Luca Cipolla
Franciscus Georgius

 
sus

Luca Cipolla

  

 

L'ancora

Se la tua mano mi guidasse,
non sarei più legato
a quest' àncora
come bimbo mai nato.
Timidi i poeti
e in questo mondo
son pesci braccati
che dall'acqua fissano la lenza.
oh, se la tua mano mi guidasse
lascerei queste mie impronte sulla sabbia
sì da non recarne subito traccia
e mi lascerei portare
dove l'orzo fonde il suo oro
nella parvenza ineffabile
che mescola un nido al suo cielo
e lega l'edera al muro
perché il tuo corpo non ha voce
e quella voce non ha suono
per un cuore che non regge
la forza di un amore senza fine.
Se solo la tua mano mi guidasse
ed io la sentissi..

 

Ancora

De m-ar călăuzi mâna ta,
n-aș mai fi legat
de ancora asta
ca un copil nenăscut.
Timizi poeții
și în lumea asta
sunt pești hăituiți
ce din apă fixează undița.
o, de m-ar călăuzi mâna ta
mi-aș lăsa amprentele astea pe nisip
ca să nu prezint imediat urme
și m-aș lăsa să mă duc
unde orzul topește aurul lui
într-o aparență inefabilă
care amestecă un cuib la cerul lui
și leagă iedera de zid
fiindcă trupul tău n-are glas
și glasul ăla n-are sunet
pentru o inimă ce nu poate rezista
la forța unei iubiri fără sfârșit.
O, de m-ar călăuzi mâna ta
și eu aș simți-o.

 

Luna nuova

Manto che rivesti la pianura,
ricamo d’infinite notti a sognare,
una laguna, spirto di ninfe,
quale arcano mistero disseti.
Non hai parole, solo versi,
strumento di vita,
grano di sabbia fine
che urla al vento la sua presenza.
Sposa dell'incanto, candida,
ora al cielo
ti lasci nuda,
sola a pensare.
La tua purezza
monda il mio sentire
e m'eclisso,
un’alba senz'accenti
che cerca il suo cammino.

 

Lună nouă

Mantie ce îmbraci câmpia,
broderie a infinitelor nopți unde am visat,
o lagună, duhul nimfelor,
la ce mister tainic îi potolești setea.
N-ai cuvinte, numai versuri,
instrument de viață,
fir mărunt de nisip
care urlă către vânt prezența lui.
Mireasă a încântării, candidă,
acum pe cer
te lași goală,
singură cu gândurile tale.
Puritatea ta
curăță simțurile mele
și mă eclipsez,
un răsărit fără accente
care caută drumul lui.

 

Espansione (la porta di Varanasi)

Quiete sulle rive del sacro fiume,
una ferita invoca
l'alba
tra le nebbie della coscienza;
è così filmica
la prima ora dell'infanzia,
eterea zattera,
velata conoscenza,
un poeta mancato
direbbe "un nuovo sforzo",
mai verrà premiato.
L'incenso brucia,
polvere di sandalo,
l'acqua è un mantra
che affoga l'ego
e lo spegne
come carogna su pira di legno -
ci lega un amore inatteso,
liberi d'esser malinconici
senza giudizio alcuno,
liberi da materia,
non più il bene e non il male
ove qui sa di rame
persino un sacro fiume.

 

Expansiune (poarta Varanasiului)

Liniște pe malurile sfântului fluviu,
o rană invocă
zorile
printre negurile conștiinței;
atât de filmică este
prima oră a copilăriei,
plută eterică,
cunoaștere voalată,
un poet ratat
ar zice “un nou efort”,
niciodată nu va fi premiat.
Tămâia arde,
pulbere de santal,
apa e o mantra
care îneacă egoul
și-l stinge
ca hoit pe un rug de lemne -
ne leagă o iubire neașteptată,
liberi de a fi melancolici
fără nici o judecată,
liberi din materie,
nu mai binele nici răul 
când aici miroase a aramă
chiar și un fluviu sfânt.  

 

La pieve

Pallide e sfumate primavere,
un nido di cicogna
ai bordi della pieve...
E' l'immoto seguitare,
distanze... tempi,
oh, che cavalcare!
Maglie di vinti
su spalle da vincitori,
quota di sapere
che ancor lontano 
non ci spinge.
Sei ciò che sei
e non ho freni, no,
non so di rimedi ulteriori
al tuo volere
ma per un istante
da quest'abito malconcio
possa io sentire
la pavida brezza
d'un luglio macchiato
sui lidi salmastri
del vecchio Ticino.

 

Pieva

Palide și nuanțate primăveri,
un cuib de barză
pe marginea pievei...
E nemișcata desfășurare,
distanțe... timpuri,
o, ce cavalcadă!
Tricouri ale învinșilor
pe umerii învingătorilor,
cotă a științei  
ce încă departe
nu ne împinge.
Ești ceea ce ești
și n-am frâne, nu,
nu știu despre remedii ulterioare
la voința ta
dar pentru un moment
de pe haina aceasta zdrențuită
să pot eu simți
briza sfioasă
a unui iulie pătat
pe malurile salmastre
ale vechiului Ticino. 

 

Comentarii cititori
sus

Franciscus Georgius

 

Despre calculul erorilor

 

O parte dintre calculatoarele personale incorporează (încă) un dispozitiv mecanic, capabil să stocheze cantități imense de date. Lumea i-a uitat vechea denumire, de „disc Winchester” (o referire directă la celebra carabină cu care americanii au cucerit Vestul). Acum i se spune, chiar și în românește, harddisk (DEX 2009), iar Albert Fert și Peter Grünberg, cei care au făcut posibilă apariția acestuia, au fost răsplătiți cu Premiul Nobel pentru Fizică pe anul 2007. Discul magnetic turnat dintr-un aliaj special este închis într-o incintă vidată și se rotește cu o viteză de turbină supersonică. Cum reușește să rămână funcțional vreme atât de îndelungată? Secretul stă în lagăre, care cuprind fiecare câte o picătură dintr-un lichid de culoarea și consistența smoalei topite, numit ferofluid. Practic, este o emulsie de fier coloidal în ulei. Obținerea lui cere multă atenție și răbdare, dar merită efortul, deoarece rezultatele aplicațiilor întrec orice așteptare. Lagărele cu ferofluid permit tancurilor să treacă direct prin albia unui râu fără ca apa să pătrundă în interior și să înece echipajul.

Ioan HrincaLa începutul anilor '80, ferofluidele erau o raritate în România. Printre puținii cercetători porniți să le studieze calitățile s-a numărat și Ioan Hrianca de la Universitatea de Vest dinTimișoara. În anul I, domnul profesor preda cursul de electricitate și, totodată, îi îndruma pe studenți la lucrările de laborator. În perioada respectivă, timpul liber al cadrelor didactice era drastic limitat de ședințele de învățământ politic, astfel încât cercetarea se făcea semiclandestin, pe apucate, folosindu-se orice interval de timp liber, uneori chiar în pauzele dintre activitatea a două grupe de învățăcei.

Pentru neofiți, o serie de experimente erau axate pe determinarea sarcinii elementare, celebrul „e-” al electronului. La lucrarea cu metoda Millikan (Premiul Nobel pentru Fizică pe anul 1923), participa obligatoriu un fumător, care sufla microparticule de fum între plăcile unui condensator. Oare azi, după promulgarea legii antifumat, cum se descurcă studenții? Să reținem, este vorba despre cea mai precisă modalitate de măsurare a lui „e-”.

Noi aveam de făcut aceeași determinare, dar cu o metodă de la începutul secolului al XIX-lea, prin electroliză. Teoretic, se trece un curent electric continuu între doi electrozi scufundați într-o baie cu soluție de sulfat de cupru (piatră vânătă) și se măsoară cantitatea de cupru depusă pe catod. Deși dădea rezultate grosiere, se studia și acest procedeu, deoarece are nenumărate aplicații în industrie, de la extragerea hidrogenului din apă până la obținerea aluminiului pur.

Noi am dat de greu încă de la început: după ce am uscat electrozii cu „phoenul” Electro-Argeș, i-am cântărit cu precizie, i-am plasat în cuvă, am înhățat pâlnia de sticlă și am încercat să turnăm „zeama bordeleză” în vas. Ne-am poticnit aici, deoarece soluția refuza să se scurgă prin gâtul pâlniei. În plus, suprafața lichidului se acoperise cu ceva negru, lucios și grețos. Foarte ciudat! L-am chemat pe domnul profesor, care a aruncat o privire, apoi a exclamat cu o mimică de om disperat și multă durere în glas: „Fe-ro-flu-i-dul meu!”

A apucat pâlnia și ne-a arătat că gâtul ei conținuse o mică fiolă cu minunatul și rarissimul lichid. Când grupa dinainte a plecat, profesorul nostru a profitat de răgazul liber și a continuat studiul neobișnuitei substanțe. A uitat că, în asemenea momente de reală plăcere, timpul trece mai repede. Când a auzit că venim, a plasat-o în primul loc aflat la îndemână, ales astfel încât să împiedice vărsarea conținutului. Cum fiola era mică și nu prea plină, noi am ignorat-o și ne-am dat seama de existența ei abia când am realizat că a obturat canalul pâlniei.

Poanta este că, din câte știm, noi am fost singura echipă de laborator din istoria facultății care a obținut fix valoarea de 1,602 • 10-19 C prin metoda electrolizei. În mod obișnuit, ceilalți obținuseră un spectru larg de valori cuprinse între 1,4 și 2,2 • 10-19 C. Când s-a dus buhul pățaniei cu ferofluidul, cârcotașii chiar ne-au acuzat de manipularea rezultatelor din tabelul de măsurători. Nici vorbă! După ce ne-am întristat fără voie îndrumătorul, evident că am lucrat ca la carte. Ne-am explicat inedita „potriveală” prin contaminarea vasului cu ferofluid, fără să înțelegem mecanismul apariției unei excepții de la regulă atât de precis determinate. Pentru că tot ceea ce știința nu poate explica la un moment dat cuprinde o caracteristică magică, ne-am făcut cruce și am scuipat în sân.

Știința se străduiește să fie cât mai exactă în formulări, folosește notații simbolice pentru descrieri, astfel încât să rezulte definiri cât mai concrete. „Legile fizicii trebuie să aibă o frumusețe matematică”, a opinat Albert Einstein, unul dintre adepții determinismului total. Dar, prin firea lor, toți oamenii sunt supuși greșelilor. Marii savanți fac și ei erori, însă, spre lauda lor, ei greșesc cu mult mai multă precizie.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey