cărându-și crucea pe spate.  Pentru a mai avansa, inviți un amic, cu care turnați bere ce seamănă cu Brau, iar pentru că voi acum nu mai puteți cumpăra, doar pentru amintire vă lipsește o Fortuna la litru. Un pic mă deranjează că toți au mărfuri scandinavice, dar din salariul balcanizat ne permitem numai un uniformism consolidat.
Profesorii explică unui analfabet funcțional, care, dacă refulează, îl șutează pe dascăl ca pe un picior de scaun.
Studenții la engleză scriu proiectul din operele lui Shakespeare, dar cu un pic de noroc ajung să facă menaj la un hotel din Stratford-upon-Avon. Account-managerii se plâng că s-a micșorat piața ca pula după o baie rece.
Nimeni nu mai cumpără nimic, dar nu abundența de cumpărători este falsă, un pic?
Firma ta propune soluții inedite de afaceri, în timp ce o mamă stă involuntar, plină de jale, și totuși tăcută. la mormântul unui tată răpus de cancer.
Mulți caută un loc de muncă, dar sunt puțini care îl și apucă. Ați ieșit să protestați pentru posturi pirat interzise, dar se pare că nimeni nu este acordat pe frecvența de urgență.

Amice...

Stai cu ochelari de party fredonând către puicuțe: alo, fato, hello, mișto, dar habar n-ai că în mâinile muncitorului dobitocit din Berceni se fac două piese de Lego pentru un salar brut de optsute.

Mie nu-mi place rahatu'.
Nici povestioarele despre tine.
Să facem ceva bine, de la care sigur vom apuca și ziua de mâine.


Text scris de Liszkai András, rostit la Slam Poetry Festival de către Angyal Gyula
Traducere de Vakarcs Szilárd

 

Angyal Gyula: Vrajă de zefir-vioară

 

promoroaca iernii triste, obosite semne-mi face

năzdrăvan cum sunt acuma, strunele-i ciupesc, de tace  

preumblarea-mi: chef de elf ce-n chassé mărșăluiește,

vraja cu zefir-vioara-mi scânteiază printre dește

aurora mi-e pe creștet, ceața-i ca o mantie

printre glezne-mi rătăcește însuși februarie

ce azvârle mici surâsuri și nădejde din crâmpeie

sus pe boltă lucesc stele, ce veșminte își încheie

toți brotacii ce sunt principi au în visuri o copilă

tolbe de ger săgetează ramurile fără milă

dănțuiesc pe câmp de saltă promoroaca efemeră

un castel de vânt voi face pe această emisferă

pe sprâncene-mi șerpuiește a iernii întreagă taină

atmosferă violină, pribeag fără de vreo haină

ștrengar fără nicio grijă, adăpost cât o eșarfă

îmi salută țopăiala plopi cântând abil la harfă

bocancii-s într-o hârjoană ca soldații-n ritm zburdalnic

frumoasele somnoroase le salut și le pup darnic

viscolul și vântul moale-mi zburlesc părul iar și iarăși

cârja-polcă jucăușă la subsuori mi-e tovarăș

îmi citează din poeme cu rime și spiriduși

vrajă-mi suflă, promoroacă, inspirație pe-arcuș

timpul trece-n urma mea cu hanuri de-odinioară

din șuvițe-mi împletesc corzi vesele de vioară

apoi dacă toana de februarie-mi trece

ațipesc vraja, zefirul, promoroaca rece.

 

Traducere de Bertóti Johanna

 

Quo vadis?

 

În limba latină, „Quo vadis“ înseamnă „unde mergi?“ Este titlul unui roman al lui Sienkiewicz. Tonul scrierii acestor versuri a fost dat de volumul de poezii „Hovávonatozni“ („Undesevaopri trenul“) al lui Novák Valentin. Sintagma „Undesevaopri trenul“ a constituit tematica literară propusă pentru seara comună a Cercului literar Kelemen, condus de cel sus-amintit, și a grupării Astoria Slam Poetry, seară pentru care eu am scris această poezie. Întâlnim în ea: propozițiile de testare trimise profesorilor de către Hoffmann Rózsa (secretar de stat responsabil pentru educația publică), semnalul sonor Máv[1] și scandalul iscat în jurul Máv-ului cu câțiva ani în urmă, când au fost vândute la fiare vechi 2000 de vagoane de marfare utilizabile de către oameni cu funcții înalte. Acum pe bune... unde se va opri trenul acestei țări?

Unde se va opri trenul învățământului? Să-ncepem, deci... Mi-e sete de vești bune, de vorbe lucide.
S-auzim, Hoffmann Rózsa, dragă, cele născocite.
Poftim?!... Serii de-ntrebări pentru testare ați trimis profesorilor...
Să vedem: „Mă consider cuceritor.“
Băga-mi-aș, ăsta-i text de slam! Din inimi către inimi, negreșit!
„Am gusturi scumpe / la care se pretează-un caracter smerit.“
Flow-ul dă în herpes de la de-astea, lepră în dungi lirice îl umple...
„Pentru a ști cât fac doi și cu doi / nu pot face multe.“

...și MÁV-ul unde mai călătorește? La dracu-n faliment?
În halte părăsite sitarul meleagului răsună-ncet.
Totul e-nghițit de birocrații, buruieni pe pârloaga de grații
Bugetu-i mână spartă, clopot crăpat, sită din depravații!
„Călători, întârziem 40 de minute... o sută, vai, păi!“
Turcoazul superb al boltei cerești – sorbit cu furie de lacul ochilor tăi.
Transpiră țara, tremură se prăbușește, rănită de gloanțe,
Unde din 2000 de vagoane bune la fiare vechi le vinzi pe toate.
Tidudidu-dudidu... semnal sonor – speranță, sunet de totuși dacă.
Dijmă mută, vamă-i MÁV. De neclintit de marmură o harpă.

...și-apoi unde se va opri trenul tău, tânăr intelectual, a patriei nădejde?
În Alpi, Paris, Berlin, Viena pesemne.
O partidă fulgerătoare de căutare de slujbă, și-am rămas cu cel din urmă.
Mânat de-un manager de turism în bucătăria din „Mec“ sunt parte din turmă.
I-aș spune-unui austriac cât iau, mi-ar sâsâi: „subțire, ai?“
Să zicem... deși-n Ungaria atâta nu primeai.
Astfel mă pun pe roate, o ard în slam și în nemțește între timp
inspirație, flow am, cam tot! Și: mă pricep la limbi.

Iar la urmă: Doamne, unde se va opri trenul tău? Quo vadis, domine?
Cât valorează-un slammer ateist, dacă are suflet și-inspirație?
Față de puncte slam, preoți corupți, nu am respect,
Dar meditând zăresc cerul întreg.
Liniște à la Wass, fotoliu Kornya, Shinka-zen.
Nemuritor, în 4D, și-anume shinkansen.
Văd timpul pe șine de catran; cei buni se duc și ei cu greu.
Îngaimă, precum un plod muribund sirian: Voi spune totul lui Dumnezeu“
Doamne-ți spun secretul meu final. Religia mea de-aici derivă:
un slam bun pe harpa de marmură-i psalm aprig deopotrivă.

joi, 13 martie 2014

Traducere de Mihók Tamás

 

[1]
MÁV este abrevierea lui Magyar Államvasutak însemnând Căile Ferate Maghiare

Comentarii cititori
sus

Tobias Kunze

 

Massenträgheit (mass inertia)

 

Versiunea în limba română

 

(Intro)

Massenträgheit/ Massen- Massenträgheit/

Massenphänomen/ Massen- Massenphänomen/

Massensyndrom/ Massen- Massensyndrom/

Massendemo/ Massen- Massendemo!

 

(1.Strophe/first verse)

Information durch Medien?

Von wegen, denn die Glotze ist ein Alien!

Für jeden schädigend, auf ewig Trend?

Macht doch keinen Hehl daraus,

an die Kiste haben wir alle unsere Seele verkauft!

Hier kommt niemand lebend raus,

wir wollen eh nichts verpassen

und spenden regen Applaus

an die redenden Fratzen,

die es stets schaffen, uns wie Leichen aussehen zu lassen –

Was? –

Stell dich zwecks vergleichen doch mal neben den Kasten!

Siehst du sie dank den Geräten wie im Nebel leben?

Wie sich Bilder an die Schädel kleben, blaue Schleier legen

sie lahm. Keiner wagt zu reden wegen Sabberfäden,

die warm, aber bald kalt Gitterstäbe weben!

 

(Bridge)

Massenträgheit/ Massen- Massenträgheit/

Massenphänomen/ Massen- Massenphänomen/

Massensyndrom/ Massen- Massensyndrom/

Massendemo, Massen- Massendemo!

 

(2. Strophe/second verse)

Bullshit ausHollywood,

Daily und Reality Soaps;

Manager sagen „Anything goes!“

und alle zappen happy drauf los,

quer durch die Shows,

bis sie ernst nehmen,

was sie fernsehen

und nichts mehr verstehen!

Derbe Spots im Werbeblock,

die Postmoderne lockt

und jeder glaubt, das er den Schrott

braucht oder erntet Spott!

Denn es geht so leicht aber verstopft den Kopf,

wir drücken STAND BY anstatt dem OFF- Knopf!

Alle wissen Bescheid, doch das Gerät bleibt

die Ursache weltweiter Massenträgheit!

Alle wissen Bescheid, doch das Gerät bleibt

die Ursache weltweiter Massenträgheit!

 

(Outro)

Massenträgheit/ Massen- Massenträgheit/

Massenphänomen/ Massen- Massenphänomen/

Massensyndrom/ Massen- Massensyndrom/

Massendemo, Massen- Massendemo!

 

 

Inerția masei

(Traducere: Simona Cratel) 

Versiunea în limba germană 

 

(Introducere)

Inerția masei/ Inerția de masă a maselor

Fenomenul de masă/ Fenomenul de masă al maselor

Sindromul de masă/ Sindromul de masă al maselor

Demonstrație în masă/ Demonstrația în masă a maselor

 

(Prima strofă)

Informare prin media?

De unde, căci teve-ul e un alien!

Pentru toată lumea dăunător, pe vecie un trend?

Nu mai facem un secret din asta,

Teve-ului ne-am vândut sufletul cu toții!

De aici nu mai iese nimeni în viață,

Nu am vrea oricum să ratăm nimic

Și donăm ropote de aplauze

Panaramelor vorbitoare,

Care reușesc mai degrabă să ne facă pe noi să părem niște leșuri -

Ce? -

Mai așază-te odată cu scopul să te compari în fața cutiei!

Vezi tu cum din cauza acestui aparat trăim în ceață?

Cum se lipesc de craniu imagini, văluri albastre

ne paralizează. Nimeni nu îndrăznește să spună ceva din cauza șiroaielor de salivă,

Care călduțe, dar reci, țes gratii ca la pușcărie.

 

(Refren)

Inerția masei/ Inerția de masă a maselor

Fenomenul de masă/ Fenomenul de masă al maselor

Sindromul de masă/ Sindromul de masă al maselor

Demonstrație în masă/ Demonstrația în masă a maselor

 

(Strofa a doua)

Căcat de la Hollywood,

Daily și Reality Soaps;

Managerii spun: „Anything goes!”

Și happy schimbă cu toții programele,

Dând peste Shows,

Până când iau în serios

Ceea ce văd

Și nu mai înțeleg nimic!

Reclame agresive în pauză,

Care ademenesc lumea postmodernă

Până când fiecare crede, că are nevoie de acel gunoi

Ca să nu se râdă de el!

Căci funcționează așa de ușor, dar congestionează capul,

Apăsăm STAND BY în loc de butonul de OFF

Toți știu asta, dar aparatul rămâne

Cauza inerției de masă în lumea întreagă!

Toți știu asta, dar aparatul rămâne

Cauza inerției de masă în lumea întreagă!

 

(Epilog)

Inerția masei/ Inerția de masă a maselor

Fenomenul de masă/ Fenomenul de masă al maselor

Sindromul de masă/ Sindromul de masă al maselor

Demonstrație în masă/ Demonstrația în masă a maselor

 

 

Während Frau Schrader schreibt

Versiunea în limba română

 

Während Frau Schrader schreibt / treibt das Leben es bunt /
und / unter dem Fenster / die wildesten Blüten / poetische Zoten / in jeder Sekund’

Fundstück für jeden / der weiß wie zu leben / und wie der Puls der Zeit so pumpt

prunkvoll gestopft / die Tage mit Sagen / & Mythen & kleinen Geschichten
die Sinne hin loten / & davon berichten / kann jede, die weiß wie zu dichten.

Mitnichten Frau Schrader / gefangen im Hadern / am Schreibtisch mit profanen Zeilen
Sie hat schon ein paar / doch bald ist Abgabe / so muss sie sich tierisch beeilen /

Und hackt in den Rechner und tippt Buchstabe,
Buchstabe, Buchstabe, Buchstabe, Buchstabe,
S
chwarz auf weiß, und draußen derweil, verleiht das Leben sich Farbe:

Ein Rabe pickt geschickt / in Gosse und Gulli nach Geld /
weil er der glänzenden Münze / geschmiedete Künste / für Nestverschönerung hält

Ein Schlüssel fällt / einem Herrn aus der Tasche / und zack / fliegt der Rabe herbei
wie als Rache der Tat  / stiehlt seiner Frau gerade / im Baume ein Marder ein Ei.

Fährt ein Fahrrad vorbei / mit zwei Leuten besetzt / muss bremsen, entsetzt / bemerkt leicht verletzt / der Fahrer das jetzt
zwischen Nabe und Speiche / der Marder als Leiche / fest steckt.

Die zweite Person / ist weiblich und schon / beginnt sie zu schimpfen / den Marder verwünschend / die Nase zu rümpfen / den Fahrer zu impfen / mit ein wenig mehr an Respekt, denn der steckt /

die Reste vom Tier / in ’nen Fetzen Papier / und das Bündel zerknüllt in den Müll /
Da richtet die Freundin / das Wort an den Freund hin / vermittelt ihm weniger still:

"Hast du denn den Marder / gefragt ob der Arme / im Dunkeln des Mülls sterben will?"

Doch da kriegt sie ’nen Schreck / denn just weggesteckt / entfleucht das Tier seiner Gruft
und zack ist es weg / von Dannen gewetzt / wie ein Blitz zurück an der Luft.

Mitnichten Frau Schrader / vernichtet Armada / geschlagen mit ihrer Arbeit /
die arme Frau Schrader / im Warmen am Hadern / hat gar nichts von ihrer Freizeit

Sie kommt nicht voran, nur einzelne Schritte, noch einige Stücke fehlen zur Mitte/
und was sie da schreibt, ist ein Artikel für eine Gazette namens Brigitte!

Igitte, wie bitte? das schlaucht/ Sie hätte den Sonntag gebraucht,
doch nun sitzt sie hier und improvisiert, und ihr roter Kopf, der raucht!

Sie hackt in die Tastatur / isst nur Pasta pur / obwohl sie's nicht mag,
wie den Job und den Tag, lieber wär’ sie im Park – zur Kur.

Denn da
wird ein Eichhorn gejagt  / von zwei tumben Hunden /
die den Fluchtbaum des Eichhorns eifrig umrunden /

Sie hätten die Jagd / gesund überwunden /
wären sie nicht durch eine Leine verbunden /

Nun hängen sie da / als röchelnder Knoten / mit zappelnden Pfoten am Baum /
Aus den Mäulern tritt Schaum / der Halter rennt her / und kann seinen Augen nicht trau’n /

„Veterinär!“ schreit er / und panisch nach Hilfe / dass Enten laut schnattern und flattern im Schilfe /
am Teich / doch sogleich / packt sich jemand ein Herz / um Hunde und Halter zu lösen vom Schmerz /

Es ist die Frau vom Crepes-Stand, die eben noch hinter der Theke stand /
sie nimmt ein riesiges Messer zur Hand und kommt nun eilig des Weges gerannt /

Ein zackiger Schnitt um die Leine zu trennen / die eben noch Hälse gedrückt
und schon sieht man den Eigner fast flennen / beinahe zerschmelzend vor Glück

Die Hunde, sie spucken, und zucken und gucken und schütteln sich voller Elan/
als wär’ nichts gewesen, den Körper und pesen sofort rüber zu einem Schwan /

Ja, das sind Geschichten, die hören nicht auf, die sind auch jetzt nicht vorbei, /
denn die Hunde, die zwei, sind edel und wertvoll und dank der Dame nun frei /

Es ist wie im Märchen: Herrchen ist reich,
und lädt sogleich die Dame vom Teich in sein privates Reich.

Und vielleicht sind die zwei, Verzeihung, die vier, seit diesem Tage ein Paar /
Ich hab’ sie nicht gefragt, aber geht in den Park, vielleicht sind die ja gerade da.)

Mitnichten Frau Schrader. Die Arme zu Hause macht gar keine Pause /
und wünscht sich ein zünftiges Eis oder Brause /

Sie sitzt am Schreibtisch, spitzt den Bleistift, kritzelt fleißig Skizzen, zweifelt,
denn was bleibt ist nix Gereiftes, glitzernd Schweiß, sie schwitzt ganz eifrig,

und das nur für'n bisschen Zeitschrift! Ja, Frau S. weiß, all das reicht nicht
denn kein Geistesblitz hier zeigt sich, weder Horizont noch Weitsicht!

Keine Muse, sie zu küssen, Ihr Artikel, die Kolumne
bleibt so fad wie hingeschissen / hingekrickelt, ziemlich dumm, ne?

Um ne einzige Idee zu haben, gäb’ sie was sie hat,
doch das Leben, das sie sehnt, findet gänzlich draußen statt!

Ein Alzheimer-Patient erinnert sich kurz an sein gesamtes Leben!
und er schreibt wie besessen, denn es zu vergessen, könnt’ er sich niemals vergeben!

Ein Attentäter in Afghanistan
muss enttäuscht wieder zurück nach Hause fahren

seine Autobombe hat nicht funktioniert
was ihn bis in Mark und Bein deprimiert

Futsch ist die Ehre, als Kämpfer zu sterben,
es herrscht nur noch Leere, nur Schande zu erben,

fanden doch keine Soldaten den Tod,
wurden durch sein Versagen verschont.

Und wie dem Attentat zum Hohn
Stand der Märtyrer-Mehrtürer im Halteverbot.

Er hat nicht den Segen Allahs und sagt sich deswegen das war's.

Und so fährt er nach Haus, holt den Strick aus dem Stall
und knüpft ihn sich geschickt um’s Genick

Ohne Bombe die tickt, ohne Zündung und Knall
hat er sich ins Jenseits geschickt.

Ja, so kann es kommen, denkt sich ganz benommen
der Leser, der dies hier vernimmt,

wer weiß, ob es eben das Leben so schreibt
oder alles was hier steht nicht stimmt.

Man weiß nur, dass draußen das Leben passiert
während Frau Schrader die Schläfen massiert.

Man merkt, in ihr kocht es, Granate Frau Schrader,
in ihrem Kopf tanzen Gedanken Lambada.

Und plötzlich, da weiß sie, was sie sich vereitelt: Das Entdecken der Poesie, die die Welt bereithält/
Sie schmeißt schnell / zig Dokumente vom Schreibtisch und reißt sich fast ihre Klamotten vom Leib /und schreit um die verlorene Zeit: Ich bin frei, ich bin frei, ich bin frei!

Vermaledeite Kemenate – Gebenedeite Fahrrad-Pedale!
So fährt sie ins Freie, als sei es die Weihe des Geistes der reif ist für Lebensanleihe/
Sie fährt und fährt, man sieht noch den Schatten / auch heut’ noch, hat sie keinen Platten.

Und die Moral von der Geschicht: Des Menschen Geist, so treu zur Pflicht,
er selbst, nicht Freiheit ist das Hindernis. Und die, die das erkannt hat, wie will die noch aufzuhalten sein.

 

În timp ce doamna Schrader scrie

(Traducere: Simona Cratel)

Versiunea în limba germană 

În timp ce doamna Schrader scrie/ viața curge pestriță/
Și/ sub fereastră/ cele mai sălbatice flori/ glume obscene/ în fiecare secundă

De găsit și de luat pentru oricine/ care știe să trăiască/ și cum bate pulsul timpului ostentativ umplut peste poate/ Zilele cu legende/ & mituri & mici povești care dau sens/ & despre asta / poate vorbi oricine, care știe să versifice.

Sub nicio formă doamna Schrader/ prinsă în lupte/ la masa de scris cu rânduri profane
Are deja câteva/ cu toate acestea curând este termenul de livrare/ atât de rău trebuie să se grăbească/

Și butonează la computer și bagă litere,
Litere, Litere, Litere, Litere,
Negru pe alb, iar între timp afară, viața e plină de culoare:

Un corb caută îndemânatic/ În canale de scurgere bani/
Pentru că el monezile strălucitoare/  artele făurite/  le ia drept înfrumusețare a cuibului.

O cheie îi cade/ Unui domn din buzunar/ și imediat/ zboară corbul deasupra ca răzbnare a faptului/ că perechii sale îi fură tocmai acum/ o nevăstuică un ou.

Trece o bicicletă prin preajmă/ ocupată cu două persoane/ trebuie să frâneze, îngrozit/ observând ușor accidentat/ cel care pedala că la intersecție/ Nevăstuica acum cadavru/ Zace.

A doua persoană/ de sex feminin, frumoasă/ începe să bombăne supărată/ înjurând nevăstuica/ strâmbând din nas/ înțepându-l pe însoțitorul său/ cu un pic mai mult respect decât cel care bagă/

Rămășițele animalului/ în niște bucăți de hârtie/ și pachetul îl îndeasă în gunoi/
Iar prietena îi adresează/ câteva cuvinte prietenului ei/ nediplomatice:

Ai întrebat nevăstuica/ dacă vrea săraca/ în întunericul unui coș de gunoi să moară?

Dar numai ce zice asta și o cuprinde groaza/ căci deși abia aruncată/ își distruge mormântul creatura și a și dispărut/ pusă pe fugă/ ca un fulger înapoi în aer.

Sub nicio formă doamna Schrader/ armată distrusă/  lovită de muncă/
Biata doamnă Schrader/ adâncită în lupte/ nu primește nimic de la timpul ei liber

Nu reușește să înainteze, doar câșiva pași, încă îi lipsesc niște bucăți din mijloc/
Și ce scrie ea acolo, este doar un articol pentru o revistă numită Brigitte!

Bleah, ce?! Asta cere mult timp/ Ar fi avut nevoie și de duminică,
dar acum stă aici și improvizează, și capul ei roșu scoate fum!

Bate la tastatură/ mănâncă paste goale/ deși nu îi plac,
Ca și slujba și ziua, mai degrabă ar fi vrut în parc – drept tratament.

Căci acolo
O veveriță este fugărită/ de doi câini proști/
Care pomului în care ea a fugit agitați dau târcoale/

Ar fi supraviețuit nevătămați vânătorii/
Dacă n-ar fi fost uniți printr-o lesă/

Acum stau acolo/ ca două noduri care miros aerul/ cu labe tropăitoare lângă pom/ Din bot atâtnându-le spume/ stăpânul aleargă spre ei/ fără să-și creadă ochilor.

Un veterinar! Strigă el/ panicat după ajutor/ de rațele încep să măcăne și să dea din aripi pe mal/
Și totuși cineva își face curaj/ să elibereze câinii și stăpânul lor de dureri /

Este doamna de la standul de clătite, care puțin înainte în spatele tejghelii stătea/
Iar acum cu un cuțit uriaș în mână vine spre ei în fugă/

O tăietură să separe lesele/ care apasă gâturile și deja stăpânul se bâlbâie/ aproape topindu-se de bucurie

Câinii scuipând, zvâcnind și scuturându-se plini de elan/
Ca și cum n-ar fi fost nimic, căci se reped imediat la o lebădă/

Da, sunt povești, nu se opresc niciodată, și nici măcar nu s-au sfârșit măcar,/
Căci câinii, cei doi, sunt nobili și prețioși și datorită doamnei din nou liberi/

Este ca într-o poveste: stăpânul e bogat
Și invită imediat doamna de la lac în regatul său privat.

Și poate că sunt cei doi, pardon, cei patru, de la această întâmplare un cuplu/
Nu i-am întrebat, dar mergeți în parc, poate chiar acum sunt cu toții acolo.

Deloc doamna Schrader. Săraca e acasă și nu are nicio pauză/ și își dorește o înghețată ca lumea sau o limonadă/
Stă la masa de scris, ascute creionul, mâzgălește silitoare noi schițe, are dubii, căci ce rămâne nu este ceva serios, traspirație sclipitoae, transpiră sârguincioasă,

Iar asta doar pentru un pic de spațiu de ziar! Da, doamna S. știe, că nu e destul
Căci nicio idee sclipitoare nu se arată aici, nici la oriyont și nici în câmpul vizual!

Nicio muză s-o sărute, articolul ei, rubrica
Rămâne la fel de fadă ca și cum ar fi căcat-o/ aiurea, nu-i așa?

Ca să aibă o singură idee, ar da orice,
dar viața pe care și-o dorește, tocmai se petrece afară!

Un pacient cu Alzheimer își amintește pentru scurt timp întreaga sa viață!
Și scrie ca posedat, căci să uite, nu și-ar ierta-o niciodată!

Un atentator în Afganistan
Trebuie să se întoarcă dezamăgit acasă

Bomba sa nu s-a declanșat
Ceea ce îl deprimă până în măduva oaselor

S-a zis cu onoarea, ca luptător să moară,
Guvernează doar neantul, va moșteni doar rușine,

Nu și-a găsit niciun soldat moartea
Au fost prin eșecul lui cruțați.

Și cum atentatul drept luare în râs
A ajuns, martirul a avut interdicție de oprire.

El nu a primit binecuvântarea lui Alah și de aceea își spune că s-a terminat.
Și așa călătorește acasă, ia sfoara din grajd

Și o leagă îndemânatic în jurul gâtului
Fără bombă care ticăie, fără aprindere și explozie
s-a trimis singur pe lumea ailaltă.

Da, se poate întâmpla, se gândește uimit
Cititorul, care examinează asta,

Cine știe, dacă așa scrie viața
Sau dacă este chiar adevărat.

Se știe doar că viața se petrece acolo afară
În timp ce își masează doamna Schrader tâmplele.       

Se poate observa, se fierbe ceva în ea, grenada doamnă Schrader,
În capul ei dansează gândurile Lambada.

Și deodată, știe, care-i dezamăgirea ei: Descoperirea poeziei, ce ține lumea în așteptare/
Azvârle repede/ Nenumărate hârtii de pe birou și aproape că își smulge hainele de pe corp/

Și țipă după timpul pierdut: Sunt liberă, sunt liberă, sunt liberă!
Blestemată încăpere – binecuvântată pedală de bicicletă!

Așa merge în aer liber ca și cum ar fi vorba de binecuvântarea spiritului gata pentru viață/
Călătorește și călătorește, se mai văd doar umbrele/ nici în ziua de azi nu a rămas în pană.

Iar morala acestei povești: Mintea omului, atât de dedicată obligației, doar ea, nu libertatea este o piedică. Iar cea care și-a dat seama de asta, cum mai poate fi oprită?

Comentarii cititori
sus

Philip Meersman

 

Darfour

 Versiunea în limba română

À four
Scorching my heart
Soothing conscience
Suffocating in Polish never-agains
Searching excuses
to dodge the airsupportless therapycharges
Mogadisciu whishaway
Genuside
No rights
Genesis.

Darfour
Scorched by the sun
Why hasn't the water
rinsed you clean
We already gave
other areas
washed over
by all our help

Dafür
All the more reasons why
Shortage of men
Meagre means
Dangeling at the train
to prioritize
Oil floats fast
Oil for food
Fuck
you

Therefor
fourbi
forbear
foutu
fuck
you
too!

 

Darfour

(trad. Liliana Ștefan)

English version

À four[1]
Pârjolindu-mi inima
Liniștind conștiința
Înăbușind nicio-dăți în poloneză
Căutând scuze
pentru a evita cheltuielile pentru terapie de trăirefărăaer|
Mogadishu șuieră în depărtare
Ge-No-cid
Fără drepturi
Geneză.

Darfour
Pârjolit de soare
De ce apa nu te-a
spălat
Am dăruit deja alte regiuni
inundate
cu ajutorul nostru
Dafür
Cu atât mai multe motive
Deficit de bărbați
Resurse sărace
Legănându-se în urma trenului
pentru a stabili prioritățile
Petrolul plutește rapid
Petrol în schimbul mâncării
Fuck
you[2]

Așadar
fourbi[3]
frânare
foutu[4]
fuck
you
too![5]

 

In the future II (a work in progress)

  Versiunea în limba română

In the future
there will be
time
time to discover the meaning
time to listen to poetry
time to paint the horse
time to visit the Museum
time to dejeuner sur l’herbe
time to write a manifesto
time to sit together with your loved one
time to read
time to talk
time to walk
time to work
time to study
time to teach
time to live
time to think about
what to do in the future
when there will be
time
time to discover the meaning of fubar
time to listen to your poetry
time to paint the Trojan horse
time to visit theMuseumofArt
time to dejeuner sur l’herbe
time to write a manifesto
time to sit together with your loved one
time to read
time to talk
time to walk
time to work
time to study
time to teach
time to live
time to think about
what to do in the future
when there will be
time
time to discover all the meanings of fubar
time to listen to Vogon poetry
time to paint the Trojan horse in my notebook
time to visit theMuseumofConcocted Art
time to dejeuner sur l’herbe
time to write a manifesto
time to sit together with your loved one
time to read
time to talk
time to walk
time to work
time to study
time to teach
time to live
time to think about
what to do in the future
when there will be
time

 

în viitor II (lucrare în curs de desfășurare)

(trad.  Liliana Ștefan)

English version

În viitor
va fi timp
timp
timp să descoperi înțelesul
timp să asculți poezie
timp să pictezi calul
timp să vizitezi muzeul
timp să déjeuner sur l’herbe
timp să scrii un manifest
timp să stai cu persoana iubită
timp să citești
timp să vorbești
timp să te plimbi
timp să muncești
timp să înveți
timp să predai
timp să trăiești
timp să te gândești
la ce vei face în viitor
când va fi timp
timp
timp să descoperi înțelesul lui fubar[6]
timp să-ți asculți poezia
timp să pictezi calul troian
timp să vizitezi muzeul de artă
timp să déjeuner sur l’herbe
timp să scrii un manifest
timp să stai cu persoana iubită
timp să citești
timp să vorbești
timp să te plimbi
timp să muncești
timp să înveți
timp să predai
timp să trăiești
timp să te gândești
la ce vei face în viitor
când va fi timp
timp
timp să descoperi toate înțelesurile lui fubar
timp să asculți poezia Vogon
timp să pictezi calul troian în caietul meu
timp să vizitezi muzeul de artă născocită
timp să déjeuner sur l’herbe
timp să scrii un manifest
timp să stai cu persoana iubită
timp să citești
timp să vorbești
timp să te plimbi
timp să muncești
timp să înveți
timp să predai
timp să trăiești
timp să te gândești
la ce vei face în viitor
când va fi timp
timp

 

origami meditations

 Versiunea în limba română

The Kamikaze-poet
etches a haiku
in his guts.
The final phrases
of the Apocalyptic Encyclopedia,
vomiting into the message bottle.
The Siren sings
A lullaby of broken dreams
As the phone rings.
In-no-senseOrange
sprayed over the forests of forgotten words.
The bee-poets hum kindness
while baby phrases grow
into novelties.
A gossip ship embarks
On a long journey home.
There where interpunction grows. 

The architect thinks a brickwork of reasons
while a tsunami of concrete emotions is poured into the poor poets mind.
Please have mercy
meditates the Other loudly before
descending
into Daily-life.

Killing minutes to deconstruct time
Gathering the hang-overs to revolt
Against the hammerer banging
Onto the inside of my scraped skull.

Clear perspective
seems to be kindly folded
between Ljublijana & Lisbon.

My mind is closing the gap faster than any vehicle can.

There is us in we
There is mind in matter
There is only time to catch
For us 2 be we.

The Zen-master teaches
origami while Time-space is spread out
before us
(too long too far too wasted)
We can only meditate the spoon,
she whispered.

The day after
Missing the laughter
the bleak breakfast
the hangover headache
teaching Zen
through repeated questions
the sea
the sea
the sea
washing writers away
onto distant beaches
where words bathe
in the semiotic sun
being refreshed
by a dyslectic breeze.

Time-space folded
while the origami bird
flies home.

 

meditații origami

(trad.  Liliana Ștefan)

 English version

Poetul-Kamikaze
gravează un haiku
în intestine.
Ultimele propoziții
din Enciclopedia Apocaliptică,
vărsând în sticla cu mesaje.
Sirena cântă
Un cântec de leagăn cu vise distruse
În timp ce telefonul sună.
În Portocaliul fără sens
împroșcat peste pădurile de cuvinte uitate.
Poeții-albină bâzâie bunătate
în timp ce propozițiile copiilor
devin noutăți.
O navă clevetire pornește
Pe lungul drum spre casă.
Acolo unde apare punctuația.

Arhitectul se gândește la un zid de cărămizi de motive
în timp ce un tsunami de emoții din beton este vărsat în sărmana minte a poeților.
Ai milă te rog
meditează Celălalt cu voce tare înainte
de a coborî
în viața de Zi-cu-zi.

Ucigând minutele pentru deconstrucția timpului
Adunând mahmurelile pentru a se revolta
Împotriva izbiturilor ciocănarului
În interiorul craniului meu ras.

Perspectiva clară
pare că este împăturită cu grijă
între Ljubljana și Lisabona.

Mintea mea ne aduce aproape mai repede decât orice mașină. 

Este 9 în noi
Este cuget în conținut
Este  doar timp să avem
Ca 9 să fim noi.

Maestrul-Zen predă
origami în timp ce Timp-spațiu este întins
în fața noastră
(prea lung prea departe prea irosit)
Putem doar să medităm la lingură,
a șoptit ea.

În ziua următoare
Ducând dorul râsului
micul dejun sumbru
mahmureala și durerea de cap
predând Zen
prin întrebări repetate
marea
marea
marea
ducând scriitorii
pe plaje îndepărtate
unde cuvintele se scaldă
în soarele semiotic
fiind răcorite
de o briză dislectică.

Timp-spațiu împăturit
în timp ce pasărea origami
zboară spre casă.

------------------
[1] <fr.> în cuptor[back]
[2] <eng.> Du-te naibii [back]
[3] <fr.> Haos, dezordine [back]
[4] <fr.> Distrus [back]
[5]  <eng.> Du-te naibii și tu! [back]
[6] <eng.> Fucked up beyond any repair/recognition (stricat de tot) [back]

Comentarii cititori
sus

Iulia Militaru

English version

wolff

 

wolff2

 

Versiunea în limba română

1. The ballad of the woman from behind the counter

(Translated by Iulia Militaru) 

The ballad of the woman from behind the counter is a ballad that tells of a moldy wooden counter behind which sits a woman.

The meaning of the woman and that of the counter are not specified in the ballad.

Look closely at the counter.
It is old, from cherry wood, of superior quality—no one makes them like that anymore.
It’s just that it’s full of wormholes.

The perfumes that waft from it are the remains of all the products that have arrived and passed by throughout history.
The link between the woman and the counter is comprised of the losing of the former’s virginity on the latter at the age of barely fourteen with one of the loyal customers. Now she uses it to sell goods and to rest her breasts on it because the breasts belonging to the woman from behind the counter are real. These huge breasts hide underneath them the shop’s treasure, the money used to give the customers their change. They are longish and with flat-shaped nipples, dark-brown, but they have the disadvantage of sweeting heavily, so that the coins are always damp. Nevertheless, her clients are satisfied and with a smile on their face. The ones that love these breasts the most are children, who bite them and suck on them with recklessness delight.
She loves it to pieces and that’s why she shouts:
Let the little children come to me.

 

2. eatMeat

(Translated by Iulia Militaru) 

Meat is the best food ever. The doctor indicates it. The
Meat consumption increases your brightness and helps the balanced growth of your body. Most of the communities which doesn’t eat
Meat are retardate.
Meat is very useful in many types of bantings. Altogether, the
Meat supplies are different kind of inhabitants, domestic or natural wild, according to their own time and place. That’s about all on
Meat,goodpeople!

 

3. Conclusion

(Translated by Iulia Militaru) 

26th January 1947, Besalia Village

The citizen Ciacu Gheorghii Gheorghievici (born in 1912), a poor peasant, butchers his daughter (born in 1940) and eat her instead of food.

28th January 1947, Besalia Village

The same subject butchers his son (age: 5 years old). A part of the body will be eaten by him and the other part will be sold in the marketplace.

Comentarii cititori
sus

Felix Nicolau

 

aciZi gRași

  

adică bine mori într-o cameră de hotel

și cine naiba crezi că mai vine după tine

acolo cum poate dormi omu ăla pe patu

unde te-ai înecat cu vomă sau cum poate

face aerobic femeia aia pe covoru

unde ai căzut

comoție cerebrală

camera 313 unde-a făcut infarct faimosu

director de vânzări de la firma de adezivi

și vopsele

cică unu a zăcut mort atâta că

a putrezit canapeaua sub el și tencuiala

puțea a moarte pe altu când l-au găsit

cu fața-n jos pe covor l-au apucat

de mână să-l întoarcă iar mâna s-a

deșurubat cu tot cu cămașă ca scoasă

dintr-o savarină dacă-l mai lăsau putrezea

și podeaua găurea naibii cimentu se

oprea cine știe unde

 

  

fAtty aCids

 

which is to say you die alright in a hotel room

and who the hell do you think will come for you

how could that man sleep on the bed

where you choked to death on your vomit or how

could that woman do aerobic exercise on the same rug

where you fell

dead with a stroke

room 313 where the famous sales

executive of the glues

and adhesives company had a heart attack

they say a guy laid there dead long enough

for the couch under him to rot even the wall plaster

got to stink of death when they found another one

lying face down on the floor and grabbed

his hand to roll him over his arm came

out of its socket along with the shirtsleeve like a piece

of cake had they let him there a bit longer even the floor

would have rotten he’d have made a hole in the damned

concrete slab underneath and fallen god knows how deep

 

 

situații

 

situația-cal: urmărești un lup cu coama zburlită copitele din față ridicate amenință

tor pe fundal munți un tun de zăpadă și ăla care se uită la poză nu vede nimic decât o față

de cal fără expresie

parcă ai rumega pașnic în grajd

 

situația-lup: alergi îngrozit strâmb și boțit cu blana zbârlită deasupra ta o namilă de cal și

totuși pe fața ta nimic și nimic nici măcar o bubiță de spaimă exact cum ai sta pe burtă

privind plictisit un stol de ulii

 

dacă plângi nimic nu pricep din plânsul tău

 

dacă râzi nimic nu pricep din râsul tău

 

 

positions

 

horse position: your mane ruffled you pursue a wolf front hooves up sheer thr-

eat mountains in the background and a snow cannon the guy looking at the pic not getting

anything except a horse face

as if you chewed cud in the barn

 

wolf position: scared to death crooked and roughed up your fur bristling you run while a

monster horse rears up behind you and yet your face shows nothing nothing not even a

little stress-induced spot it’s like lying on your stomach watching a flock of harriers in

boredom

 

if you cry there’s nothing I can make of your crying

 

if you laugh there’s nothing I can make of your laughter

 

 

burtieră

  

ministrul cipriot de externe, în vizită în românia

membrii formației ac/dc vor vizita casa poporului

furtună puternică în mehedinți – un dispărut

sediul facultății de jurnalism a fost spart

două case avariate de furtună în serbia

naveta atlantic lansată în spațiu

claudia schiffer a dat naștere unui fiu

chelsea london a luat cupa angliei

publicitate: urmărește reportul zilei la DP

nava st james park atacată de niște pirați somalezi

nu uita, publicitate: verifică sticla cu report

lupte la bangok 17 morți

publicitate: zeci de mii de euro urmărește (nu mai înțeleg ce scrie)

tamaș și daniel niculae, datori fiscului francez

secretarii de stat nu pot gestiona eficient 453 de spitale

cl. komartin: Doamne ajută!

rovana plumb guvernul boc trebuie să... (nici aici nu mai înțeleg)

cod galben de ploi și vijelii în toată țara

 

 

crawler

 

cyprus foreign affairs visit to romania

rock band ac/dc to visit people’s house

heavy rainstorm in Sussex county—one missing

school of journalism broken into

two homesteads damaged by heavy rainfalls in serbia

atlantic space shuttle launched

claudia schiffer gives birth to baby boy

chelsealondon wins the cup of england

tv promotions: watch the day’s carry forward on DP

st james park attacked by somali pirates

don’t miss it, tv promotion: check out the million refund bottle

bangkok clashes 17 dead

tv promotion: watch the ten thousand euro (can’t make out what exactly)

messi and tiger woods owe tax money to french revenue agency

state secretaries cannot manage 453 hospitals effectively

magic johnson: lord have mercy!

winfrey oprah: cameron’s cabinet has to…(can’t make this one out either)

yellow rainstorm warning for the entire country

 

Texte din volumul în curs de apariție: Kamceatka - time IS honey, la Editura Vinea
Traducere în engleză de MARGENTO (Raluca & Chris Tanasescu)

Comentarii cititori
sus

Claudio Pozzani

 

LA MARCIA DELL’OMBRA

Versiune în limba română

Stanno cadendo corde dal cielo
e gelide catene ti danzano attorno
E’ un mondo di nodi
da sciogliere al buio
tra un lampo e l’altro
di fosforo e grida
E’ un groviglio di corde
che rifiutano forbici
E un pettine che s’incastra
dentro chiome che non pensano

E’ ombra... ombra
E’ un battito di ciglia ancora

Mi guardo attorno e vedo muri
persino il mio specchio è diventato un muro
sui tuoi seni è cresciuta una pelle di muro
il mio cuore, i miei sensi reincarnati in muri
E continuano a piovere preghiere e bestemmie
che evaporano appena toccan la sabbia
e continuano a strisciare in un silenzio velenoso
avverbi, aggettivi,  parole senza suono

E ombra... ombra...
e un battito di ciglia ancora

Del sole vedo solo il suo riflesso
nelle pozze iridescenti di acqua piovana,
della luna indovino la presenza nel buio
dal lontano abbaiare dei cani legati
La mia pace non è la mancanza di guerra
La mia pace è l’assenza del concetto di guerra

Non ombra... ombra...
ma un battito di ciglia ancora

 

Marșul umbrei

(Traducere de Camelia Căprariu)

Italian version

Cad corzi din cer
Și lanțuri înghețate îți joacă împrejur
Este o lume de noduri
De deznodat în beznă
Între un fulger si altul
De fosfor și de urlet
Este o încurcătură de corzi
Ce își refuză foarfecile
Și un piaptăn care înțepenește
În șuvițe fără gânduri 

Este umbra… umbra
este încă o clipire de pleoape din nou

Privesc împrejur și văd ziduri
Chiar oglinda mea a devenit un zid
Pe sânii tai a crescut o piele de zid
Inima mea, simțurile mele reîncarnate în ziduri
Și continuă să plouă rugăciuni și blesteme
Ce se evapora atingând nisipul
Și continuă să șiruie într-o veninoasă tăcere
Adverbe, adjective, cuvinte fără sunet.

Și umbra … umbra
și încă o clipire de pleoape din nou

Văd din soare numai reflexia lui
în irizatele bălți de apă de ploaie
prezența lunii o ghicesc doar în bezna
lătratului îndepărtat al câinilor legați
Pacea mea nu este lipsa războiului
Pacea mea este lipsa ideii de război

Nu umbra … umbra ..
Ci încă o clipire de pleoape din nou

 

Sono 

Versiune în limba română

Sono l’apostolo lasciato fuori dall’Ultima Cena
Sono il garibaldino arrivato troppo tardi allo scoglio di Quarto
Sono il Messia di una religione in cui nessuno crede
            Io sono l’escluso, l’outsider, il maledetto che non cede

Sono il protagonista che muore nella prima pagina
Sono il gatto guercio  che nessuna vecchia vuol carezzare
Sono la bestia idrofoba che morde la mano tesa per pietà
            Io sono l’escluso, l’outsider, il maledetto senza età

Sono l’onda anomala che porta via asciugamani e radioline
Sono il malinteso che fa litigare
Sono il diavolo che ha schivato il calamaio di Lutero
Sono la pellicola  che si strappa sul più bello
            Io sono l’escluso, l’outsider,  un chiodo nel cervello

Sono la pallina del flipper che cade un punto prima del record
Sono l’autorete  all’ultimo secondo
Sono il bimbo che ghigna contro le sberle della madre
Sono la paura dell’erba che sta per essere falciata
            Io sono l’escluso, l’outsider, questa pagina strappata

 

Sunt

(Traducere de Camelia Căprariu)


Italian version

Sunt apostolul lăsat afară de la Ultima Cină
Sunt garibaldinul sosit prea târziu pe stânca din Quarto
Sunt Messia unei religii în care nimeni nu crede
            Eu sunt exclusul, nechematul, blestematul care nu crede

Sunt protagonistul care moare la prima pagină
Sunt motanul chior pe care nici o bătrână nu vrea să îl mângâie
Sunt bestia hidrofobă care mușcă mâna întinsă cu milă
            Eu sunt exclusul, nechematul, blestematul fără vârstă

Sunt tsunami care răpește prosoape și tranzistoare,
Sunt neînțelesul care iscă certurile,
Sunt diavolul care a scăpat de călimara lui Luther,
Sunt pelicula care se rupe la punctul culminant,
            Eu sunt exclusul, nechematul, un cui pe creier 

Sunt bila din flipper care cade cu un punct înaintea recordului
Sunt autogolul din ultima secunda
Sunt copilul rânjind la bobârnacele mamei
Sunt frica ierbii pe cale să fie cosită
            Eu sunt exclusul, nechematul, această pagină ruptă. 

 

Cerca in te la voce che non senti
(invocazione per voce, cassa toracica e solitudine)

Versiune în limba română 

Cerca in te la voce che non senti
mangia l'universo se non la comprendi

Basse case dai tetti spioventi
lacrimanti pioggia da gronde ormai marce

Profumo di terra, di foglie, di stagni
e sinistri paesaggi di candido marmo

Cerca in te la voce che non senti
mangia l'universo se non la comprendi

Vermi che giacciono sotto il fondo fangoso
topi che nuotano in ruscelli d'acciaio

Fumo di nebbia, auto veloci
che brucano leste tagliatelle d'asfalto

Cerca in te la voce che non senti
mangia l'universo se non la comprendi

Ombra di creta camminano stanche
scuotendo bassa la conica testa

Obliqui fantasmi stampati sul muro
ricordano fughe e cavalli di frisia

Il buio comincia a specchiarti la mente
mentre tutto diventa effervescente e verde...

 

Caută în tine vocea pe care nu o auzi
(invocație pentru voce, cutia toracică și singurătate)

(Traducere de Camelia Căprariu)

Italian version

Caută în tine vocea pe care nu o auzi
Înghite universul dacă nu o înțelegi

Case joase cu acoperișuri plecate
Plângăgioase de ploaia din jgheabuti putrezite 

Parfum de pământ, de frunze, de iazuri
Și sinistre peisaje de marmuri albe.

Caută în tine vocea pe care nu o auzi
Înghite universul dacă nu o înțelegi

Viermi ce zac pe fundul mâlos
Șobolani care înoată în pâraie de oțel

Fumul ceții, mașini grăbite
Care rumegă iuți tăieței de asfalt

Caută în tine vocea pe care nu o auzi
Înghite universul dacă nu o înțelegi

Umbre de lut merg obosite
Scuturând pe jos conicul cap

Fantome oblice tipărite pe ziduri
Amintind evadări și caii din frisia

Întunericul începe să-ți oglindească gândurile
Și totul devine efervescent și verde ...

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey