Dan Ciupureanu
Sanda Georgescu
Radu Marini
Adriana Macsut
Ștefan Grosu
Mircea Năstasie

 
sus

Dan Ciupureanu

 

Flash-uri

 

Eram în aeroportul Barajas din Madrid. O coadă imensă la terminalul București. Femeile care lucrau acolo îi îmbrânceau pe oameni ca pe niște oi, totuși mulțumite de plecarea lor în masă, căutarea în bagaje se făcea amănunțit, unii nu știau că nu aveau voie cu parfumuri, le predau resemnați, alții înjurau de mama focului. În rând vă rog! Țipa o domnișoară nervoasă, nu înțelegi omule? Rândul este aici. Mă scuzați, eu merg la Paris. Cu zâmbetul larg pe buze, îmi zice în franceză, pe aici vă rog. Toată învârteala a durat zece minute până am intrat în avion. Două ore de zbor. Pe geam se vedeau câmpiile, ape, apoi se vedeau numai norii. Eram așa de fericit că scap de-acolo. Îmi treceau prin minte cuvintele ce mi le zisese la telefon: „La început o să tai roșii, nici eu nu am știut, ai să înveți. O să stai la recepție să dai niște chei, răspunzi la telefon…”.

Ajuns în aeroportul din Paris mai aveam douăzeci de euro, patruzeci cheltuisem cu o seară înainte, dădusem amicilor mei să bea pentru că plecam deși nu le-am zis nimic ca să evit clișeele de care tot timpul m-am ferit. Lori era acolo, mă aștepta, m-a întrebat dacă mi-e frică să sar la metrou, că trebuia să luăm și țigări, el încă nu luase salariul. Acasă ne aștepta prietena lui. Deja îmi aranjase camera unde aveam să stau, se făcuse seară, am băut câte o bere și am ieșit prin cartier să-mi arate împrejurimile. Hoteluri de patru stele cu terase în stil englezesc, era așa de multă lumină peste tot, luxul combinat cu clădirile vechi, fete drăguțe îmbrăcate șic, eram fascinat.

Soarele mă orbea, un câine mă mirosea pe față, alarma suna în buzunar. Mă ridic de pe banca din parc, o doamnă își plimba câinele la prima oră. Mi s-a scuzat și și-a chemat câinele pe un ton certăreț apoi iar s-a scuzat. Mă durea capul și îmi venea să vomit, serviciul era la cinci minute de mers pe jos. Ajuns acolo, Lori mă aștepta, pe atunci curățam camere și el lucra la recepție. Ce faci bătrâne? Te-ai cam distrat azi-noapte, Hristos a înviat! Zice Lori. M-am așezat pe-un scaun în bucătărie și mi-am aprins o țigară, stai așa să-ți fac o cafea. Eram sigur că bucătăria e în pantă, simțeam cum o să cad. Uite ce, am o cameră liberă, dormi puțin să-ți revii, te trezesc eu pe la doisprezece.

De câteva luni locuiam singur, deși cunoșteam mulți români nu prea ieșeam cu ei, ieșeam singur pe cheiurile Senei. În serile de vară se strângeau mulți studenți pe-acolo, se fuma marijuana, se cânta la chitară, câte unii aveau casetofon cu baterii. Pe acolo își făcea veacul și un tip la vreo patruzeci și ceva de ani, Căpitanul, așa îi ziceau toți. Avea un fel de garsonieră amenajată chiar pe cheiurile Senei, de multe ori am rămas să dorm la el, o ușă mare în perete, pe care o încuia cu un lacăt, înăuntru avea niște paturi supraetajate și-o măsuță în mijloc. Cum era om al străzii, era implicit și turnător, de cele mai multe ori martor cheie al scandalurilor ce mai aveau loc din cauza băuturii. Era în jur de patru dimineața, eram cu niște sud-americani, aveau o chitară și cântam „hasta siempre comandante”.

Toate amintirile îmi treceau prin minte stând pe malul Senei, aproape de Notre Dame și așteptând ca Iulia să iasă de la serviciu, un feribot trecea luminând malurile și ușa zidită a Comandantului parcă ducea după el toate întâmplările ce acum păreau uitate de mult în adâncul meu. Ne-am așezat la o terasă, cu lacrimi în ochi mi-a zis că e gravidă, m-a întrebat dacă vreau să păstrăm copilul. Locuiam de mult singuri într-un apartament cu două camere.

Acum scriu de la biroul meu într-o casă mare cu trei camere, cu fie-mea de un an și jumătate în brațele mele, dormind. Pe geam se vede terenul cu trambulinele de skate și pomii în deal cu pajiștea verde și casele cu curți enorme. O pun în pat, trebuie să mă îmbrac să cumpăr lapte, scutece pentru Lucas, care are câteva luni, pâine feliată, bere fără alcool, suc și banane.

Comentarii cititori
sus

Sanda Ioanela Georgescu

 

Amintiri (1)

 

„A-ți scrie, la o anumită vârstă, memoriile, ar trebui să fie o îndatorire impusă de stat, materialul acumulat după două sau trei generații ar avea o valoare inestimabilă... Nu există memorii, fie ele scrise de oamenii cei mai neînsemnați, care să nu includă valori sociale și pitorești de prim ordin.”
Giuseppe Tomassi de Lampedusa

Voi menționa aici câteva nume ale unor „oameni care au fost” în Craiova, nume în prezent uitate sau necunoscute, dar pe care personal i-am cunoscut sau întâlnit ca prieteni ai părintilor mei (generalul Gheorghe B. Georgescu și Maria Georgescu) ori ai unchiului meu Ion B. Georgescu (Beyon).

Pentru un istoric al Craiovei ar putea fi poate utile aceste nume. În epoca interbelică ele erau totuși binecunoscute într-o anumită societate.

sanda georgescu 1Personal am stat foarte puțin în Craiova natală – între anii 1933-1936 ca adolescentă – dar am revenit mereu mai târziu s-o văd pe mama și pe mătușa mea. După dispariția lor mă duceam la cumnata mea Irina, la care mi-am petrecut în fiecare an 2-3 săptămâni. Este explicația pentru puținătatea numelor evocate, pe care le voi înșirui.

Încep cu medici, buni prieteni ai lui Ion B. Gerogescu (Beyon):
- doctorul Cănciulescu, care avea și un sanatoriu propriu, dacă nu mă înșel;
- doctorul Sinică Drăgoescu, căsătorit cu Jana Vălimărescu. Îl vedeam mai des, locuia, chiar în timpul comunist, în frumoasa casă din Calea Unirii, ultima pe stânga, venind spre Valea Vlăicii.
Vreau să amintesc și de un medic primar la un spital din Craiova, prieten cu familia mea, Maurice Hagiețeanu (de origine franceză), binecunoscut in anii interbelici, și de soția sa Laura, de origine italiană (născută Marconi), care preda lecții de canto la conservatorul de muzică din Craiova. Părinții mei au păstrat multă vreme prietenia cu ei. Mormântul lui Maurice Hagiețeanu se află in cimitirul Sineasca.

Un vechi și fidel prieten al lui Beyon și al familiei era fostul prim procuror Cezar Căzănescu ca și Nicolae Defleury. Pe soția acestuia din urmă, Lucreția Defleury, o vedeam adeseori în răstimpul vizitelor mele în Craiova. Aveau două fiice bine cunsocute în timpul acela: Manți, căsătorită Radian, Tanți, căsătorită cu profesorul de latină Herăscu, stabiliți în Portugalia, cu fiica lor Ioana.

Pe profesorul de franceză C.D. Fortunescu l-am întâlnit în ultima parte a vieții sale, când venea în vizită la unchiul meu Beyon. Elena Farago împreună cu ei doi și cu C. Gerota și Ion Dongorozi au fondat la Craiova revista literară Năzuința (1922-1925), la care au colaborat: Simion Mehedinți, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu.

Profesorul C. D. Fortunescu se ocupa de spiritism (ca și Manți Radian). Moștenise – nu știu cum, dar așa se spunea, biblioteca prestigioasă a lui Bogdan Petriceicu Hașdeu. Sora profesorului, Bibișa, prietenă cu mama mea, era o figură cunoscută a Craiovei, înaltă, cu o îmbrăcăminte sui-generis, era soția magistratului Economu (descendent dintr-o veche familie de magistrați). Bibișa Economu fusese gazda soției generalui Pantazi, Ady, pe timpul domiciliului forțat al acesteia. [1]
Fiul lor, Ion Pantazi, fost ofițer de cavalerie ca și tatăl său, a vizitat-o pe Bibișa după moartea mamei sale. În cartea sa de amintiri el povestește că Bibișa a murit oarbă la 95 de ani.

Alt frate al celor doi din familia Fortunescu ținea un mare magazin de delicatese culinare în genul renumitului magazin Dragomir din București.
Familia Graur este tot o familie de vechi craioveni. Tatăl, tot ofițer, a avut trei fii: Theodor (Turel) Graur, colonel de artilerie, fost prefect al județului Gorj, a fost tatăl cumnatei mele Irina.
Un alt frate (cred că cel mai mare) era avocatul George Graur (am mai menționat că a fost coleg de clasă cu tatăl meu, generalul de divizie Gheorghe B. Georgescu) la liceul Carol I din Craiova înainte de primul război mondial.
Mitică Graur, cel mai tânăr, a fost căsătorit cu Lucie Ghica Deleni (în prima căsătorie). Numele s-a stins, căci fratele Irinei, Alexandru Graur, sublocotenent de cavalerie, a murit în batălia de la Stalingrad în al doilea război mondial.

Ieșind din cercul amicițiilor, doresc să menționez aici două magazine de bijuterii pe Calea Unirii, de care puțini își mai amintesc: cel mai mare și arătos era al familiei Mendel. Am cunoscut bine pe amabila doamnă Mady Mendel, pe care am vizitat-o cu Irina înaintea plecării sale în Australia.

Celălalt magazin de bijuterii aparținea familiei Mărculescu (Spiegel). Cu fiica domnului Mărculescu, Any, am fost colegă la pensionul Urziceanu și am revăzut-o mai târziu în București de mai multe ori până la moartea ei.

Revenind la cunoscuții de altădată îmi amintesc de Pierre Măinescu, un desăvârșit gentleman, din speța dispărută, a cărui soție, Lala Olănescu, din Râmnicu Vâlcea, era o amică din tinerețe a mamei mele. Familia Măinescu era ctitora bisericii Brândușa, situată pe strada Brândușa (în spatele Muzeului de Istorie).
O altă figură din Craiova era a colonelului de cavalerie Fănel Strâmbeanu.

Prin 1928 eram în clasa a II-a primară la școala care se numea atunci Otetelișanu (probabil în casa vechii familii boieresti cu același nume), unde eram colegă și prietenă cu Nana Pop, fiica unui colonel de artilerie și a lui Leonie Sabovici. Am fost colege un scurt timp și la facultatea de drept (căci s-a retras în anul II), dar am revăzut-o cu bucurie până la moartea ei, neașteptată și regretată, acum câțiva ani. Mama mea era în bune relații cu Leonie Pop, născută Sabovici, un nume necunoscut probabil în prezent.

Un unchi al Irinei, cumnata mea, era distinsul magistrat Ionel Palada. Mama Irinei (căsătorită Graur), Olga Palada, a murit în 1967 în urma unei operații. Și numele Palada se va stinge în Craiova odată cu Rodica, fiica lui Ionel Palada, ultima descendentă purtătoare a numelui.
O altă veche cunoștință a tatălui meu era colonelul Săvoiu, descendent dintr-o veche familie boierească. Acesta locuise în frumoasa casă străjuita de tei, pe strada Bujorului (fostul sediu la Parchetului Dolj).

Pe muzicianul George Simonis, căruia familia mea craioveană îi spuneau „Gică”, l-am cunoscut de mult. La 6 ani o cunoscusem și pe mama lui „Gică” Simonis, care locuia atunci (prin 1926) într-o casă scundă, dar destul de lungă de pe strada Brestei (pe care stradă am locuit și noi un timp). Tatăl lui George Simonis dăduse lecții de pian mătușei mele, Anișoara, care a devenit laureată a Conservatorului din București. Menționez că prin 1937 cunoscusem la București pe fosta ei profesoară, prestigioasa doamnă Emilia Saegiu, care venea în vizită la fosta ei elevă. Mătușa mea o primea în frumosul ei salon stil Louis XV, dispărut în anii grei care au urmat.

Revin la George Simonis, care a fost la Paris elevul lui Vincent d’Indy, a cărui muzică s-a spus că l-a influențat oarecum. De câte ori venea la București ne invita pe mine și pe fiica mea să cinăm cu el la Athénée Palace. Mi-a manifestat o deosebită  simpatie totdeauna, ca și fiicei mele, căreia îi povestea despre sabia lui Omer Pașa, care era în posesia lui. El plănuia să poată realiza un film despre Anna Simonis, o mătușă a lui, cea care-i fusese soție lui Omer Pașa. Ar fi vrut să fie întruchipată în film de fiica mea, Daniela. Acest proiect nu l-a realizat, dar era profesor bun de pian pentru fiica mea, pe care a îndrăgit-o și care a profitat de lecțiile lui. Mult timp ea a cântat la pian un marș compus de el. Mătușa mea, Maria Bălăcioiu, îl primea des, cu mare plăcere, în vizită pe domnul Simonis, în strada Primăverii (actualmente strada Elena Theodorini) Nr. 3, unde locuia. El venea mereu să se sfătuiască cu ea pentru diverse probleme.

[1] Ady Pantazi este amintită și în articolul '1947. Însemnări (III)', de Constantin Rădulescu-Motru,  Magazin istoric, 5/1997

Comentarii cititori
sus

Radu Marini

La scara mea (I)

La noi pe scară toată lumea respectă. Omu’, vecinu’, animalu’. De la ăl mic, până la ăl mai mare. Sunt vecini buni. Și animale rele. Sau invers. Sau...nu știu. Admirabili, cumsecade, sus-puși. Cocoțați fiecare pe unde au putut. Pe apartamente, pe etaje, pe familii, pe capul meu. Se ajută între ei. Cei care au, ajută pe cei care bineînțeles n-au!!! Cu mărinimie, cu o cafea, cu o pâine, cu o înjurătură. Fiindcă au: milă, bunavoință și înjurături la ei. Mereu puși pe fapte bune, memorabile și bârfitoare. Darnici oameni, vecini cumsecade, specimene cu suflet! Ajută pe cei ce n-au: asigurată pâinea și cafeaua cea de toate zilele. Sau o minimă înjurătură, care să le aducă aminte de mamele lor, ori chiar de originile lor. Emoționante gesturi. Și uluitoare, jenante și necizelate trivialități. La grămadă. Pe etaje. După vorbă, după port, după etajul de cultură...

Puffy

Se întâmplă uneori!!! Te pomenești cu norocul că-ți sare-n brațe, când nu te aștepți. Zbanggg, zbanggg! Gata, noroc de noroc. Poftim noroc! Zicând parcă sugrumat de emoție (și el nefiresc de emoționat): „bă papagalule, cască ochii, că nu te mai întâlnești cu ocazia mea. Ce faci, nu zici bogdaproste?” Ce să zici? Rămâi țuț, rămâi pe programul II, rămâi, nu pleca! E un noroc. Hai noroc! Nu credeam să am noroc. Saru’ mâna! Bogdaproste! Da, noroc fratele meu, tocmai la mine, la scară, la ce nu pun ăi de la administrație bec la scară? Ce noroc…întunecat.

Vă anunț: official, mi-am găsit marea iubire! Eu așa cred. Sau mai corect zis ea și doar ea m-a găsit. Disponibil, fără gărgăuni la cap, sudând o țigară-n colțu’ gurii. Arș, m-am fript. Nașpa. E un noroc chior, e întuneric pe scară, e Puffy. Marea mea iubire, marea întâlnire, Marea Neagră a fost liniștită astăzi.

V-o spun eu,  a fost mâna lui Dumnezeu și nevoia umană de a pune mâna pe ceva special.  Simțeam eu. Că o să am și eu noroc.  Ca omu', deh. Sper să fiți invidioși, cu gâturile macara și fără piuit la voi. Reiau. Pe iubita mea am găsit-o lângă scară. Într-o seară. Se tot fâțâia cocoțată pe banca din fața scării mele. Parcă pe mine mă aștepta. Tăcută, mititică, sfioasă și de bun simț. Nici una, nici două, până număr la 9 mi-a căzut cu tronc, mi-a căzut în brațe, mi-a căzut cloșcă. Pe capul meu. Noroc că aveam capul la mine. Mare iubire, mare nebunie, mare e grădina blocului !!!

Recunosc norocul. Recunosc orice. Recunosc chiar că sunt într-o ureche, sau în limbă după ea. Oricine ar fi nebun după așa bucățică. Așa se tot lăuda vecinul Bilă Andrei, pentru toți: Adiță, de la 4. Un vecin cam neașezat la casa sa, cam bătrâior, cam sus stă. Și laudele și povestea nepoveste continuuă. Iubita mea, e iubita mea, păpușică mititică și dotată, cu toate ălea. La ea. De când o aștept la cotitură, la interval, la mine ?! Ce frumoasă e, cu gâtul ei lung și frumos făcut parcă anume pentru a fi iubit. E unul dintre elementele esențiale ale dragostei mele față de ea. Mânca-o-ar tata s-o mănânce pe ea, de frumusețe ce e! Ba tata nu, că e bătrân. Acum e rândul meu. Și am rânduri rânduri de așteptare. Ce rânduri, cred că sunt tranșee. Dar merită și așteptarea, și tranșeele săpate cu gândul. Că lopată de unde?!

Parcă e un bibelou de fată. Așa zic eu. Ea nu zice nimic. Nici de bine, nici de rău. Credeți că e mută! Nu e mută, cum să fie, doamne ferește! Adică eu stau, vorba vine că stau. Că nu prea mă lasă inima să stau, când suntem doar noi. Doi. Între noi, fără alde voi, de…ca înecații, după alde alea ca ea. Care n-ați mai văzut bunăciune de fată, n-ați văzut nimic frumos, n-ați văzut ultimele știri la tv. Nimic n-ați văzut dacă n-ați văzut-o pe a mea. Mare iubire.

Mamă, mămică, păpușică, mititico, iar mi-e foame…de tine! Hai, nu te pui în brațele mele, ce mai stai?! Că eu n-am timp de stat, chiar de mai lucrez pe la stat. Vorba vine. Că-s șomer. Eu nu stau, cum să stau, nici pe gânduri și nici pe tânjală? Puneți-vă în locul meu. Stați așa! nu chiar în locul meu, șmecherilor, v-ar da inima ghes, la prospătură! Jos labele! De ce? Că e locul meu. Cucerit prin lupte grele de cucerirea…. mea. Adicătelea m-am dat cocoș pentru alții, degeaba?! Doar pentru alde ca voi, niște profitori, ia mai puneți-vă pofta în cui, în farfurie, și în ghilimele.Vreți prospătură, trufandale, ia duceți-vă la piață. Acum e la liber, la kilogram și en-gros.

Domnii generoși au pofte, au întâietate, au căzut frunzele?! Vine toamna! Și noi doi ne iubim, ne giugiulim, ne spune cineva cât e ceasul? E atât de tăcută mititica că îmi vine s-o sorb din priviri, de drag ce-mi e de ea. Dacă ați cunoaște-o mai bine, așa cum o cunosc eu, ați vedea că e doar tăcută, puțin cam retrasă. Poate și din cauza dragostei mele. Posesive. Poate!?

Normal, puicuțele tinere așa ar trebuie să fie. Păi, aș mai sta eu cu ea, dacă ar fi mută.! N-aș sta, că n-avem unde să stăm, căci ea n-are casă. Eu fiind un om sincer, recunosc i-am luat eu…maul, dar nu și casă. Cu toate că preferabil ar fi fost invers. Altceva nu am găsit să-i iau. Bineînțeles, cu iubirea mea. Căci ea nu se aștepta la asta. Ci la alta. La altă iubire care să-i trezească toți porii și tot ceea e legat de pori. Dar nu și de vapori. Fiindcă s-a tot săturat să se dea în bărci. Întrucât a tot fost plecată pe mare. Acum a evoluat, nu se mai uită după vaporeni, ci doar după iahtiști. Iahtiști, nu șahiști. Că ăia sunt croiți dintr-una: să le muți calu’ de acolo, dincolo. Păi ce, ea e jokeră.

Să fim serioși, la fizicul ei și la dotările adiacente rămâi perplex, convex și cu cuțitul în mână. Să faci moarte pentru una ca ea. Iar eu, cât sunt de fomist, mamă ce-mi mai lasă gura apă, parcă îmi tot plouă în gură de când am adus-o pe bătătură, la muma. Mamă, mămico, ce foame îmi e de tine! De abia aștept să rămânem singuri și… să te pap. Iubita mea, hai vino la iubitul tău, să te mănânce, cu fulgi cu tot. Știind că o plac, ea se tot înfoaie în pene, de drag ce-i e și ei, de mine. Parcă ar fi o curcă. Dar ea nu e curcă! E o găină. Gât golaș de Transilvania. E Puffy, a mea. Cu gâtul ei lung și frumos, mă pune pe jar.

Daaa, am găsit-o la scara noastră. Vin cu ea. Mamă, dă-ne binecuvântarea ta, și pregătește oala și un cuțit. Vinnn! Pardon, pardon, venim… Avem prospătură, avem carne, avem pe Puffy…Doamne, ce noroc!

Comentarii cititori
sus

Adriana Macsut

 

De la identitatea cetățenească la securitatea națională

 

În perioada 22 – 25 ianuarie 2014 a avut loc conferința internatională Citizenship Indentity and National Security organizată de Mutah University din Iordania. Urarea de bun venit a fost rostită de Rectorul instituției, Prof. Univ. Dr. Rida A. Shibli precum și de Directorul Conferinței, Diab Albadayneh (un specialist redutabil în criminologie). Conferința a fost deosebit de densă în sensul că au fost 18 secțiuni (1.Citizenship; 2.Social Identity Crises; 3. Citizenship Values; 4. Immunization of Social identity; 5. Citizenship enforcements; 6. National Security; 7. Citizenship enforcements  Procedures; 8. National Security Threats, 9. Global enforcements; 10. Human Security and National Security; 11. Education and enforcements, 12. Arab Spring and National Security, 13. Citizenship Threats, 14. Citizenship , Social Identity and National Security, 15. International models of Citizenship, 16. Radicalism and National Security, 17. Social Identity, 18. Violence and National Security). Au fost peste 100 de participanți din numeroase țări care au prezentat 90 de lucrări (Iordania, Algeria, Turcia, Palestina, Irak, Egipt, Maroc, Oman, Arabia Saudită, Yemen, Libia, România, Slovacia, India, Germania, Rusia; Emiratele Arabe, Sudan) Directorul conferinței, Diab Al- Badayneh a arătat că la manifestare au fost dezbătute teme fierbinți ale societății mondiale precum săracia, libertatea și securitatea”.

macsut1Oaspeții prezenți la conferința au participat la lucrările manifestării, dar au vizitat și obiective turistice. Masa de prânz a fost servită la Castelul Karak. Participanții la conferință au avut toate morivele să păstreze amintiri frumoase despre acest eveniment. De precizat că ospitalitatea și respectul oamenilor din Iordania, a fost remarcată de Dl. Ioan-Luca Vlad, Consilier Privat onorific al Familiei Regale a României, care a făcut parte din delegația ASR Principele Radu și Principele Nicolae care a vizitat această țară în perioada 25 – 27 noiembrie 2013 (de precizat că este a șasea vizită în Regatul Hașemit al Iordaniei, Majestățile Lor Regele Mihai și Regina Ana au efectuat o vizită în anul 1995, Principesa Moștenitoare și Principele Radu în 1996, Principele Radu în 2004, Principesa Moștenitoare și Principele Radu în 2010 și 2012): ,,Printre lucrurile care mi-au atras atenția în aceste ore de când mă aflu în Iordania sunt ospitalitatea iordaniană, belșugul și stabilitatea care se simt aici la fiecare pas, dar și respectul profund pe care toți cei de aici îl au atât unii față de ceilalți” (Ioan-Luca Vlad Jurnalul călătoriei la Amman, Iordania, a ASR Principele Radu și Principele Nicolae, în casa-regala.blogspot.ro, 04.02.14)

Delegația românească la conferința internatională Citizenship Indentity and National Security a fost formată din Prof. Univ. Dr. Viorel Guliciuc (care a fost și anul trecut la o conferință în Iordania), Prof. Univ. Ștefan Stăngiucelu, Prof. Univ. Dr Slavomir Magal, Dr. Cristiana Cormoș, Dr. Iulian Rusu, Drd. Oana Lența. Secțiunea Identity And National Security a fost coordonată de Viorel Guliciuc.

Lucrările conferinței au fost deschise pe 22 ianuarie de Diab Albadayneh care a vorbit despre factorii sociali de risc pentru cetățeni (Citizenship and Social Risk Factors). Un studiu interesant a fost despre fenomenul terorismului sub aspect psihologic și sociology (Abdul Aziz Ibn Yusuf, The pphenomenon of Extremism and National Security: Study Socio-Psychologic). Tot în direcția analizei cumplitul fenomen al terorismului a mers și lucrare lui Ștefan Stăngiucelu (Transdisciplinary Analysis of the Terrorist and Counterterrorist, prezentată la secțiunea coordonată de Slavomir Magal). La rândul lui Viorel Guliciuc prezentat problema complexă a securiții în era tehnologică (Human Security and Resilience in a Complex Technological World)

macsut2Pe 23 ianuarie au avut loc secțiuni coordonate de Abdullah Darawshe, Alia Al - Said, Ahmad Fazeli, Rafe Al – Kraisha Douki Al – Hunaiti, Khawla Al – Hasan, Mohamed Salem Tarawneh, Hussein Al – Othman, Samira Moutakil, Mohamed Alamairi, Kalaf Faris Atarawneh, Atallah Fashar. Pe 24 ianuarie s-au desfășurat conferințe coordonate de: Gagan Juma Mohammed, Abdul Salam Daef, Bassiouni Abdullah Jad, Viorel Guliciuc, Slavomir Magal.

Provocările cu care se confruntă societatea globalizată au fost prezentate de Kuruvilla Pandikattu care a evocat personalitatea lui Mahatma Gandhi, promotorul filosofiei non-violenței (Global Citizenship Today: Inspired by Gandhi and Involved in The context) și Oana Lenta care a vorbit despre pericolul violenței (Challenges of Violence in the Consciousness of Global Citizen). În societatea globalizată o provocare este fenomenul migrației într-o abordare psihologică prezentat de Cristiana Cormoș (Dimensions of Identity between Changing and Redefining Psychosocial in the Context of International Migration), apoi, ca o particularizare a venit lucrarea despre valul de refugiați sirieni cu care se confruntă Iordania prezentată de studentă (la criminologie Mutah University) Dalal Aladinat (Threats to Nnational Security in Light of the Current Syrian Crisis). În declanșarea conflictelor un rol important este legat de nerespectarea drepturilor omului ceea ce duce la nemulțumirea populației așa cum a arătat Ismail Sadat (Preachers Role in Instilling the Values of Ccitizenship inYyoung people to Maintain the Security and Stability of Society), Rashid Hussain Ahmed (The Role of Political Participation in the Promotion of Kurdish Women's Citizenship), Radwan Mahmoud al-Majali (The Impact of  Protest Movements in Jordan on Security and Political Stability) și Abdul Razzaq Raad Taan (Citizen's Role in Maintaining National Security). De fapt un cetățean trebuie să fie un model moral așa cum a menționat Radwan Maged Abdel Aziz al-Khawaja (Citizenship and Identity as Moral a Model Political Stability) ajungându-se, astfel, la factorii politici și sociali determinați pentru calitatea de cetățean așa cum a precizat (Fuad Al-Salahi (Determinants of Political and Social for Citizenship).

Problema diferitelor minorități este fierbinte în antica Semilună Fertilă așa că nu putea lipsi din lucrările despre această secțiune (Bashiri Abderrahmane, Issues and Problems of Minorities and its Relationship to Citizenship; A. Mohammed Odeh, Strengthen the Palestinian Identity in Light of the Challenges of Israeli Settlement și Muhammad Suwaed, The Arab minority in Israel: Citizenship, Identity and Belonging). Iulian Rusu a vorbit despre puntea de legătură cu lumea arabă (A ppossible Bridge with the Muslim world)

macsut3Printre participanți s-a numărat Abdel Rahman Alzoubaidi, (actulamenteProf. Univ. Dr. la New York Institute of Technology – Amman) care este absolvent al Universității Tehnică Gheorghe Asachi din Iași (promoția 1986), are numeroși prieteni români și vine în fiecare an în vacanță pe plaiurile românești.

Un rol important îl ocupă educația în societatea cunoașterii așa că nu puteau lipsi lucrările despre această tematică întrucât fără educație societatea se prăbușește (Ibtisam Saadoun, The Level of Sense of National Identity Among Students of Faculty of Education; Mohammad Zaman, The Role of Educational Institutions in Enhance the Values of Citizenship; Alia Ibrahim Mahmoud, The Influence of the School Curriculum and the Media in Establishing the Value of National Belonging Among Children and Adolescents; Majdi Hamdan, Education and Citizenship; Radhia Bouziane, The Reality of Education to Citizenship in the Algerian Educational Institution - a Field Study; Ahmed Amayreh, The Role of Education in Promoting Tourism of Good Citizenship and the Impact on National Security; Sufian lwseef, Educational Policies and Their Impact in Perpetuating the values of Citizenship; Halima Sharifi, The role of the Educational System in Development of Educational Citizenship Values). Nu putea lipsi nici etica în presă (Haddad Waleda, The Media and its Role in Establishing the vvalue of Citizenship).

Concluziile au arătat că întreaga umanitate trăiește într-o societate globalizată în care cetățenii se confruntă cu aceeleași probleme, iar toți oamenii au dreptul la libertate și la un venit decent.

P.S. Pentru fotografii redacția mulțumește lui Diab Albadayneh, Viorel Guliciuc și Dalal Dalal Aladinat.

Comentarii cititori
sus

Ștefan Grosu

 

Despre problematica eutanasiei

 

Pe data de 17 ianuarie 2014 Grupul de Reading Limitele Cunoașterii (format din Prof. Univ. Dr. Viorel Guliciuc, Dr. Adriana Mihaela Macsut și Drd. Ștefan Grosu) a organizat la Facultatea de Filosofie de la Universitatea București un workshop dedicat controversatei teme a eutanasiei. Organizatori au fost Adriana Mihaela Macut și Ștefan Grosu, dar a existat și un staff specializat format din:
• Prof. Univ. Dr. Diab Al Badayneh, consultant sociologic (Qatar University);
• Dr. Judecător Cristi Danileț, consultant juridic;
• Dr. Rodica Mixich, consultant biologic;
• Prof. Univ. Dr. Viorel Guliciuc, consultant filosofic (Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava și Societatea Română de Filosofie, Inginerie și Tehnoetică);
• Prof. Univ. Dr. Mons. Vladimir Petercă și Prof. Univ. Dr. Kuruvilla Pandikattu Joseph (Institute for Philosophy and Religion, Pune, India);
• Drd. Ana-Maria Gajdo, consultant mass-media (Sapienza Universita di Roma, Italia).
Moderator al manifestării a fost scriitorul și publicistul Florin Iaru. Dintre invitați a făcut parte comisarul Dr. Christian Ciocan. La reușita manifestării o contribuție majoră au avut-o fotogafiile realizate de Alexandru Gabriel Olah.

Termenul de eutanasie provine din eŭ-thanasía, adică eû = bine, și thánatos= moarte și atunci înseamnă moarte bună. În Dex se arată că euntanaie se referă la „metodă de provocare a unei morți nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată și grea” („Eutanasia”, în dexonline.ro, copyright (C) 2004-2014) precum și la „metodă medicală de provocare a unei morți nedureroase, pentru a curma suferința unui bolnav incurabil” (ibidem). Deja există țări în lume (precum Olanda și Belgia) în care eutanasia este dezincriminată penal, adică este o metodă medicală prin care se spune că se asigură o moarte demnă unui bolnav incurabil. Totuși, așa cum se întreabă Cristi Danileț în lucrarea prezentată la workshop există dreptul la viață dar oare putem vorbi de dreptul la moarte? La rândul lui, Diab Al Badayneh, a vorbit despre perspectiva criminologică a eutanasiei.

Worshopul a prezentat problematica eutaniasiei din punct de vedere obiectiv dar și subiectiv. Abordari subiective, bazate pe experiențe personale de viață au fost prezentatate de Florin Iaru și Daniela Stănciulescu. Un nu categoric eutanasiei a fost spus de Rodica Mixich. Nu au lipsit nici abordările medicale prezentate de Simona Bratu, care a vorbit despre dilemele spirituale ale medicului de urgență care se confuntă în mod constant cu probleme legate de viață, și Claudia Togănel, asistent medical și psiholog, care a prezentat cazuri tulburătoare în care medicina devine neputincioasă, precum și o incursiune în lumea cumplită a suferinței, prezentată de Adriana Mihaela Macsut. Kuruvilla Pandikattu a vorbit despre provocarea eutanasiei prezentând dilemele care apar, în acest sens. Vladimir Petercă a considerat că eutanasia este moartea administrată de alții, iar în ultimă instantă, așa cum a arătat Ana-Maria Gajdo, acceptarea eutanasiei ca metodă medicală înseamnă „joaca de de-a Dumnezeu”. Ștefan Grosu a vorbit despre omul creat de Dumnezeu, iar Robert Cornel Sîrghea a prezentat omul sub aspect filosofic, antropologic și teologic.

Prezentarea lucrărilor a aratat că problematica eutanasiei este deosebit de complexă și abordarea trebuie să fie meta-etică, și în acest sens workshop-ul despe eutanasie a adunat la dezbateri „profesori, doctoranzi, cercetători, medici, teologi din țară și străinătate - în câteva cuvinte oameni preocupați de această problematică” (Ana-Maria Gajdo, Eutanasia – o controversă, în '24 ore mureșene', 28.01.2014).

Comentarii cititori
sus

Mircea Năstasie

 

Nopți fierbinți de revoluție călduță

V

Scene de tot râsul dacă n-ar fi fost triste și, uneori, jalnice

 

Personaje:

1 – Agamemnon – un amărât de bibliotecar, simpatic, fără dinți, fumător de Carpați fără filtru și consumator de trăscău. O persoană agreabilă la un șpriț și săritoare la un necaz.
2 – Dl. (fost Tov.) – evident cu numele de Popescu și cu vigilența mereu trează. A lucrat în aparat și a fost pensionat ca să nu înfunde pușcăria pentru incompetența sa crasă care, acasă, era numită intrasigență.
3  - Personajul colectiv este Armata care tocmai a fraternizat cu revoluționarii și, după ce a împușcat câțiva în numele Revoluției comuniste, acum apără cu strărșnicie Revoluția spontană perestroikisto-capitalistă.

Decor:

O mai mult decât modestă bibliotecă de cartier aflată la parterul unui bloc.
Un bloc apropiat de primul, în care locuiește cu demnitate cel căruia tinerii îi spun cu nerușinare „nea Popescu” deși el e domnul Popescu.

Intriga:

Suntem în plină telerevoluție în care Teodor Brateș și alți sugaci (pardon, slujbași în slujba REVOLUȚIEI) înspăimântă o populație ignorantă.

Gămiță, adică Agamemnon, a fost pus pe tabelul celor care trebuie să stea în Bibliotecă să nu vină vreun terorist cu cine știe ce cărți ostile Revoluției poporului.
Nea Popescu fumează pe șest și pe balcon o țigară contemplând focurile de armă care luminează cerul.

Gămiță fumează și el lângă o sticloanță care îl încălzește și face să treacă mai repede noaptea. Acum, frigul si băutura i-au produs o necesitate fiziologică imperativă. Nu are voie să aprindă lumina ca să nu-l depisteze  teroriștii.  Așa că pornește printre rafturi spre ceea ce se numește grup social. Dar fatalitatea îi stă mereu în cale sub forma a tot felul de scaune, mese și alte obiecte contrarevoluționare și contondente. Așa că ia hotărârea lașă de a aprinde un chibrit.

Dar apărătorii REVOLUȚIEI veghează. Nea Popescu a văzut luminița din bibliotecă. S-a repezit urgent și a anunțat cu emoție la sediul FSN că un terorist s-a strecurat în Bibliotecă. Știa numărul foarte bine fiindcă era fostul telefon al primului-secretar al PCR.
De acolo i-a răspuns o voce fermă.
- Bănuiam, cetățene,  că teroriștii vor apela la cele mai perverse metode pentru a se infiltra în sânul REVOLUȚIEI pentru a o submina și din interior. Vom lua cele mai ferme măsuri.

Final:

Și au luat. Au trimis o companie de armată care l-a ridicat pe Agamemnon de pe WC și l-au ținut o noapte la interogatorii că alte evenimente și-așa nu au mai avut.
Noroc cu un căpitan de armată care a trecut de dimineață pe la sediu și a garantat pentru el, îl știa de mic copil.

Acum, Gămiță are certificat de revoluționar.  

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey