Gela Enea
Ioana Geacăr
Florina Isache
Ozsváth Zsuzsa

 
sus

Gela Enea

 

 

Oamenii realității

m-am visat pe coperta unei reviste literare
îi ocupasem haloul
purice blând adaptat
tuturor grupelor sanguine

m-am visat în interiorul acelei reviste
în miezul ei absolut integru
eu viermele
gata să devin pupa
omului negru din oceanul de tuș

până la urmă visele nu sunt interzise
tragi de un capăt al realității
și ea se întinde
se întinde cu toți
meta/fizica natalității
ad litteram

suntem plini de vise
de clăbucii lor libidinoși
de urechelnițele lor nesătule
noi
oamenii realității
cei mai calificați arhitecți
zidari
faianțari
instalatori de țevi
trasăm cu mâna noastră o zebră pe autostradă
și vitezomanul de Sus
ne face praf

 

lumea rămăsese cum o știam

fiecare la cuibul său
în pământ
pe pământ
sau în cer

cei din pământ
se închinau dumnezeului lor de pământ
rugăciunile înroșeau argila
inima sfântului începea să bată
tic-tac tic-tac
oamenii credeau că e inima lor
că încă sunt vii

cei aflați în cer
se închinau dumnezeului lor edenic
rugăciunile creșteau livezi
măslini portocali
și nici un măr
ar fi putut pretinde o măslină
dar vezi nu le-a trecut prin cap
oamenii credeau că în sfârșit sunt îngeri

numai cei rămași pe pământ
nu aveau nici un dumnezeu
se închinau unii altora
cădeau în genunchi
nehotărâți
cum să-și spună rugăciunile
cu voce tare sau în șoaptă

o vreme
rugăciunile tropăiau prin inima lor 

văduve tinere visau cai albi

 

vârste

după primii zece ani am vrut să plec
i-am vânturat în față pleava măruntă a minciunii
mi-am aruncat ochii peste umerii lui înalți
varul pe casă era alb coliliu
scara cu trepte joase
dintr-un pas ai fi ajuns în prag
la colțulverandei
un cuib pitic de rândunele
migrau cântecele până la geam

după alți zece ani am vrut să plec
i-am aruncat în față
nopțile exorcizărilor
scoate din tine amanții
să sfârâie în sarea desfrâului
de vii

diminețile veneau în cârje
zeamă călâie din știr porcesc/ lumina
reci
lacrimile cocleau
tava ei subțire de raze

m-am uitat peste umerii lui înalți
varul pe casă era alb coliliu
scara cu trepte joase
dintr-un pas ai fi ajuns în prag
la colțul verandei
un cuib pitic de rândunele
migrau cântecele până la geam

după următorii zece ani am vrut să plec
m-am uitat
și umerii lui înalți nu erau
streașina casei făcuse cearcăne
pungi cu duhori
treptele se afundaseră în pământ
amanții nu mai sfârâiau pe coclaurile sărate ale memoriei
la colțul verandei
două cucuvele spadasine
tăiau elegii în porții mici

 

stația cu numărul 18

când cineva s-a ridicat să-mi cedeze locul
toți călătorii au îmbătrânit instantaneu
au îmbătrânit și copacii din oglinzile retrovizoare
și ploaia
chircită-n stropii prelinși pe parbriz
numai clipa aceea sta încolăcită pe volan
cățea în călduri
amușina întunericul
deveniserăm brusc o felie de univers comun
în ignoranța pierderii de sine
când
autobuzul a pornit-o hipnotic înapoi
înghițind hulpav drumuri bătătorite
până-n stația cu numărul 18
aceea în care
fumam naționale
dar nu lăsam să se-nnoade în rotocoalele de fum
nicio tristețe fundamentală...
beam nechezol și brifcor la kil
balul din sala de mese a cantinei
ne găsea cu masca pe figură
cu suflete nude
împreunate în tangouri ușoare
nu se inventaseră dansul
la bară
nici hip hopul
când am fost declarată regină
de drag
îmi crescuseră mâinile până la stele
nu le-am cules
nu aveam un cer de rezervă
dar le-am întors lumina spre coroana mea de carton
sărbătoream în stația cu numărul 18
unde
aștepta autobuzul

 

Comentarii cititori
sus

Ioana Geacăr

 

 

ploua fin pe oglindă cu unghii

1.

cine pune mâna pe un pistol caută să-și răcorească fruntea
apoi îl coboară
coama îi flutură ca și când ar încuviința tot ce aduce vântul
casa spartă rafale plimbă cioburi zdrențe de hârtie și boarfe
pline de sânge și înțelegere cineva a suferit cineva a lovit doar memoria cuiva sclipeste
și se îneacă  în materie
sigur am o bucățică de cer în suflet
atunci de unde acest dor să o iau în sus?

cabluri atârnânde ca mațe de fluturi
tăieturi în ușa metalică în pereții de lemn și moarte
pe salteaua plină de cioburi îmi așez corpul plinuț cu smerenie

 

2.

o păpușă în rochie albastră un ins întors pe dos cu două degete în afară căutând
să înhațe un gest disperat un lighean de tablă storcit un tablou în ruine
astepți ceva de la mine tu lume tristă?
ea duce în cărucior o carte înfoiată
în oglindă nu mai e nimeni
o armată de porumbei
își trage tricoul peste față în mulțime
caută adăpost
poartă întotdeauna o sfoară cu ea o pune  alături sub forma unui corp identic cu al ei
și se așază alături gata alături cineva îți ascultă povestea
nu pot să mai râd
dacă plâng nu mă mai opresc din plâns dacă oftez nu mă mai opresc
fetițele se îmbrâncesc în borcănelele lor de plastic
scot limba apasă năsucuri
din pubelă se desprind înghesuite o umbrelă și mănuși
câteva sirene își etalează cozile pe terasă lângă mare solzii de argint dantura și unghiile de aur
dacă viața ta s-a spart cât îi ia vântului s-o trântească la pământ?

 

Comentarii cititori
sus

Florina Isache

 

 

O zi ca oricare alta

La ora aceasta, bolnavii își treceau indicele termic
în fișa de observație
și se gândeau la ziua de mâine.
Noi traversam Parcul Central,
 căutând un zid unde să ne scriem ideile.
La terasa aceasta ne-am așezat în fiecare an și am privit cerul,
ca atunci când am privit moartea în ochi și
am văzut o apă neagră.
Am râs.
Ne-am spus atâtea cuvinte de dragoste,
deși nu ne-am spus niciodată nimic.

 

Play

Azi am o stare din aceea... greu de descris.
Parcă toată lumea ta se revarsă în mine
și  mă umple.
Ies din mine.
Tu mă aduni și mă așezi la loc
în sacul acesta de carne cu aspect de lac liniștit.
Plouă...
Un drum de cer trece prin centrul orașului de pe Vedea,
pe lângă strada Rahovei,
cineva ține un ied negru pe marginea drumului de cer,
așteaptă primul tren spre orașul subteran al lui Dante

și starea aceasta o ia mereu de la capăt.

 

Ofertă

Și încă mai văd câmpul de rapiță,
și un mort drag pe scaunul din dreapta,
un microbuz de școlari trece pe deasupra noastră,
pe deasupra copacilor,
o fată ne face cu mâna,
e fata din fotografia mea,

împarte zâmbete tuturor celor care travereseză calea ferată...

 

Picturi pe sticlǎ

Mirosul de iarbǎ,
animalul uitat peste noapte între spinii liliachii.
Dimineața coborând dintr-o pasǎre,
prevestind o atenționare sumbrǎ.
 E prima simfonie fǎrǎ tine.
Cine sǎ întrebe de țarasoareluirǎsare
când atâtea femei scriu poezii pe stradǎ
și fiecare pas e un haiku
cu vegetale imprimeuri.

 

2

Un carusel se învârte în memorie.
Ploaia aceasta spune totul, cu lux de amǎnunte.
Un pǎr mort odatǎ cu bunicul,
penduleazǎ între emisfere cerebrale,
plin de flori, hașurat în substanțǎ cenușie.
În fiecare dimineațǎ îmi întorc privirea pe toate fețele.
Sǎ cadǎ în unghí drept.
Sǎ știi
cǎ aici sunt tot eu cu rana mea de respingere,
la fel ca iarba.

 

3

Un bon fiscal lipit pe fereastrǎ,
certificatul de înmatriculare și
strada Rahovei, trecând printr-o vitrinǎ frigorificǎ,
o dragoste la prima vedere.
O femeie înoatǎ în aer,
plutește în fluture,
atinge cu picioarele centrul de gravitație al pǎmântului
la ora când soarele se oprește în dreptul umbrei
și toți ai casei se așazǎ la masǎ.
Se aud lingurile lovind blidurile de lemn
și carnea de pasǎre desfǎcându-se de pe oase
ca un cântec în Vinerea Mare,
zice cel care trebuie sǎ plece,
așteptându-și rândul la viațǎ.
Femeia își desface pǎrul și taie cu el un drum
prin mijlocul acestei sculpturi familiale.

 

4

În poziția trendelenburg, privesc cerul, întrebându-mă
dacă stomatologul vede ceea ce văd și eu:
intrarea principală într-o locație feeric luminată,
unde femeia de serviciu a fost avansată în funcție,
o puștoaică probează fusta mea mini
și tu o strigi pe numele meu mic, care este, de fapt, un număr.
Un număr impar.
Stomatologul râde.
Sigur,
sunt multe urme de fericire aici.

 

Comentarii cititori
sus

Ozsváth Zsuzsa

 

 

prezentul se-nfruptă

avansez cuminte
de o săptămână
dă-i tot înainte
c-un picior pe frână.

ca insigna ruptă
din grădi, tot așa
prezentul se-nfruptă
iar din tihna mea.

rebus pentru mine
– și cât l-ai savurat:
petic pe sac cine-i?
și cât de calculat

spun, și nu-i a glumă,
mare-i dobitocul.
poți să râzi la urmă,
dar ascunde-ți botul.

 

simțământ nătâng (viață găunoasă)

dimineața destrăbălată
când un simțământ nătâng
mă fâlfâie plăpând.

crunt am să mă-ncrunt
din frunte, până la desfrâu.
doar mimica să-mi țin în frâu;

și, tivind-o pe la margini,
să-mi privesc saliva universală
cum, prin baraj, se strecoară.

 

crima locurilor comune

pe dunga aia de covor
bătătorit – fâșie - uscată
de gazon pentru decor –
târâș-grăpiș trece toată
lumea, se descarcă-un pistol
și celălalt, hei! văleu!
se clatină tot ce-i frumos
cade fiece clișeu

și-ajung și pompierii
și polițiști, s-au tras aici
focuri și alte mizerii,
s-a făcut, venim, că nici
n-ai cum să renunți la noi
așa, fără drept de-apel,
iar locurile comune-n toi
s-ajungă un bagatel. 

 

 save as

 înțepenită-n fracțiunea
aia de secundă dintre procesul
salvării și procesul salvării încheiat.
un loc bun pentru micro-unduirea
macro-dubiilor, fiindcă acum,
da, chiar acum se va
bloca.
roata
s-ar mișca*
dar
memoria
creatorului
se umple. ca paharul.

 

Traducere: Mihók Tamás 

 __________________________________________________________________________________

* autoarea parafrazează din „Tragedia omului” de Madách Imre: „se mișcă roata, meșterul adastă” (Taboul I: În cer; trad.: Octavian Goga) 

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey