John Berryman
Daniel Drăgoescu

 
sus

John Berryman

 

Cântece vis

 

berrymantraducere de Radu Vancu
Casa de editură Max Blecher & Editura Armanis, 2013

 

13

Dumnezeu să-l binecuvânteze pe Henry. A trăit ca un șobolan,

cu o claie de păr pe cap

la început.

Henry n-a fost laș. Nu prea.

N-a părăsit niciodată nimic; în schimb

prindea rădăcini când lucruri ca mila se subțiau.

 

Așa că poate că Henry a fost o ființă umană.

Să investigăm asta.

...Am investigat; O.K.

E un om american uman.

Asta-i adevărat.  Fata mea-i cu fițe.

Fetița mea-i cu suferințe. Vino & fă-mă mic, & arată-mi drumu’.

 

Dumnezeu e dușmanul lui Henry. Suntem în afaceri... Și ce,

ce afacere trebuie să fie limpede.

La înghesuială.

Nici nu puteam să mă simt altfel. – Domnu’ Ciolan,

cum mă uit la cerul de șofran,

îmi dau seama cât ești de al naibii.

 

14

 

Viața, prieteni, e plictisitoare. Ne e interzis să spunem asta.

La urma urmei, cerul fulgeră, marea cea mare tânjește,

noi înșine fulgerăm și tânjim,

ba pe deasupra mama mi-a zis când eram copil

(repetat) ‚Să mărturisești vreodată că ești plictisit

înseamnă că nu ai

 

Resurse Interioare’. Conchid acum că nu am

resurse interioare, fiindcă sunt plictisit la greu.

Oamenii mă plictisește,

literatura mă plictisește, în special literatura mare.

Henry mă plictisește, cu zbuciumările & torturările lui

la fel de rău ca ahile,

 

care iubește oamenii și arta curajoasă, care mă plictisește.

Și dealurile astea calme, & ginul, ce plicticoșenie

și cumva un câine

s-a dus pe el & coada lui considerabil de departe

în munți sau în mare sau în cer, lăsând

în urmă: pe mine, dând din coadă.

 

29

Zăcea cândva o chestie pe inima lui Henry

atât de grea, că de-ar fi avut o sută de ani

& peste, & plângând, fără somn, în tot timpu-ăla

Henry nu s-ar fi putut face bine.

Începe iar mereu în urechile lui Henry

mica tuse undeva, un miros, un clinchet.

 

Și mai e un lucru pe care-l are în minte

ca un chip sienez grav de pe care o mie de ani

n-ar reuși să șteargă reproșul profilat în tăcere. Oribil,

cu ochii deschiși, așteaptă, orb.

Toate clopotele spun: prea târziu. Asta nu-i pentru lacrimi;

gândind.

 

Însă niciodată n-a curmat Henry, cum credea c-o să curme,

viața cuiva ca apoi s-o taie în bucăți

și să le ascundă unde puteau fi găsite.

Știe: i-a numărat pe toți, & nimeni nu lipsește.

Deseori îi socotește, în zori, pe toți.

Nimeni nu lipsește niciodată.

 

56

 

Iadul e gol. O, a ajuns să se întâmple

ce prevedea jugănitul Alexandrian,

și Iadul stă gol.

Fulgerul cade tăcut acolo unde Diavolul îngenunchea

și peste tot spațiul ăla sumbru se așterne evlavia

în deplina moarte a păcatului.

 

Cercul de hăitași se strânge. Teroare, & vertij, trotil.

Îmi las urechile pe spate. O să mor imediat.

Picioarele mele despicate bat toba.

Feroce, clubul bipezilor. Lumea mea verde șuieră

o melodie de final – pentru noi toți, iubirea mea, nu numai unii.

Prăbușit, eu – de ce –,

 

Așa că în globul lui de cristal pe ei doi îi ține în mână,

strâns, visându-l pe fiul lui adormit,

pe el, și pe noua lui soție.

Ce hohot a lămurit cândva dilema Celui Vechi de Zile,

ce suspin I-a înduplecat mila? – Cine poate, dacă

suntem toți la fel, să scoată unul.

 

121

 

Tristețea epuizează. El a ieșit din asta,

din tot umilitorul ciclu Uman,

afară din aia & ailaltă.

A făcut multe inimi să bată tica-taca,

acum ele nu trebuie să mai țină seama de părul lui din nas

ori de vreo eroare critică la vedere.

 

A rezistat cincizeci de ani. A fost Randall Jarrell

și a scris multe cărți & le-a scris bine.

Pace cadavrului bărbos.

Ultima carte a fost cea mai bună. Soțiile l-au iubit.

A văzut în pădure ceva venind, fioros,

însă nu s-a răzgândit.

 

Sincer & crud, pace acum sufletului său.

Nu și-a iubit niciodată trupul, plin de cicatrici cum era.

O pace zbârcită acestui om bun.

Henry e pe jumate îndrăgostit de o studentă de-a lui

și procesul trist merge pe ansamblu mai departe

așa cum a proliferat & început.

Comentarii cititori
sus

Daniel Drăgoescu

  

deslumit

 

lasă-mi să se odihnească lângă mine
sunt șapte ferestre în atingerea asta
poți fi oricare dintre ele
iartă-mi lipsa de vină
excesul de vise
mă duc să nu mai aud de mine
să mestec salcii depresive
și să mă plouă fără rușine
să-mi țip țipătul înapoi
mă duc să-nnebunesc puțin
așa fac toți poeții

lasă-mi lumina aprinsă acasă
noaptea-mi respiră un clopot sub piele
- un cerc o păpușă un astru -
îmi suflă păsări neîmperecheate
pe gura flămândă
îmi flămânzește nevăzutul
apasă cu certitudine îndoiala mea caraghioasă
lasă-mi trupul tău la îndemână

închid în riduri temple
vin cu vocea vie
spre ale tale
desenez pe chip răbdarea
sens să aducă fiecare
în taină
ne-ntâlnim sub cicatrici  
ne tăvălim în limbile crude

se știu între ei cei care au plâns la naștere
mă ghicesc într-o gigantică floare de apă te urc pe crestele cărnii te împing te aduc acasă închid copacii în urma noastră ridic aerul în semn de om lepăd mâinile noastre în prag și adorm colții în umbra târzie a părului tău

cu degetele alea transparente îmi cureți poezia de pe hoituri și o agăți de furtuni mă treci prin ochii tăi săraci de somn mă afli bolnav de veghe

noi suntem trei
ia-ți lumina și pune-o în lumină
la mersul tău îmi înfloresc poteci
zidul șoptește ruine
rămân să nu mai fie toate
o ceașcă albastră nefirească

 

spre

 

ești pleoapa ce dansează peste ape
ești cântecul despre tăcere
ești cel care primește moartea nespălată
ești cel care nu cere

ești visul care-ndeamnă la trezire
ești lemn ce știe și se-nchină
fereastra care plânge spre lumină
Străinul

ești tu, veșnic nemaifiindul meu, născând din gândul neînceput
ești ultima plecare de pe buze
întâiul meu cuvânt

se mângâie de cer o pasăre oarbă…

 

Zodia Cerului

 

Început de poem
Iconic repaos
Ce nuntă în om!

Să tăcem cu atâta putere
Încât să-și mărturisească cerul marginile
Și verdele să-i doară pe copaci

Vom ispăși realul împreună
Treziți în plină absență

Pași siguri cum numai omul înfrânt poate să aibă
Ochii înfipți în lumina zilei, mâinile înarmate cu mângâieri
Holbându-mă prin rana sfântă
Ce frumos uit să-mi fie frică…

În lacrimi se înalță catedrale de cenușă și-n ele-așteaptă deșteptarea
durere, geometrie, adevăr
Copilul și Calea

Cu vârstele nemuririi pe urmele noastre
Cu îndrazneala ochilor sălbatici și smeriți
Cu taina sărutându-ne sărutul
… și frigul care nu există

Decupez oglinda fierbinte de pe trup și o lipesc pe-o pasăre întâmplătoare
Mă prefac într-un număr
Iau pereții și mă acopăr
Descopăr gustul tău să nu mă părăsească
Am pus la cale otrăvirea minții cu gândul curat
Dacă putrezesc înfige o floare în mine și strig-o

Un sicriu ce nu-și mai gasește stăpânul
A înmugurit subit… și a visat pădure

Nu aruncați omizile în foc!

“La ce te uiți ?” întrebă fata pe bătrânul proaspăt înverzit
“Mă uit la gânduri cum mă părăsesc”

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey