Toma Grigorie

 
sus

Toma Grigorie

 

Poeme în grațiile anluminurei

 

Imaginea superbelor picturi de pe manuscrisele medievale având denominația anluminură reverberează sensuri lirice inimitabile în versurile unuia dintre cei mai interesanți poeți religioși actuali, Paul Aretzu.

Sub titlul Psalmi cu anluminură (Ed. Dacia XXI, 2011) sunt antologate cele două cărți de poezie religioasă ale poetului: Cartea psalmilor (semne de iubire) (Ed. Cartea Românească, 2003) și Cartea cu anluminură (Ed. Pământul, Pitești, 2010). Paul Psalmistul, cum însuși se autodefinește într-un poem, realizează pe teme mistice o operă poetică de înalt nivel axiologic, de o expresivitate autentică, uzitând un limbaj modern cu irizări arhaice și biblice. Psalmii - semnele de iubire -închinați divinității constituie un real modus vivendi sacru al poetului credincios mulțumindu-i astfel Domnului prin veritabile encomioane evlavioase. Termenul anluminură, cu încărcătură poetică și mistică, readuce în memorie Culegerea de 151 de imnuri din Vechiul Testament alcătuitoare a Psaltirei.

Expresia heraclitiană Panta Rei este încorporată în poeme înălțătoare și înțeleasă ca și la Ovidiu în ideea că totul se schimbă, nimic nu se pierde, sufletul se preschimbă în alt trup neirosindu-se nimic din viața plăsmuită de Dumnezeu pe pământ.

Paul Aretzu se înscrie cu strălucire în seria poeților români religioși, de la Dosoftei până la Daniel Turcea, dar se desprinde singular prin suflul său de cărturar modern, aureolat de lecturi multiple și profunde a nenumărate cărți importante printre care lângă sufletul lui fiind cele sfinte, dar și printr-o expresivitate poetică indenegabilă. Se confesează sincer: „Eu sunt credinciosul Tău, îndrăgostitul semanticii Tale, cel ce ține pe limbă, cu evlavie, consoanele sacre, uimit de harul de a izvodi numele, sfiosul prezenței Tale, cititorul cărții.” Și se roagă cu pioșenie: „Domnul meu, aprinde smirnă în cățuia înfiorată a inimii mele și împrăștie icoane neadormite, ia-mă de mână ca pe nevârstnic. Ziua și noaptea pe Domnul îl visez aievea, eu care am fost bolnav de realitate.”(Psalmul 1).

Weltanschaungul lui Paul Aretzu, de homo religiosus, nu încape o concepție despre lume restrictivă la habotnicie, închistată în dogme. Omul psalmilor lui este unul real, obișnuit, înzestrat cu toate însușirile și păcatele omenești (după dictonul latin: homo sum humani nihil a me alienum puto), dar pe care spiritul dăruit Domnului le poate canaliza pe calea redempțiunii. Nu se teme de mărturiile neortodoxe, pe care le ia alegoric în seama sa: „ Am furat păsări. Am vorbit urât. Am preacurvit în pușcărie, într-o electricitate sordidă, locuind într-un așternut cu o fată nebună. Am umblat prin locurile unde varsă bețivanii. Am batjocorit sufletul, Doamne...” Apoi rugăciunea vine din nou, fierbinte: „Ajută-mă, Doamne, să mă gândesc la numele Tău ascuns. Dă-mi, Doamne, cuvântul spornic, duhovniceasca vorbire, că Tu ești Părinte al Cuvântului chemat să devină împărăție.” (Psalmul 4).

Dominantă perpetuă este muzicalitatea versului ritmat. O pletoră de metafore inedite, izvorâte din dragoste nemistificată, sunt atribuite lui Dumnezeu: „Doamne, ești muzică în vâlvătăi”, „ești lumină neînserată, chivot de idei”, „cloșcă înveșmântată cu aripile dragostei”, „cloșcă de oameni care piuie care încotro”.„Nu știu cum să te chem mai dulce: Trandafirul Răstignirii, Limbă Desăvârșită, Strălumină Treflată, Mană a Sufletelor De Care Mereu Flămânzim, Taină Din Care Ne Împărtășim Și Care În Noi Lucrează Miraculos, Pasăre Cu o Mie De Aripi Bătând Continuu.” Asemenea metafore vii sunt dedicate și Maicii Domnului, și lui Iisus Hristos.

Psalmul - cuvânt întrupat - este identificat cu toate întâmplările omului: nașterea și liturghia, postul și intrarea în biserică, vii și morții, dumnezeiasca euharistie, acoperirea cu epitrahilul, plânsul, rugăciunea și cântarea. Toți suntem „ psalmi de la Dumnezeu, semințe ale învierii prefăcute în drum.” (Psalmul 56), spune poetul creștin descriind și cântând practicile religioase în numele tuturor credincioșilor din sfera mânăstirilor, bisericilor sau spațiilor ascetice. Psalmii lui Paul Aretzu, aceste imnuri religioase, au caracter apotropaic, înglobând superstiția alungării duhurilor rele cu sprijin duhovnicesc.

După ce atașează virtual psalmilor anluminura,această grafie medievală a manuscriselor, o reînvestește cu noi înțelesuri mistice și lirice și în Cartea cu anluminură. În poeme fără titlu, se atenuează oarecum directețea adresării către divinitate a rugăciunilor din psalmi, fiind integrate acum mai profund în laicitate, persistă totuși atmosfera specifică poeziei religioase. Fecioara bibliotecilor este chemată cu același elan evlavios, înveșmântată în haine poetice de purpur: „vino, să ne scufundăm în / țărâna regească. Între ulcioarele pustiului, către tine / de la fereastră sfinți privesc / steaua pe cer merge ca o sobă dogorind. / la liturghie în sfântă carte deschisă, îngropând.” (p.67). Și aici, epitetele, comparațiile, metaforele, insolite și expresive, nefolosite în exces, oferă cititorului momente de profundă exuberanță estetică: timpul dictator tânăr; bătrânii ca niște lemne de vie pe rod; coșciugul dulce al anilor; hârtii spălate de scris; dragostea disperată a mamei, când trăgea peste mine timpul nou-nouț; sânul dulce al timpului; respirație zero; cârcelul inimii; secunda pătrunde în trăitor ca o firavă fereastră; pielița tăcerii; pâinea blândă; scrisul ca o pată de sânge căzută pe zăpadă; clopotele inimii; boleaznă a iubirii; timpul aleargă în cerc precum un animal priponit. ș.a. Tronează și aici figura aceluiași Mare Anonim blagian, fiind invocat acum cu apelativul grecesc Avva (Tată, Părinte) cu care se adresase pentru prima dată Mântuitorul Iisus Hristos în rugăciunea din Grădina Ghetsimani: „ Avva Părinte, toate sunt Ție cu putință. (Marcu 14, 36).

În modernitatea sa stilistică, Paul Aretzu cochetează, într-o anumită măsură, și cu suprarealismul: „cu un pai turcoaz cocktailul aproape sângeros / al suprarealismului. murind gratuit. sătul de timp. / pierdut între semeni, mă trezesc vorbind / printre ursitori. În plină boleaznă a iubirii.” (p.93). În tușă surrealistă își conturează autoportretul, considerându-se miner al cuvintelor coborând în adâncimile cititului și scrisului: „să aprind lumânări sau să mă scald în / lumina spicelor apei celei luminate. ca un miner solitar / îmi ascut pana / și mă afund în grafitul cuvântului. sărind și jucând. / săpând înainte, grămădind în urmă”. (p.108).

Cărțile religioase, și nu numai acestea, ale lui Paul Aretzu au fost primite cu entuziasm apreciativ de critici literari de primă mână. Eugen Negrici revelează sensul urcător al creației lui ajungând până la „centrul de foc și de credință al psalmilor”; Gheorghe Grigurcu conchide că Paul Aretzu „ e fără îndoială cel mai expresiv poet religios pe care-l avem azi”; Adrian Popescu găsește la Paul Aretzu „un surprinzător elan religios, mai mult o asumare de imnograf creștin.”; Mircea A. Diaconu observă că „scrie de parcă pe lume n-ar fi decât el, un anonim, și Dumnezeu, iar vocea sa intră în categoria fenomenelor naturale.”; Florin Caragiu descoperă „o rugăciune textualizată, un text irigat de apa Cuvântului”; Ion Zubașcu constată că psalmii lui sunt „o altfel de poezie decât se scrie acum, în țară și în lume, unul din numeroasele semne din ultima vreme, care indică mutarea artei actuale într-o paradigmă postmodernă a întoarcerii sale la om și la Dumnezeu.” Sunt acestea doar câteva aprecieri critice excerptate din numeroasele cronici dedicate cărților excepționale ale lui Paul Aretzu, pe care le poți așeza cu încredere cărți de căpătâi.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey