Radu Marini
Mircea Năstasie
Radu Marini
Geo Codruș
Iulia Mitrache
Luca Cipolla

 
sus

Radu Marini

 

emailul 5 răspunde

 

Am avut probleme, ne-am creat probleme, ni s-au creat probleme, tuturor. Atunci am căutat soluții, remedii, un binefăcător, un ceva sau altceva care să ne scoată din impas. Și de care să te agăți ca de o soluție miraculoasă, oportună și de efect pentru conjunctura dată. Ba a fost un vraci, o vrăjitoare, un doctor, un astrolog, un clarvăzător, un paranormal, un zodiac, un horoscop, și mai nou un email care să-ți trateze cauza. Fiindcă nu-i așa, există soluții pentru orice…

 

Pretin de fală

M-a pricopsit Bunuțul Domn cu un pretin de fală, de muncă bun, de casă. Îmi dă zâua bună, îmi dă de băut, și-mi dă și bătaie. Ca la hoții de cai... Ca omu. Adică n-am a mă plânge, le are pe toate. Ne înțelegem fain. E bine că am și eu cu cine schimba o vorbă, de luat o palmă, un pumn, de spălat niște izmene bășinoase de bărbat neaoș și ceva ciorapi împuțiți, doară mi-am luat mașină de spălat extra una. Nouă. Automată. Ca să văd musai cum mere și mașina noastră și relația noastră a nouă. Doară e cu garanție. Nu relația, mașina.

Fac orice pentru el. Și perfuzii. Așa cum mi-au tot făcut, după o bătaie bună, vecinii de peste drum, la dispensar. Aplicată ca la carte de al meu. Fără preludiu, ce-i vorbă. Nu-i bai. Că avea chef de distracție cu ochii mei, cu capu meu și cu viața mea. De, ca omu ăl bun cu femeia lui. Păi, ce vreți dovadă mai bună și mai palpabilă? Decât câteva palme, pumni și șuturi oferite cu dragoste. Repet, fără preludiu. Dar cu dragoste. Așa, din senin. Ca-n viață.

Îl văd că-i vin dracii, se înroșeșește ca dracu și se înfurie una-două și mă ia la pumni, la palme și mă lipește cu capu' făinuț de toți pereții. Amu', amu'. Adică nu din senin, ci de la horincă. Demonstrând și vecinilor dar și celor de la dispensar că am și pentru cine și pentru ce. Să trăim, să muncim, să ne iubim.  Chiar și să ne... bătem. Dar nu-i bai. Merită.

Căci eram pregătită, eram spălată proaspăt pe cap, eram fericită, dar nu eram bătută. Așa că Bunuțu Domn și al meu pretin mi-au dat de lumânări. Una-ntruna. Dar nu-i bai. Bai e să n-ai om. Eu am. Și om și plăceri și bătăi și un rost. Al meu și doar al meu.

Bun, rău, e omu' meu. Amu, amu avem un năcaz, bătu-l-ar dracii de nefăcut. Pretinul ăsta ăl nou, al meu, mere greu, greu, dar greu la plăceri. Mai intime și particulare. Mă înțelegeți, că mi-e cam rușine s-o zic. După mai bine de juma de oră, își vede și el caii în căruță... De lupte, de tăvăliri, de icnete, de ce așa greu măi Ioane? Că așa îl alint eu. În general și în pat în mod special.

Pe el îl cheamă Murgu, dar nu la muncă, la câmp, ci în buletin. Te întreb de ce se întâmplă așe, mai ales că sunt o femeie frumoasă și cu forme. Adică mi-s una faină. Cam bat la suta de kile. Cântaru. Îs numa, numa bună și de muncă, dară care nu mă dau bătută nici de la iubit, ca să nu zic și de băutură. E ceva în neregulă cu mine, greșitam oarece? Ancuța a lu’ Pintilie Mațgros, Baia Sprie 

Emailul răspunde: Tu nu, poate mașina cea nouă. O fi dat Murgu în ea cu copita

 

emailul 4 răspunde

               

Am avut probleme, ne-am creat probleme, ni s-au creat probleme, tuturor. Atunci am căutat soluții, remedii, un binefăcător, un ceva sau altceva care să ne scoată din impas. Și de care să te agăți ca de o soluție miraculoasă, oportună și de efect pentru conjunctura dată. Ba a fost un vraci, o vrăjitoare, un doctor, un astrolog, un clarvăzător, un paranormal, un zodiac, un horoscop, și mai nou un email care să-ți trateze cauza. Fiindcă nu-i așa, există soluții pentru orice…

Blondă, blondă, blondă…

- See more at: http://www.pravaliaculturala.ro/evantaie_2015-5.html#2

emailul 4 răspunde

               

Am avut probleme, ne-am creat probleme, ni s-au creat probleme, tuturor. Atunci am căutat soluții, remedii, un binefăcător, un ceva sau altceva care să ne scoată din impas. Și de care să te agăți ca de o soluție miraculoasă, oportună și de efect pentru conjunctura dată. Ba a fost un vraci, o vrăjitoare, un doctor, un astrolog, un clarvăzător, un paranormal, un zodiac, un horoscop, și mai nou un email care să-ți trateze cauza. Fiindcă nu-i așa, există soluții pentru orice…

Blondă, blondă, blondă…

- See more at: http://www.pravaliaculturala.ro/evantaie_2015-5.html#2
Comentarii cititori
sus

Mircea Năstasie

 

Servitor de partid și de stat
Epilog

 

Cine nu a fost în miezul evenimentelor din decembrie 1989 nu a simțit adrenalina istoriei. Cu atât mai bine pentru el.

Dimineața zilei de 17 decembrie a fost așa de frumoasă că-mi venea pur și simplu să cânt. Nu știam ce drame se întâmplă în alt colț al țării.

În toamna acelui an văzusem cum căzuse Zidul Berlinului și se schimbaseră conducerile din toate țările Pactului de la Varșovia. Numai la noi era o liniște apăsătoare. Fusese Congresul PCR, fără surprize. Știam că va veni și rândul nostru dar nu bănuiam când și cum.

Până în seara pomenitei zile, când am primit ordin să ne prezentăm la ora 20,00 la Partid. Am găsit o stare de mare agitație dar nimeni nu stătea de vorbă decât în formație de doi și în șoaptă. Erau și civili și militari. Așa am aflat că timișorenii ocupaseră Județeana de Partid. Se mai întîmplase așa ceva cu brașovenii dar răzmerița a fost stinsă urgent.

Tovarășul Prim-secretar era beat mangă așa că de organizare se ocupa, normal, Organizatoricul. Era vorba ca fiecare întreprindere să trimită un număr de „ciomăgari” la Timișoara, care prin argumente contondente să-i potolească pe „huligani”. Întreprindera mea fiind mică și nereprezentativă din punct de vedere al proletariatului, nu am fost silit să trimit oameni acolo. Pe alții a căzut beleaua. Oamenii au fost luați din turele de noapte și îmbarcați în trenuri speciale. Cunosc un secretar de partid care și-a urcat oamenii în tren iar el a coborât pe ușa opusă și a rămas acasă. Ceilalți au plecat și tot așa s-au întors fiindcă au priceput la fața locului cum stătea treaba.

Dar tot n-am scăpat de belele. Din acea noapte am fost obligat să dorm, la serviciu, pe un pat de campanie care m-a găzduit până pe 5 ianuarie 1990. Și uite așa, până pe 22 am apărat ȚARA de unguri și moșieri iar după aceea de teroriști.

Joi, pe 21, am fugit acasă și am auzit cu urechile mele reportaje de la Timișoara transmise de Europa Liberă. Pe vremea aceea nu știam ce înseamnă manipularea media.

Pe 25 l-au ucis pe Ceaușescu și credeam că mergem acasă. Dar n-a fost să fie așa. A trebuit să ne apărăm de teroriști cu niște ZB-uri amărâte și secerile din dotarea unității. Dar lucrurile s-au calmat, cine trebuia să ia puterea a luat-o iar noi am luat-o la sănătoasa spre casele noastre. De acolo am urmărit la TV, în pijama și papuci, dar cu sufletul deschis, marile mișcări din București din ianuarie și februarie 1990.

Apoi a venit și Duminica Orbului, adică 20 mai 1990, cu imense cozi la centrele de votare și a ieșit soarele în România odată cu zâmbetul cu care a fost poreclit și un tip de Dacia.

Pe 13 iunie 1990 am trimis o mașină la București pentru ceva aprovizionare. Șoferul și merceologul mi-au spus că se cam mișcă lumea prin Capitală iar un individ i-a cerut benzină șoferului pentru un coctail Molotov. Omul a vrut să sprijine democrația dar mașina mergea pe motorină.

Seara a apărut la TV un crainic ce ne-a mărturisit panicat că i-au înconjurat „golanii”; și să mergem ca să-i apărăm. Tot nu aflasem ce înseamnă manipularea media. Dar m-am dus la serviciu. Și, într-adevăr, a sunat telefonul si am fost invitat la noul primar care fusese pus în funcție de către regimul democratic. La ora 22,00 eram în Primărie și mi s-a cerut vehement să trimit un număr de oameni la București ca să apărăm Revoluția de uzurpatori. Și primarul ăsta era mangă de beat. Cred că e o manifestare patologică în cazul în care șefii cei mai mari le cer să trimită voluntari pentru binele ȚĂRII.

M-am întors la serviciu, am vorbit cu ai mei dar li se cam acrise de revoluții așa că l-am informat telefonic pe primar că nu există voluntari. Nu a comentat așa că am urmărit la TV ce se petrecea.

Toți analiștii din ziua de azi îi acuză doar pe mineri pentru atrocitățile acelor zile. Parțial au dreptate. Însă au fost și oameni ai serviciilor dar și oameni care, cu aceleași bâte cu care au fost la Timișoara, au ajuns și la București. De ei nu am auzit că se mai vorbește deși pe prima pagină a ziarului România Liberă, atunci când a putut să mai apară, am văzut un autobuz cu oameni de la o întreprindere vecină cu noi.

Și uite așa am mai întors o filă de istorie. Mulți au intrat în istorie împotriva voinței lor. Poate doar din cauza obedienței sau lașității dar cine sunt eu să-i judec după atâta amar de ani, tocmai eu, care am trecut razant pe lângă acele chestii sinistre.  

Ce-i trebuie omului, până la urmă? Un acoperiș deasupra capului, o masă pe care să aibă ce pune și în jurul căreia să-i stea cei dragi. Nu-i pasă ce neam e vecinul și cum se roagă el la Dumnezeu. Restul e istorie. Sau istorii.

Comentarii cititori
sus

Radu Marini

 

La Cilieni, cultura spiritului are prieteni

 

Cilieni este o comună de câmpie, specială. Binecuvântată de Dumnezeu, cu niște oameni speciali. Așezată în partea de sud a țării, respectiv pe malul drept al Oltului, la 70 km de Slatina, este o așezare cu oameni minunați, harnici, gospodari și mari cultivatori de legume. Așa că pot să-și permită luxul de a fi generoși și ospitalieri cu o mână de literați ce le calcă și le onorează câmpurile muncite cu sârg, cu cinste, cu sudoarea frunții. Iar realitatea o demonstreaza cu prisosință.

cilieni1Sub egida Liceului tehnologic 'Ion Popescu-Cilieni' și a Centrului de Informare și Documentare al Bibliotecii Cilieni s-a desfășurat o dublă lansare de carte. Cilieni, tărâmul viselor - Any Drăgoianuși Zbor spre infinit - Lucian Bulătan. Au onorat evenimentul poetul, epigramistul, redactorul șef al revistei Cugetul, Janet Nică, ing. Mariana Bulătan, scriitor Marieta Marancea, documentarist Victoria Prioteasa, documentarist Cerasela Cioara,  prof. metodist Cati Bratu, prof. documentarist Georgiana Daniela Dragu, educatoare Florentina Anghel, învățătoare Cristina Jianu,  precum și notabilitățile urbei, în frunte cu Primarul Ionel Marancea. Gazde generoase care au fost ospitaliere și au organizat o manifestare de înaltă ținută.

De apreciat că toți aceștia au fost susținuți călduros de o pleiadă de elevi  și dascăli dornici de a fi alături de cei care-și transpun cu talent gândurile și mesajele pentru a fi decriptate de un public avizat. Surprinzătoare dorința celor prezenți de a cunoaște, de a veni în contact direct cu natura și mesajul celor doi invitați speciali. Fiind foarte receptivi și chestionându-i despre opera lor, despre drumul lor artistic și despre filozofia gândiri lor. Florile și aplauzele au certificat o după-amiază benefică și inedită pentru cei prezenți. Dornici a se hrăni din rezervele spirituale ale invitaților lor.

Cilieni, tărâmul viselor,de Any Drăgoianu, se dorește a fi un numitor comun între tărâmul copilăriei, tărâmul satului cu același nume și tărâmul viselor. O constantă în care prozatoarea, o fină poetă (cu peste 25 de titluti de poezie la activ) care mânuie de sinceritate cuvântul ce stă să crească precum o floare în lumea ireală a satului oltenesc. Dând speranță și contur unei lumi parcă ireale, parcă reale, pe care croșetează vise ce se împlinesc în zori de zi. Scriitura sa demonstrând fără tăgadă că este o fină desenatoare de proze scurte suprarealiste în care satul și oamenii lui prind viață, prind contur în dialogul lor cu mediul înconjurător, cu irealul.

Un mediu în care oamenii se mișcă natural, firesc, parcă pregătiți să-și ducă viața lor plină de trudă într-o armonie firească cu natura. Pregătiți de viață să iubească, să trăiască într-un mediu specific oamenilor ce-și clădesc singuri viața prin muncă. Chiar dacă timpul ei, adică timpul lor, fuge ca o himeră, ca un nebun debarasându-se de nefiresc într-o luptă absurdă în care încearcă să-și delimiteze perimetrul aruncând cu te miri ce dureri...

Cartea este un deziderat al locului, o oglindă plină de personaje soresciene ce abundă de sinceritate, de frumos, conturând o viață nefiresc de reală într-o lume onirică în care oamenii din Cilieni sunt vise de lut.

Pasajele citite de autoare au vibrat cu însăși natura de bun simț a cilienilor.

Zbor spre infinit, de Lucian Bulătan, cea de-a doua carte lansată în fieful cilienilor a fost un omagiu adus amintirii celui ce a fost artistul plastic Lucian Bulătan (BULĂ). Cartea este un album grafic cuprinzând chintesența realizărilor sale artistice. Caricaturi și portrete ale unor personalități artistice și politice cu care a fost în contact (precum și versuri, amintiri ale bunilor lui prieteni care l-au cunoscut și apreciat). Coborând cu harul său artistic pe albul planșelor sale cu har divin. Portretele sale parcă vorbesc. Vorbesc de talentul sau, de bunătatea sa, despre bunul său simț. Un om, un artist, o operă adusă ofrandă de către familie: soția Mariana Bulătan, Dana Claudia Jagodic fiică, în strânsă colaborare cu un spiritus rector al artei, doamna Any Drăgoianu, colaboratoare și bună prietenă. Despre viața și activitatea sa au vorbit și rememorat clipe de viață: Janet Nică, Radu Marini. Lucian Bulătan (Bulă) a fost un artist dotat cu savoarea talentului, har al celor primeniți cu stele. A fost un personaj charismatic, cu un zâmbet copilăresc ce ascundea unicitatea sa: de oltean jovial și hâtru. De aceea i s-a zis simplu... BULĂ.

cilieni3Manifestarea s-a încheiat cu un spectacol inedit, oferit de un personaj oltean: Piky și de 2 lei ridichi. Cel ce a oferit copiilor prezenți câteva clipe de sinceritate și zâmbete cu giumbușlucurile sale, dar și baloanele sale ce au prins viață în compania copiilor dornici de distracție și zâmbete gratuite...

A fost o manifestare lipsită de snobism într-o atmosferă asigurată de oameni sincer avizi de a fi spectatori într-o lume în care poezia cuvântului transpus pe fila tipărită prinde contur, iar imaginile artistic zugravite de un maestru al carbunelui vorbește cu ei. Rostindu-le frumos: „mulțumim cilienilor!”

Comentarii cititori
sus

Geo Codruș

 

1iunieCifrele

 

Zero e un ou de câță, dintre toate cel mai mic;

L-ai primit în dar de Paște, un cadou de la bunic,

Unu e un ac de ață, sau undiță de pescar,

Doi lebăda grațioasă pe al apelor cleștar.

Trei e ca o bicicletă, patru e un scăunel;

Cinci o seceră și șase seamănă c’un lăcățel.

Șapte-i coasă, taie spice într-un lan de grâu mai copt,

Iar din cocă doi covrigi fac, cap la cap și-i cifra opt.

Nouă seamănă cu șase, dar’l întorc pe lăcățel,

Zece-i undița sau acul și cu oul după el.

 

 

1iunieÎn curte la bunica

 

Mă trezește dimineață,

Maca, maca; e o rață.   

 

Și cocoșu: cucurigu,

S-a lăsat afară frigu’

Gâsca zice: ga, ga, ga

Unde e mâncarea mea?

Azorel răspunde: ham!

Am mâncat-o, n-o mai am.  

 

1iunieMotănel

 

Mi-a zis mama că pe el,

Când mă culc să-l dau afară,

În cutia de sub scară,

Dragul meu de Motănel.

 

Dar afar’ e frig și plouă

Și decât să-i dau buline

O să-i pun un pled în două

Și-am să-l culc în pat cu mine.

 

 

1iunieDormi

 

Te leagăn pe-o pală de vânt

Te culc pe câmpia de maci

Te acopăr cu gându-mi curat

Sau cu un petec de cer, totuna.

 

Te învălui cu dor din cuvânt

Te legăn ușor până taci.

Din suflet îți cânt alintat

Sub cap, ți-am pus luna.

 

Volumul de poezii Versuri de-o șchioapă, pentru copii.

  

Comentarii cititori
sus

Iulia Mitrache

 

 

Oameni și Stânci

De pe acoperișuri cad forme
de chipuri, de obraji, de gene, de stânci,
de pe chip ți se desprind diforme
peșteri și ierni și toamne adânci.

De pe buze de oameni cad șoapte
albastre și negre, șoapte de stânci,
de pe-un munte vrăjit alunecă moarte
cuvinte mereu roase de liniști adânci.

Deodată îți dai părul pe spate,
el atinge haine și umeri și stânci
și umerii-ți sunt foarte adânci,
când către cer tu privești de la spate.

Pentru că atunci, sfere ciudate,
umerii una cu cerul devin,
își împing creștetul în cerul senin
și ei sunt foarte, dar foarte adânci.

De pe buze de oameni cad șoapte de stânci.

Deodată îți dau părul pe spate,
mâna mea este o pală de vânt,
e vântul născut în muntele-cânt,
munte vrăjit în fața-mi dansând.

Ochii tăi tot mai mari sunt foarte adânci,
sunt stâncile-șoapte și șoaptele-stânci,
sunt peșteri în noapte, sunt peșteri adânci,
sunt peșteri-lumină, sunt peșteri și stânci.

Și stâncile-s negre în pupile albastre,
pupilele-șoapte, pupilele-stânci,
pupilele tale atât de adânci
când către cer privești, către toate.

Complexul lui Oèdip sclipește în cer,
sclipește în oameni, în umeri și stânci,
el este în șoapta verii adânci,
el este în umbre și este în cer.

Complexul lui Oèdip se simte în vânt,
cu mâna în păr îți trec un cuvânt,
e muntele-tată, e muntele-cânt,
munte vrăjit în fața-mi dansând.

E-un munte cu brațe-nvelite-n sacou,
E muntele frate cu cerul,
E muntele stâncii, e muntele meu,
E muntele iernii. Și cald îi e gerul.

Deodată îți intră părul în ochi.
Și ochii tăi sunt foarte adânci,
Și ochii tăi, catifele de stânci,
danseaza un tango cu cerul.

 

Armura unui martir

Era o livadă mov sau albastră.
Mâinile-mi mângâiau pomii, să găsească
Narcise și lavandă, lavandă, poate mure
Iar într-un brad am căutat căpșune.

Era o livadă mov sau albastră.
Mâinile-mi mângâiau iarba, să găsească
Piersici arse de soare, cireșe sau gutui,
Simții un fir de verde. Tresărea amărui.

Era o livadă mov sau albastră.
Mâinile-mi mângâiau cerul, să găsească
Plămâni și coaste, clavicule, gânduri,
Scrâșnete albe de dinți și de muguri.

Era o livadă mov sau albastră.
Mâinile-mi mângâiau pământul, să găsească
Suflu de înger, surâs, dar nu gură,
Și deodată se loviră de o armură...

 

Profesorului nu îi place vioara

Copii obosiți aglomerează străzile.
Profesorul strigă „Zâmbiți!”.

Copiii-ar cerși un „vă rog!”,
Dar zâmbetul le crește pe față.

Plantă agățătoare, zâmbetul lor,
zâmbetul lor le ucide chipul.

Zâmbete-nsângerate picură pe străzi.
Profesorul strigă „mai cu viață!”.

Copiii tresar. Se privesc în ochi.
Și văd că au sânge pe față.

O viață se revoltă-n ei.
Căci li s-a cerut viață.

Trag aer în piept, aerul e-n ei
Și ieșind se preschimbă în viață.

Copiii soldați, plini de viață,
zâmbesc și n-au chipuri,
luptă, nu au mâini,
plâng - dar cu ce ochi? -
plânsul nimănui.

Deodată strada arde de culoare.
Copii ce au viață, dar nu mai au chip,
Copii cântând marea fără de nisip,
Copii fără lacrimi, curați, fără gând,
Copii ce ascultă doar de câte-un cuvânt.

„Zâmbiți! Mai cu viață!”
Le e scris pe față.

Dar viață Aievea e-n ei și e vie,
Nu o mai priveau,
„E o jucărie”, li s-a spus.

Cu mâini imaginare, mâini de argint,
Cu mâini albe, tandre, mâini zâmbind,
Cu mâini calde își desfac încet
Capacul alb, capacul de sidef
De peste coaste.

Frumoase sunt coastele lor,
Fantome albe, fantome de la operă,
sunt măști ce ascund un decor,
sunt perdelele care-nvelesc un dor.

Sunt cortine ce-ascund „Steaua fără nume”,
Sunt coaste și carne și sânge ce dor,
E coasta care tocmai a tresărit ușor.

Sunt coaste ce ascund o vioară,
Vioară ruptă, ucisă, redusă la tăcere,
Vioară ce-nchisese ochii a durere.

Copii cu viori aglomerează străzile.
Profesorul strigă „Încetați!”.

Copiii dansează, copiii gândesc,
Gândesc noua lume, lumea-ceresc,
Copiii valsează cu arcul pe corzi,
Copiii-vioară și copii-corzi.

 

Haos

Copacii trosnesc căzând pe pământ.
Pe pământ sunt umbre, pe pământ e gând,
Pe pământ e ceață, pământu-i arzând,
Arde de furie, arde-ncet, crescând,
Arde, se trezește, arde sângerând.

Norii gem încet plouând pe pământ,
Pe pământ nu-i ploaie, sunt grindină, vânt
Pe pământ nu-i apă, e gheață urlând,
Pe pămât nu-s lacuri, e sânge-nchegând
Tot ce-a fost odată-albastru pe pământ.

Nucleul a tăcut trăind în pământ.
În pământ nu-i foc, e gheață cerând
Ca să ni-l pătrundă, să intre-n pământ,
Ca să îl răcească, s-ajungă la gând,
S-ajungă la oameni, la focul țipând. 

 

Comentarii cititori
sus

Luca Cipolla

 

 

Il pioppo

 

Non come bandiera

che sventola al poggiolo

né di canto orfico si tratta,

stella

anemica ti sveli

e riflessa luce

al pioppo.

languono i ricordi

d'una mente

a trama larga

che giusto una carezza mendica

all'istante

sotteso

nella sua brezza.

 

Plopul

 

Nu ca steag

care flutură balconului

nici de cânt orfic nu este vorba,

stea

anemică te dezvălui

și lumină reflectată

plopului.

lâncezesc amintirile

unei minți

cu urzeala lată

ce chiar o mângâiere cerșește

momentului

de sub

briza lui.

 

Agar

 

Ti rendi conto che il sapore suo

è di antichi pini

lungo il viale

della stazione;

la mattina

assorbivo l'amalgama del

reale

nel sogno

di biglie tempestato,

le sue gambe già s'aprivano

al ricordo

d'un'altra vita

quando mi parlava.

 

Hagar

 

Îți dai seama că mireasma ei

este din pini antici

de pe aleea

gării;

dimineața

absorbeam amalgamul

realului

în visul

împodobit cu bile,

picioarele i se deschideau deja

la amintirea

unei alte vieți

când îmi vorbea.

 

 

Il giardino

 

Per amarti qui ti devo toccare, ma

nel giardino mi basterà sentirti;

per annusare un fiore mi devo chinare, lì

nel recinto dei suoi petali potrò vestirmi;

e per giocar coi pesci non so nuotare, ma

non sarà più agevole mutarmi in essi?

Per discerner l'errore m'affido ad uno specchio

eppure oltre il fiume basterà guardare

me e te

come altri ed altre.

Capiremo allora i nostri giochi

ove il sole qui si cela sovente dietro nubi di fosforo.

Nessun costume di scena

nella materia

del tutto distinguibile e indistinto,

Amore  

ci dissolva come versi

in seno al canto.

 

Grădina

 

Ca să te iubesc aici trebuie să te ating, dar

în grădina n-am decât să te simt;

ca să miros o floare trebuie să mă îndoi, acolo

în gardul petalelor ei voi putea să mă îmbrac;   

și ca să joc cu peștii nu știu să înot, dar

nu va fi mai ușor să mă schimb în ei?

Ca să disting greșeala mă bazez pe o oglindă     

însă dincolo de râu va fi de ajuns să mă uit

la mine și la tine  

precum și la alți și alte.

Vom înțelege atunci jocurile noastre

unde soarele aici se ascunde deseori după nori de fosfor.

Nici un costum de scenă

în materia

totului sesizabil și indistinct,

Dragoste

să ne desfacă ca versuri

într-un cânt.

 

 

Meridiani (a Mihai Eminescu)

 

La querula poiana

cinge d'ali la coltre smagliata

della macchia,

dalle nuvole

getta

un libro,

le pagine strappate prima della fine;

d'acqua ogni specchio riflette

gli occhi dell'autore,

melanconici e rabbiosi,

distante è quella casa

e lo scrittoio in legno

dove mai piove.

 

Meridiane (lui Mihai Eminescu)

 

Șorecarul jeluitor

cuprinde cu aripi pătura destrămată  

a desișului,

din nori

aruncă

o carte,

paginile smulse înainte de sfârșit;

a apei fiecare oglindă reflectează

ochii autorului,

plini de dor și turbați,

departe este casa aceea 

și biroul din lemn

unde nu plouă niciodată.

 

 

Il libertino

 

Addormentò per un secondo

le labbra smunte

e la treccia ad un sonoro e

pallido richiamo,

l'unto che dalla terra cola

è sterco di vacca

e la sua pelle secca.

al risveglio -

riso beffardo dei primi anni -

il fato,

l'ora scocca, un agguato,

solo passo di fado..

tu e la tua collezione di

donne,

treno già deragliato.

 

 

Libertinul

 

Adormi timp de o secundă

buzele supte

și cosița unei rechemări

sonore și palide,

unsoarea care curge din pământ

e balegă de vacă

și pielea ei usucă.

la trezire -

râsul zeflemitor al primilor ani -

soarta,

ceasul bate, o ambuscadă,

doar un pas de fado..

tu și colecția ta de

femei,

tren deja deraiat.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey