Adriana Macsut
Radu Marini
Mircea Năstasie

 
sus

Adriana Macsut

           

Dezbatere despre implicațiile imorale ale traficului de persoane

 

La Facultatea de Filosofie de la Universitatea București, între orele 14 – 17, în data de 30 mai 2014 s-a desfășurat o dezbatere dedicată fenomenului complex numit traficului de persoane, coordonată de Dr. Adriana Mihaela Macsut și Drd. Ștefan Grosu. Stafful manifestării a fost compus din:

•consultanți antropologici, Yolanda Angulo (Docente en Facultad de Filosofía y Letras, UNAM and Directora del Centro de Estudios Genealógicos, para la investigación de la cultura en México y América Latina, A. C) și Carlos Eduardo Montano (Universidad Autónoma de Ciudad RE Juárez, membru, Centro de Estudios Genealógicos, para la investigación de la cultura en México América Latina, A. C..);

•consultant sociologic, Prof. Univ. Dr. Diab Al Badayneh (Qatar University);
•consultanți etici, Prof. Univ. Dr. Sorin Tudor Maxim și Lector. Dr. Marius Cucu (Universitatea Ștefan Cel Mare, Suceava) și Lector Univ. Dr. Dana Stănciulescu (Universitatea Spiru Haret, filiala Craiova);
•consultanți filosofici Prof. Univ. Dr. Viorel Guliciuc (Universitatea Ștefan cel Mare, 
Suceava, Romania și Societatea Română de Filosofie, Inginerie și Tehnoetică) și Lect. Dr.  Claudiu Mesaroș, Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării,  Universitatea de Vest Timișoara, Centrul de Cercetare în Istoriografie Filosofică și Filosofia  Imaginarului);
•consultant religios, Prof. Univ. Dr. Kuruvilla Pandikattu Joseph (Pontifical Institute for
 Philosophy and Religion, Pune, India);
consultant mass-media Drd. Ana-Maria Gajdo (Dipartimento di Scienze Politiche, Corso Storia dell’Europa, Sapienza Universita di Roma);
•consultant despre viață, Claudia Togănel (asistent medical și psiholog, Târgu Mureș);
•fotograf și asistent virtual media, Alexandru Olah;
•partener mass-media Prăvălia Culturală.

Manifestarea a fost sub sub patronajul unor centre de cercetare naționale și internaționale:

Group of Reading Limits of Knowledge, Bucharest – Romania;
Group of Reading Human Paradigms, Suceava; Romania;
IBN Khaldun Center For Research & Studies, Amman- Jordan;
Romanian Society for Philosophy Engineering & Technoethics,Suceava – Romania;
Centre for Research in Philosophical Historiography and Philosophy of Imaginary, West University of Timisoara – Romania.

            Programul a cuprins următoarele lucrări:

•Diab Al Badayneh, Trafic uman: cauze și consecințe;
•Marius Cucu, Axiomatica resurselor umane;
• Sorin Tudor Maxim, Toleranță și prostituție, trei puncte de vedere asupra relației;
•Kuruvilla Pandikattu, Oameni de vânzare: beneficiu și comercializare a ființelor umane;
•Alexandru Opacshi, Dimensiuni etico-filosofice implicate în analiza fenomenului infracțional al traficului de ființe umane.

Diab Al Badayneh a prezentat problematica extreme de compexă și dureroasă a victimelor traficanților care sunt ispitite de iluzia unui trai mai bun. Marius Cucu și Alexandru Opaschi au pledat pentru valorizarea ființei umane în condițiile în care s-a ajuns, așa cum a arătat Kuruvilla Pandikattu la comercializare a ființelor umane precum o marfă. La rândul lui Sorin Tudor Maxim a precizat că în judecata despre prostituție  în termini de viciu versus morală este totuși tributară intolerenței.

Comentarii cititori
sus

Radu Marini 

 

La scara mea  (V)

    

La noi pe scară toată lumea respectă. Omu’, vecinu’, animalu’. De la ăl mic, până la ăl mai mare. Sunt vecini buni. Și animale rele. Sau invers. Sau...nu știu.  Admirabili, cumsecade, sus-puși. Cocoțați fiecare pe unde au putut.Pe apartamente, pe etaje, pe familii, pe capul meu. Se ajută între ei. Cei care au, ajută pe cei care bineînțeles n-au!!! Cu mărinimie, cu o cafea, cu o pâine, cu o înjurătură. Fiindcă au: milă, bunăvoință și înjurături la ei. Mereu puși pe fapte bune, memorabile și bârfitoare. Darnici oameni, vecini cumsecade, specimene cu suflet! Ajută pe cei ce n-au: asigurată pâinea și cafeaua cea de toate zilele. Sau o minimă înjurătură, care să le aducă aminte de mamele lor. Emoționante gesturi. Și uluitoare, jenante și necizelate trivialități. La grămadă. Pe etaje. După vorbă, după port, după etajul de cultură.

 

 

 Vecina și părerea ei

Dar, totuși, sunt toți de admirat și de urmat. De la etaj la etaj, sau din balcon la alt balcon, sau de la ferestre, că se pot urmări mai bine. Sau mai ales pe vizoarele de la uși. Toți cei care dau de la ei, din bunăvoința lor, din mărinimia lor, sau din surplusul personal, bine chivernisit. De înjurături. Precum și cei care stau cu mâna întinsă la soneriile noastre după cele necesare traiului cotidian. De la vecini. Că doar n-o să se ducă la muncă, când pot beneficia de recunoștința și omenia vecinilor mei de scară. Și de recunoștiința și înjurăturile celor fără de niciunele. Adică de mâncare, băutură sau bun-simț.

Gesturile celor darnici și milostivi sunt de invidiat. Dar nici acelor ce primesc nu e ușor. Să tot alerge de la ușă la ușă, de la vecin la vecin, de la etaj la alt etaj. Cu mâna întinsă și cu vocea gâtuită, umilindu-se pentru ceva ce ei n-au. Cultura civică și ceva la glandă. A lor și a celor ce le țin de 6.

Care urcă pe scară, etaj după etaj, sperând, dorind, năzuind. Să-și depășească condiția umilă. Sperând la ceva mai bun, pentru ei, pentru familiile lor. De mâncat, sau de furat. Că de ce altu’ să aibă și capra lui să moară nebăgată-n seamă. Demonstrând fără tăgadă și fără falsă modestie un exemplu civic. Rar întâlnit în ultima vreme. Grija specifică românului pentru capre. O atitudine de fair-play, rar întâlnită. De colecție.  Am vecini exemplari, exemplare rarisime.

Ca vecinii, ca ăi buni, ca ăi răi, ca ăi pe care îi am. Pe scară, pe etaje, pe bătătură. Să-i ajute Dumnezeu, incorpore. Atât de generoși, de umani, de nemaivăzuți sunt. Ascunși bine-bine. După vizoare, binocluri sau telescoape, încât rămâi siderat când îi vezi cum se iau la întrecere, la spionat, la înjurături.

Ei, își dau orice, chiar și bună ziua. Reciproc. Oauu!!! Din complezență, din bun simț, din vârful buzelor. Chiar și bună dimineața își dau. Ca vecinii. Se salută între ei. Respectos, firesc și cu nonșalanță. Pentru că așa e politicos, respectos și vecinicos.

Pe timp de zi. Seara e altă poveste. Venită pe bloc, pe scări, pe etaje, pe familii, pe la uși, pe la ferestre, pe nepusă masă. Atunci când vine, vine, cu întunericul ei din dotare. Și pe întuneric vecinii mei nu prea mai își dau nimic. Decât telefoane. La poliție, la salvare și la o vecină anume.

Și Behăilă Evdochia Cruiela Maria ar trebui, fiind vecina noastră, să fie în consens cu noi. Ea nu e. Nici în consens, și nici în apele ei. Doar în cele în care ne tot inundă. Asta e ea! Nesimțita, de la apartamentul 9. Era să zic de la Spitalul 9. Dar nu zic. Nu zic nimic de spital. De ea, ce să zici? De bine cam puțin. De rău? Cum să zic de rău o femeie și vecină de scară?! Nici dimineața și nici ziua nu zic. Alții zic.

Ea nu prea mai are ce să zică. Îngâimă doar: nu mă plâng, nu mă smiorcăi, și nu tușesc. Mă dreg. Cu vin. Că îmi vin ai mei cu vin. Bun. De buturugă. Mă fac adesea, mă fac mangă, mă fac că plouă. În gură. Când îmi amintesc că ai mei nu-s. Îs duși. Nu vă gândiți, nu vă mirați, nu sughițați! Că-s plecați. Departe, departe. De mine, și eu de ei. Cu toate că eu aș dori să fie aproape, aproape.

Pentru că eu am încercat să mă iau la întrecere cu ei. Dar ei nu doreau, nu participau și nu vorbeau. Cu mine. Erau muți, erau terminați, erau morți. După mine. Părerea mea. Eu după ei n-am fost. Decât cu colivă și fanfară.

Mama îmi zicea să nu mă deranjez prea tare. Prea tare cânta fanfara. Dar, așa cântă fanfaragii. Tare, cu gura. Parcă-i aud și acum în cap. Mă doare. Rău. Dar nu de la bieții fanfaragioți. Ci de la vin. De la vinul alor mei. Bun. De băut. Sânge de taur. Ca-n reclamă. Bun pentru femei...când îl beau bărbații. Părerea mea Hei, bărbaților unde-mi sunteți?

Vă spun că am vinu’ ăla, din reclamă! Veniți, năvăliți, dar nu vă îngrămădiți! Răbdare! Vă servesc personal. Din produsele mele. Vreau să-mi dovediți că sunteți nu bărbați, ci tauri bărbați. Vinu’ meu face minuni...te unge la lingurică.Dar cu măsură. Cu măsura mea. Pentru viața mea. Off, viața mea! Doar eu merit să fiu cea mai aleasă dintre femei. De către toți bărbați. De trec strada. Prin fața blocului nostru. Sau de aiurea-n tramvai. Problema e, că acum, nu trece nimeni. Nici măcar tramvaiu’. Doar un câine șchiop. O fi a lu’ Elena Farago?! O fi, n-o fi, eu n-am nevoie de câinele ei, și șchiop. Să-l ia Brigite Bardot! Părerea mea. Să-l pupe-n bot, sau unde vrea băbăciunea de ea. Căci cea fost, și ce e acu’? A fost o mare vedetă. De cinema. Iar acum, e seară. O seară fără lună, fără stele și fără bărbați. Nici pe stradă, nici în pat.

Unde sunt doamne bărbații de al’dat? Ori în pământ, ori la REMAT, ori de pază la grădinițe. Să apuce rând. Să nu vină iar vreun Irinel să le strice ploile și să le corupă minorele. Părerea mea.

Și cu mine cum rămâne? Căci eu sunt o bună. O bunăciune. În realitate și la concursuri. La toartă, la birt, la bodegă, la crâșmă, la mat, la bar, la restaurant, la club, la prieteni, la ocazii, la scandaluri, la băut, la dracu’ să mă pieptene, la pat.

Dar mai mult sub pat. Unde mă trezesc. Din beție. Părerea mea Acolo unde mă ascund de mine, când evadez din mine. Sunt prima. Care dau tonu’, dau iama, dau la boboci, dau să plec. La altă paranghelie. Musai cu băutură.

De ce beau? De necaz, de exemplu, de verificare, de întrecere, de bun simț. Doar nu se cade să nu onorezi o sticlă, o halbă, o damigeană cu tărie, așa de gust. Până la fund. Sau până cazi-n fund. Sau în ce ți-se oferă. Tăria și cantitatea îngurcitată fac diferența.

Înmulțirea o fac doar eu. Dacă vreau. Zău că o vreau. De mai multe ori. Cu mine la cârmă. Părerea mea. De multe ori încerc să-i arăt respect celui ce-mi oferă ocazia, adică ceva de băut, și altceva. Doar nu sunt neam prost. Ci un neam de educați, civilizați, manierați și obișnuiți, adică versați în a suge. Orice.

Tărituri sau întărituri în orice cantitate, în orice recipient, și-n orice împrejurare. La munte, la mare. Nu contează. Pentru că provin și parvin din oameni de bun simț. Bahic. Cu sânge în instalație. Sau de aiurea-n tramvai. Chit că nu-s în tramvai. Părerea mea.

Se știe, eu nu circul cu el. Poate doar el cu mine. Eu cu el, niciodată. Poate doar lată. Adică în cazuri de forță majoră. Cum ar fi: tramvaiul treaz și eu mangă de ruptă. Din context. Concluzionând, rezultă că doar eu mai lipseam la vreun recensământ din acest mijloc de locomoție în comun. Dar el mie nu-mi e comun. Ci banal, fără cai și barmani. Circulă doar pe șine cu un amărât de vatman. În toate cazurile treaz. Și imun la ăi care cinstesc băutura. Sau viceversa.

Căci ăștia sunt vaccinați, și atenți doar la circulație. Părerea mea. O ofensă adusă direct mândriei mele de damă bine. Bine dispusă, bine parfumată și bine că mai pot. Ca să fiu prima care încearcă. Părerea mea. De toate pentru toți băieții. Și de câte ori se mai poate chiar și pe băieți. Căci am cu ce!

Am curaj, cubaj, și rude bahice. Sus puse. Pe rafturi, la înălțime, la Antipa. Bineînțeles la păstrare, în formol. Ca orice CTC-ist, dornic și-n moarte de a fi treaz și vigilent. Veșnic la datorie. Fiindcă nici moartea nu-i poate lua gradele. La verificat, la apreciat și la băut. Părerea mea.

E o iubire perversă, un melanj perpetuu. O cursă veșnică, cu handicap. In care eu alerg, eu centrez, și tot eu înscriu. Scoruri astronomice de hectolitri controlați, luați la bani mărunți, la carduri babane și la datorii excesive. Toate închinate unui scop nobil. Pentru vinul nobil, băut, îngurcitat, hăplăit de o nobilă ființă. Adică de JE.

Nobilă în tot ceea ce fac,
Să-i fiu naturii doar pe plac.

Ptiu drace, făcui și versuri! Părerea mea. Proaste. Pe spinarea mea. Bine că nu-mi fac alții poeme, ode și incantații. Ci doar respirații bușon la bușon, perfuzii și amenzi.

Să nu vă mirați?! Mai bine să am noroc d’astea, decât d’alte și d’alte pricopseli. Pomeni, colaci, sicriu, popă, groapă, sau bărbați urâți. Părerea mea.

Toată viața mea e una închinată cu vârf, băuturii. Bune. Și bărbaților rezistenți, de cursă lungă. Care nu se dau în lături, în tiribombe, în taină lungă. Ci în baruri, cârciumi, cluburi în care eu le dau comanda și tot eu le-o și iau. De la capăt. Cât le ține jucăria. Căci ei nu se joacă cu mine. Părerea mea. Doar eu, cu tăriile și jucăriile lor.

Până la ultima lor picătură, a bateriilor din dotare. Oferită, cumpărată, sau primită ca bonus. De la viață. Așa mi-se pare normal, cotidian și-n reluare. De câte ori se poate și pentru vecinii mei. Care aud. Să audă de mine. Vorba aia: să știe tot natu’ ce-mi face bărbatu’! Părerea mea.

Că d’aia am vecini să audă și să mă asculte. La orice oră vor mușchii mei. Căci ei dau ora exactă în bloc, pe scară și-n pat. Sau unde apuc, sau mi-se năzare, sau unde mi-se deschide pofta, sau mi-se pune pata, sau...nu știu. Părerea mea.

Tot ce știu e că decând au murit ai mei, am început o nouă viață. A mea. În respect pentru muncă și pentru roadele ei. Ale viței de vie.

Făceam hectolitrii mulți, de vin, plus o țuică de stătea mâța-n mustăți. Of mamă, of tată, ce mâini de aur ați! Eu nu le-am moștenit talentu’. Ci doar pâlnia de aur. A gâtului meu de milioane. In care am turnat cu nemiluita și de-a valma. Fără milă, fără cap și fără măsură. Părerea mea.

De oftică, că mi-am pierdut ambii părinți într-un accident stupid, banal, alcoolic. Firesc de muncă. S-au înecat. În vin. La propriu. Dar nu de necaz, ci din neglijență. In familie mama mea era mai aprigă. Cu munca. N-avea stare, n-avea ulcica plină, n-avea chiloți pe ea. Ca la țară.

Croită pe muncă, s-a dus la muncă. In pivniță. Și din prea mult zel s-a întâmplat neîntâmplatu. A alunecat în butoiul lu’ Diogene, iar tata a sărit după ea. În moarte. Părerea mea.

În lipsa lor, am pus osu’ la muncă. Transformând hoby-ul meu de-o viață în afacere. Experiența mea în ale suptului de vin m-a propulsat într-o mare expertă. Certificată cu zeci de diplome de excelență. Mulțumesc, știu că am de ce să fiu mândră, mulțumită și beată!

De succese sau de alcoolul ingurcitat. Toate aceste calități m-au făcut să fiu cineva. Părerea mea. Devenind un oenolog (adică persoana care deține știința despre vin) celebru. Fac analize, fac demonstrații, fac nervi. Astea da calități!

D’aia beau, de meserie! Pentru că-s o bunăciune, certificată, parafată și nerezolvată. Încă. Producția pe anu’ trecut. De trecut prin mine și pâlnia gâtului meu minunat. Dar nu-i bai, nu-i paznicul prin apropiere, nu-i târziu. Of mamă, of tată, of...viața mea! C-așa-i la muncă... Greu. Mie îmi spui!?       

Ia mai toarnă un păhărel,
Să ne veselim nițel...!

Comentarii cititori
sus

Mircea Năstasie

 

Nopți fierbinți de revoluție călduță
VIII

 

Revoluția înflorea ca un bobobc în roua dimineții numai că avea nevoie să i se se apere pistilul. Așa că au venit teroriștii. Și cei care luptau contra lor.

La instituția care se ocupa de alimentarea cu apă a orașului fuseseră retrași, încă de dimineață, milițienii, securiștii și cei din gărzile patriotice care ne apărau de unguri și alte forțe invadatoare care puneau în primejdie realizările comuniste pentru care se jertfiseră împotriva voinței lor toți românii.

Acum uitase toată lumea de Timișoara și de carnagiul de acolo. Lumea se uita la TV la oamenii care apăruseră din neant sau din cadrele competente din jurul lui Gheorghiu-Dej. Se holbau la toate puloverele care se perindau prin fața camerelor de televiziune și la popii care nu mai știau cum să-l mai blesteme pe Antihristul de Ceaușescu.

Dar la întreprinderea care furniza apă era o mare problemă: nu avea cine să apere instalațiile de perfizii teroriști, așa că reprezentanții legali au apelat la organele fragedei democrații care se înfiripase și pe plan local după ce îi alungase pe impostorii care invadaseră pe la orele prânzului sediul fostului Comitet orășenesc de Partid. Iar răspunsul a fost prompt.

Ca din pămant au apărut niște persoane aparținând de gărzile patriotice posedând niște figuri fioroase și niște ghioage pe masură. Eram siderat atât de viteza de reacție cu care își confecționaseră armele de apărare-atac cât și de aceste apariții încruntate ce întruchipau forța în forma ei cea mai pură. Nu înțelegeam însa cum puteau ei să apere instalațiile de atât de perfizii și bine dotații teroriști cu niște bâte de lemn. Dar în lipsă de altceva erau buni și ei, mai ales că figurile lor încruntate promiteau multă tenacitate în apărarea revoluției.

Au fost organizați, încolonați și repartizați. Câteva zile au apărat cu aceleași mutre încruntate Revoluția.

Ulterior am aflat că, de fapt, nu erau niște brute cinice. Erau niște oameni sărmani care au fost iarăși sculați din paturile lor și trimiși la bătaie fără să înțeleagă de ce, așa cum o făcuseră și când fuseseră trimiși la Timișoara, să-i bată pe derbedeii care vandalizaseră Comitetul Județean de Partid.

Acum am ințeles încruntarea și dezorientarea lor. Niciodată nu au înțeles ideologic gestul lor de mânuire a ciomagului.

Nu știu dacă au primit certificate de revoluționari.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey