Radu Nițescu
Teodora Vasilescu
Roxana Elena Stan

 
sus

Radu Nițescu

 

 

Legi fine

 

I

În stația de unde iau în fie­­­­care zi autobuzul spre centru
un om a fost mai demult călcat de mașină
și în memoria lui a rămas o cruce înfiptă în trotuar.
Dimineața candela e aprinsă, o dată la două zile
cineva lasă acolo flori care dispar imediat,
dar dragostea pentru mort e mai tare ca banii.

Vine de departe și nu rămîne aici
și cînd se oprește, pentru că a plouat toată noaptea,
ne face să ne dăm toți cîțiva metri în spate.
Crucea primește rafala în plin, luminița lui
Vasile Călin s-a stins încă o dată, dar eu
și două băbuțe zgribulite ne-am urcat în autobuz.

Și toate se leagă cumva, prin legi fine pe care nu le înțelegi.
Ce mi se întîmplă în ultimul timp mă face insensibil,
asta am spus, dar că se întîmplă și lucruri bizare.
Ieri, de exemplu, cînd veneam cu tramvaiul acasă
și deodată liniștea aia relativă s-a dus,
s-au suit cîțiva copii de pe stradă,

țipau și își făceau unul altuia semne,
se înțelegeau într-un fel de limbă a lor.
M-au înconjurat și unul dintre ei m-a rugat
să-i pun fanta într-un pahar de cafea.
Ia toată sticla, e a ta. A împărțit-o cu ceilalți,
cînd au coborît mi-au făcut semn că e ok,

dar înainte să plece tramvaiul din stație,
paharul cu suc a urmat o traiectorie calculată,
printre bară și mîna mea dreaptă,
într-un grup de oameni la 50 de ani.  
Au ținut-o cu morții lor încă două stații,
pînă m-am dat jos, poate mai mult.

  

II  

mi-am amintit ceva
ce voiam să-ți povestesc
cînd mă întorceam vineri de la teatru
pe aleea care coboară spre căminul meu
era parcat un taxi
cu geamurile pe jumătate lăsate
și taximetristul
un bătrînel simpatic
fluiera ceva simplu și trist
a fost așa de frumos
cred că e o problemă cu mine
pentru că lucrurile frumoase mă fac și ele să plîng
și la fel e nevoie de o tranziție
pînă să îmi revin

 

III

Aș fi vrut să fiu cu tine,
pe aleea care dă spre cămin,
dar eram în tramvai și ascultam
cum înjură oamenii uzi.

La celălalt
capăt
al universului,
rotițele alea
se învîrt
mereu
pentru noi

și același scîrțîit
monoton
care nu te lasă
noaptea să dormi
te trezește
dimineața
din somn.

 

Comentarii cititori
sus

Teodora Vasilescu                   

 

     

Zoo

 

- Sofisticată m-ai lăsat repetând -
Ultima bucată din noi
Zace-n balcon închisă
Mi-e frica să nu scape
- Sofisticat felul de a eșua -
În timp ce câștigi de fiecare dată 
Dansez în jurul meu 
Și mă privesc iubindu-te 
Dar lumea e mult prea simplă
Pentru a măsura lungimea
Coloanei tale vertebrale
Cu rigla de 30
Și veverițele nu pot fi prinse atât de ușor 
Nu te-ai gândit niciodată
Să aprinzi focul cu scrisorile mele
Și să păstrezi doar ceea ce n-a fost?

 

 

Mâța din Unirii

 

Vreau să fiu fericită și să mănânc alune din grădină 
- Alune necoapte -
Necoapte ca ideile mele
Proasto
Fericirea-i absurdă
Ce vrei, să ajungi pisică?
Să torci în poala bărbaților 
Și să miauni extaz?

 

 

Nu te preface că nu știi să zbori

 

Îți plimbi degetele prin făină
Și-ți pui câte o zmeură în loc de unghii
Revezi Amelié 
Dor amplificat de geamurile lăsate deschise 
Intră liliecii în casă
Și casa intră în depresie
Și eu intru în tine
Și tu intri în absurd

 

 

Mic mic cel mai mare

 

Măsori timpul în femei
Au trecut zece de când ne-am văzut ultima oară 
Dansez singură în baie 
Și aștept să mi se umple cada
Ca o rață amețită
Cu poezii pe toți pereții
Am îmbătrânit în așteptare 
Și așteptarea a întinerit în tine
Îmi amintești de serile în care ascultam post rock
Până adormeam cu fața la perete 
Mi se întipăreau secvențe de chitară solo în creier
Și mă trezeam urând căpșunile 
Acum îți amintești
De mine
Mă duceam la magazin doar pentru a scapa de bani
Și mă întorceam cu un sac de pufuleți
Încă ai mâinile blânde 
Și ochii de copil vinovat
Distanța se măsoară în 
Kilometri de piele 
Și îți mărturisesc 
Am făcut înconjurul lumii

 

 

Do you?

 

Nu mă lăsa singură
Ăsta-i momentul nostru 
Îl vom povesti amanților peste zece ani 
Și se vor ciupi singuri de încheieturi din invidie
Cum doi oameni se pot iubi atât de mult? 
Mă strecor încet pe lângă tine
Mi-e teamă să nu te rănesc 
Și să fugi
Toate cuvintele
Trăirile
Gânduri aduse cu trenul
El
Mă așteaptă pe hol
Nu ți-am spus? 
Te părăsesc

 

 

Cremă de zahăr ars

 

Te-ai urcat în tren 
Nervos
Agitat că ți s-au rupt căștile dăruite de Angela 
Și inconștient că ți s-a îndoit gulerul de la cămașa
Pe care ai uitat s-o porți acum trei zile
Șlițul deschis la blugii uitați la ea sub pat
Încă-i simți unghiile pe genunchi 
Și buzele pe pleoape
Asculți melancolic rock alternativ
E unul dintre momentele 
În care te joci cu șuvița de păr
Și te uiți pe geam sperând c-o să-l spargi
Cu mintea 
Ca în serialul ăla ieftin 
După care ți-ai modelat viața în adolescență
Playlistul zilelor de 14 
Și lenjeria ei rămasă în rucsac
O bretea de la sutien zace pe cartea de psihologie aplicată
Și chiloții îmbracă asa frumos caietul de engleză  
Aplatizat ca Mara la 13 ani
Când salivai patetic
După fuste scurte și ciorapi peste genunchi
Gust de cerneală și gropițe 
Nu vezi că ai înnebunit?

 

(Teodora Vasilescu a obținut Premiul III la secțiunea Creație a Concursului Național de Poezie "Traian Demetrescu" - Tradem - 2015)

 

Comentarii cititori
sus

Roxana Elena Stan

 

 

    #mama

 

tata a plecat de-acasă.
au trecut doi ani de atunci.
tipul cu loțiuni de păr s-a mutat la noi.
citește ziarul pe verandă în fiecare seară
mama plânge și înainte aș fi zis
că eu sunt de vină că iar am spart vreun geam
că n-am mâncat tot din farfurie dar nu
nu m-am mai ridicat din pat de câteva zile
și chestiile astea pe care le tot înghit
mă fac să vomit toate amintirile cu tata

liniștea se întinde ca o molimă sub pătura asta moale
nu mai pot să respir.
lucrurile de care ne e teamă să vorbim
stau agățate după perdeaua de la duș.
......................................
mama plânge în hohote.

 

 

    nimic despre noi în poemul ăsta

 

trenul care trece prin fața noastră
e un cimitir ambulant le
facem cu mâna morților până
li se desprind încheieturile
dimineața
ne îndreptăm spre gară
în vagonul de dormit construim
turnulețe din capetele lor zdrobite
blestemând în toate limbile
când mai oftează câte-un mort
pe banca dintre stejari
doi îndrăgostiți își reînnoiesc jurămintele
privind trenul care le trece prin față
ca o bucată din toată carnea lumii
pe care măcelarul a uitat s-o taie

 

 

    ofrandă păianjenilor

 

lustra din camera mea
e de câteva zile
obiectul celor mai aspre temeri.
privesc păianjenul cu picioare lungi
ca niște spaghete
înfășurându-se în jurul becului.
frica crește direct proporțional
cu gândul că ar putea
să-mi cadă oricând pe față.
să-și țeasă pânzele ca niște fire de război
cu motive florale pe pleoapele mele.
să depună ouă în urechea mea dreaptă.
să-mi facă o coroniță de furnici.
să-mi crească un trandafir japonez în mijlocul frunții.
și toate leucocitele și trombocitele
să i se supună.
visez
să mă reîncarnez într-un păianjen.
să-mi fac adăpost în lustra ta.
să te privesc seară de seară
cum dormi.

 

 

    poveste de speriat adulții sau de unde se naște frica

 

schizofrenici și farmazoane se
iubesc într-o ceașcă de ceai
sunt doar iluzii îți spui
povești despre o copilărie
prea îndepărtată
ca să poată fi a ta

împletim secrete din părul tău cu
iz de mentă
între noi toți e o înțelegere mută
și vorbim despre lucruri care ne sperie
tot crezând că frica noastră
va fi simțită și de altcineva

pishologic sau poate nu
totul ține de autosugestie ─
cu cât te adâncești în întuneric cu atât
sensibilitatea la lumină crește

e așa de ciudat tot ceea ce
nu ți se-ntâmplă încât
ți-ai dori să ți se-ntâmple toate
lucrurile ciudate care nu există

frica e un monstru
din povești de speriat adulții

de fiecare dată când citesc povești
simt că-mi bate o altă inimă
în coasta lui adam
dincolo de vise scufundate în albastru de metil
se află cuvinte lipsite de sens și toate fricile noastre
adunate într-un singur loc
nasc frici

 

 

    se-nserează ca o uitare

 

bătrânul hack avea accese de furie atât de des,
încât îi curgea spumă la gură de fiecare
dată când încerca să zâmbească și-și amintea
că l-au părăsit toți:
nevasta, copiii, tovarășii, tinerețea, pisica.
au plecat toți și n-a mai rămas niciunul.
și camerele lor sunt încă neatinse.
și uneori se aprinde lumina la etaj,
dar lui hack îi e frică de cum scârțâie
podeaua când îi tună, fulgeră, plouă în
casă. vecinii cred c-a-nnebunit
și de-aia l-au părăsit toți.

bătrânul hack zice c-a avut o viață grea. 

azi l-au îngropat într-un sicriu din lemn de brad.
„măcar moartea să-i fie ușoară” ziceau babele
în biserică închinându-se de trei ori doamne miluiește,
doamne miluiește, doamne miluiește
și nevasta lui plângea.
și copiii lui plângeau.
și tovarășii lui plângeau.
și pisica n-a vrut să se miște de pe cavou.

bătrâne hack, iertate-ți sunt păcatele!

 

 

    #tata

 

azi-noapte l-am visat pe tata. 

lumea vorbește că a plecat cu o dansatoare latino
și și-a deschis o fabrică ce exportă melci în state
că planul lor n-a funcționat
că toate exemplarele de melci au fost vândute la
prețuri de nimic și exportate în vagoanele
jegoase de la CFR melcii și-au dat duhul.
ciudat lucru. americanii au fost întotdeauna deschiși la nou.

tata e patron la o fermă de furnici din texas.

 

 

    tatăl meu trăiește într-o colivie

 

tatăl meu trăiește de ani buni într-o colivie,
într-un cuier scorojit și vechi
unde toată lumea-și aruncă hainele
și uită să le mai ia înapoi.
în fiecare marți îl găsesc
închinându-se, citind rugăciuni
într-o limbă pe care numai el o știe.
nu mă strigă niciodată pe nume.
îl hrănesc cu aceleași grăunțe
pe care le vomită de fiecare dată
când încearcă să spună ceva.

tatăl meu ar putea fi tot ce și-ar dori.
lui nu îi e teamă de moarte.

 

(Roxana Elena Stan, din Pietroșița, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național "Nicolae Titulescu" din Pucioasa, a obținut Premiul revistei Prăvălia culturală la Concursul Național de Poezie “Traian Demetrescu” – Tradem, 2015) 

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey