Florentina Decă
Carla Berneanu

 
sus

Florentina Decă

Prejudecățile care m-au crescut

Aș vrea să vă povestesc despre primii fluturași în stomac, cei de pe la 16 ani, dar am să vă dezamăgesc. Povestea mea începe și se încheie cu sperietura părinților de a nu fi prea mică pentru întâlniri, și mai ales, prea mică în ochii vecinilor și cunoscuților. Astfel, în prima seară în care primisem acordul ca el, aranjat și tremurând, să mă scoată în oraș, am auzit, la diferență de câteva ore de la accept, un refuz: „Mai bine stai acasă decât să te vadă vecinii ieșind la întâlnire.” Astfel, cu regrete pentru parfumul deja furat din sertarul mamei, îi dau vestea că ieșim altădată. Orgoliul de adolescentă nu m-ar fi lăsat să spun drept că de vină sunt prejudecățile părinților, nicidecum proasta mea dispoziție de a ieși.

O altă amintire îl are, de data aceasta, în prim plan pe fratele meu. Era în școala generală când moda tunsorilor neconvenționale, inventată de fotbaliști de ale căror freze ne amintim (de performanțe ba), îl acaparase și pe el. Cu chetă din alocația subsemnatei, a mers la frizeria de pe colț, cerând să fie tuns zero, dar cu breton până aproape de ochi. Tot la fel se întâmplă și astăzi cu moda, dar parcă gusturile s-au mai rafinat. Revenind la tunsoarea lui, îmi amintesc că nici eu, proaspăt colecționară de prejudecăți, nu am fost de acord nici cu chelia, nici cu smocul de fire numit breton bărbătesc. Odată ajuns de la serviciu, tatăl, uimit de alegerea fratelui, se hotărăște să îl ajute în găsirea propriei identități. Adica aceea de copil serios, care nu se lasă influențat de orice figură publică. Așa că îi tunde bretonul și îl sfătuiește, pentru a scăpa de întrebările colegilor de clasă, purtători tot de freze neconvenționale, să poarte șapcă. 

Amintirile generate de prejudecăți sunt multe, dar înaintarea în vârstă (18, 19 ani) ne-a dat curaj să ne revendicăm drepturile. Astfel pozițiile ierarhice s-au păstrat până când, sub aspectul dreptății absolute, am stabilit că acela cu argumente mai bune să fie dat crezării.

Aș mai putea să adaug, de data aceasta nu amintiri, ci întâmplări ivite din, cum s-ar spune, sânul societății. Poate prejudecăți, poate clișee, poate realități: „Fii mulțumit cu ce ai, alții nu au ce mânca” – e încă o frază care mă bântuie și astăzi și care, din (ne)fericire, îi bântuie și pe alții. Comparațiile cu neajunsurile celorlalți alimentează autosuficiența noastră. De ce să fiu jurnalistă, când pot să rămân bloggeriță? Alții nici atât nu reușesc. Alteori, procesul motivațional începe fix cu fraza asta: „Am toate condițiile de reușită, așa că nemulțumirile nu își au locul.”

Basmele, poveștile și chiar parte din literatura românească mizează pe aceste prejudecăți: mezinul se dovedește erou, averea e criteriu de diferențiere socială, femeile au drepturi atât cât le sunt permise de către bărbat, comunicarea se face mereu pe verticală, snobismul e caracteristic doamnelor franțuzite, iar binele, normal, învinge răul. Chiar și în formarea instituțională ne lovim, tot ca moștenire, de prejudecăți: cadourile sunt semn de recunoștință pentru profesori, chiar dacă sunt oferite cu scopuri precise și în zile bine stabilite, „meseria părinților” e rubrică obligatorie la sfârșitul catalogului și parte a notării elevului, iar drepturile sunt adjudecate în funcție de puterea de convingere, care, de multe ori, se manifestă fizic.
Prejudecățile ne cresc, iar noi, la rândul nostru, pe ele. Să le tratăm sau doar să le acceptăm?       

Comentarii cititori
sus

 Carla Berneanu

 Da, suntzgârcităpebaniimei!


De curând m-am mutat. Nu mai stau în buricul Craiovei, deci nu le mai ofer picioarelor mele șansa de a se face mai frumoase prin mișcarea zilnică de acasă până la Universitate.  Tot ,,fată de oraș’’ sunt, numai că pe aici, oamenii bătrâni mai cresc ba o găină, ba o vacă. Cam cu asta se ocupă în timpul în care nu își udă răsadurile de roșii și ceapă. La început când am auzit, am fost chiar încântată de idee. Am trăit o viață la bloc, nu am dat muzica niciodată tare pentru că se supărau vecinii, nu am putut sta cu ușa deschisă la intrare vara când erau 40 de grade ca să se mai facă puțin curent, am suportat și că nu am avut tot timpul apă caldă, chestii globale ale oamenirii. Așa că m-am dus și eu cu ai mei să văd casa, zona și m-am speriat. Zic ,,frate, ăștia stau în oraș și ei ies cu vacile pe stradă?’’ Atunci am avut un moment de panică, motiv pentru care mi-am făcut fel și fel de gânduri. Cum supraviețuiesc eu printre mirosul de bălegar îmbinat cu adierea celui de găinaț? M-am calmat rapid când m-am uitat la fețele bunicilor mei pentru că știam că asta își doresc. Să stea la aer curat (cât o fi el de curat p’aici) și să aibă curtea lor. Așa că am trecut la împachetat. Mi-a aranjat taică’meu cu internetul, astfel încât atunci când m-am mutat, am sărit imediat pe Facebook.

Înainte de toate astea, mă simțeam în largul meu. Toți vecinii mă cunoșteau, de la cei mai tineri până la cei bătrâni, toate vânzătoarele de la magazin îmi erau prietene, îmi știau gusturile, îmi puteam trimite orice prieten să îmi cumpere ceva că ele știau că nu îmi place ciocolata, că nu beau decât sucuri cu acid și cel mai important: CE ȚIGĂRI FUMEZ. Odată ajunsă aici, am sunat un prieten care doar ce se mutase din noul meu cartier pentru că cineva trebuia să mă orienteze: unde să mă duc, ce prețuri, ce magazine sunt și ce pot găsi în ele. Ăsta mi-a explicat așa în mare care-i treaba, m-a liniștit spunându-mi că sunt și mulți tineri pe aici, că am cu cine să ies afară să fumez o țigară. Am văzut magazinele, unele vis-a-vis de o stație de autobuz, altul puțin mai aproape de mine. În primele zile, m-am dus în ,,stație” să îmi iau țigări. Pentru că nu fumez nici orice fel de țigări, ci niște fasonate d’ăstea cu bilă și cu gust mentolat. Toate bune și frumoase. Am făcut tranzacția cu duduia, eu i-am dat banii, ea mi-a dat restul, eu am luat țigările. I-am zâmbit  frumos înainte de a pleca pentru a fi sigură că mă ține minte și data viitoare și mă oprește când doresc să cumpăr ceva deja expirat. Am ieșit din magazin, m-am uitat stânga-dreapta să nu cumva să fie vreun băiat puțin amețit (că în stație, doar unde altundeva, e și o biciușcărie de doi lei), nimeni nu era, am ajuns acasă teafără.

Bineînțeles că dacă sunt o fumătoare înrăită, mereu rămân în pană de țigări. Și cumva trebuie să îmi alimentez viciul, așa că am fost nevoită să ajung iar la același magazin. De data asta, mi-am luat dulăul după mine (un bischon de vreo 8 luni). Am intrat în magazin, iar: pac-pac, am făcut  schimbul cu doamna vânzătoare. La ieșirea din magazin stătea o gașcă de băieți cu berea în nas. Ziua la 12. Nici nu am ieșit bine și aud: ,,Cuțu, cuțu!’’  Am simțit cum începe inima să îmi trepideze și nu știu ce miracol, ce sfânt, ce rugăciune m-a oprit să nu îi arăt eu lui ce vorbe de copil răsfațat pot scoate uneori. Dar mi-am amintit că aici nu e ,,cartierul meu” unde îi sictiream eu pe toți, aici sunt în cartierul lor, unde ei muncesc cu ziua și în pauza de masă toarnă pe gât o bere. Așa că mi-am văzut de drum. Și nici nu m-am mai dus pe acolo. Când mi-au rămas plămânii fără propriul lor ,,oxigen”, m-am dus la magazinul de peste drum.

La tejghea era un domn. Dolofănel așa, vorbăreț. Exact ce nu suport eu. De ce trebuie să purtăm o conversație când pe noi nu ne leagă nimic decât un pachet de țigări și câțiva lei pe care eu ți-i voi da de îndată ce tu îmi vei da ceea ce îți cer? Nu ar dura decât câteva secunde.  Și îi zic domnului: Bună-ziua, țigări cu bilă aveți? El se uită așa la mine și zice: DA. De care? Arată-mi tu care e pachetul. (De ce îmi spui că ai dacă nu știi că ai? De ce trebuie să îți arăt eu pachetul când asta e datoria și meseria ta?) În fine, îi arăt omului pachetul. Îl întreb cât costă pentru că nu dadusem niciodată banii exacți și nu știam cât costă fix. El zice: 12 de lei și 70 de bani. Bun. Îi dau 13 lei. Îmi dă pachetul și o gumă. Mă uit la el urât și zice: E bine? Ca și când dacă îi ziceam că nu era bine îmi dădea un șpiț în fund. Și ies din magazin fără să mai zic nimic. M-am gândit  că nu o fi avut atunci să îmi dea rest.  Zilele trecute am nimerit iar la el. Aceeași poveste, dar de data aceasta scot pe rând: o hârtie de 10 lei, una de 1 leu, alta de 1 leu și mă opresc pentru că țineam minte că aveam niște mărunt. Se uită el repede la bani și zice: 12 lei și 70 de bani. Mă uit la el și zic: Așteptați puțin că nu fug din magazin fără să vă dau cei 70 de bani. Și cotrobăiam după mărunt. Când mă uit pe tejghea,  peste pachet era așezată o gumă. Zic: ,,Nu, nu mi se poate întâmpla mie așa ceva. Adică: bă, nu ești întreg la minte? Dacă eu nu mănânc gumă de mestecat, tu mi-o bagi pe gât doar ca să îți faci vânzare? De unde știuși că îți dau o hârtie de 1 leu și nu măruntul fix?” Și foșneam așa hârtia de 1 leu în fața lui. El se uită încă o dată la mine și zice: E bine?

Și atunci m-a izbit brusc iluminarea Zen. Am scos hârtia de 1 leu și i-am aruncat-o pe tejghea. Păi de ce să mă cert eu cu tine când o poate face altul? Unul capabil să îți lipească guma în frunte sau și mai bine, când nu vei mai avea clienți pentru că la un moment dat o să se sature toți de gumițele tale, de pliculețele tale de 3 în 1 sau de pălăvrăgeala ta. Și atunci vei sta acasă, în curtea ta, numărând gumele de i le-ai dat lu’nepoată-ta și îți vei da seama că nu îți vei putea plăti lumina cu ele. Dar eu, dacă economisesc tot măruntul ceva vreme, îmi pot cumpăra un pachet de țigări!

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey