Dumitru Crudu
Veronica D. Niculescu
Tudor Călin Zarojanu

 
sus

Vera mi-a propus ca temă īn jurul căreia să ne adunăm la tejgheaua Prăvăliei, "Blogul". Şi a formulat cāteva īntrebări. Mihaela a adăugat altele, nu le mai reproduc aici nici pe unele, nici pe altele căci răspunsurile aruncă destulă lumină peste invitaţia colegelor mele. (C.M.U.)

Comentarii cititori
sus

Dumitru Crudu

Aş prefera să mă īntālnesc cu oamenii
care au bloguri

Nu, n-am blog şi nici nu vreau să fac fiindcă mi-ar răpi mult prea mult timp şi mult prea multă energie. Nici nu prea citesc blogurile altora. Nu prea le īnţeleg raţiunea de-a fi, dar asta nu īnseamnă că nu au o motivaţie de-a exista. Aş prefera să mă īntālnesc cu oamenii care au bloguri şi să stau de vorbă cu aceştia la un ceai, dacă, sigur, ar găsi timp pentru aceasta.

Comentarii cititori
sus

Veronica D. Niculescu

Cine s-a speriat de purceluş, pe cānd stătea
comod īn scaun, la teatru

Īncep cu ce nu-mi place.
Nu-mi plac comentariile răuvoitoare, fără argumente, īntālnite poate mai puţin pe bloguri şi mai mult pe forumuri, mai ales pe cele ale ziarelor. Cel mai adesea, īn loc să-şi joace cu seninătate rolul pentru care sunt concepute, subsolurile articolelor se dovedesc a fi o cloacă īn care fiecare se crede liber să-şi golească haznaua de nemulţumiri, sub protecţia anonimatului. Libertatea presei a adus cu ea şi această neaşteptată formă de exprimare, născută cu malformaţii tocmai din lipsa exerciţiului libertăţii.
Un exemplu, dintr-o infinitate: cam īn aceeaşi perioadă īn care Spencer Tunick făcea fotografii cu şase sute de voluntari goi puşcă, īn faţa unui gheţar din Alpii Elveţieni, la Sibiu se derula Festivalul Internaţional de Dans. Sub articolele care descriau dansurile īn care artistul apărea dezbrăcat, a fost vai şi amar de īnjurături, aduse nu atāt spectacolului, cāt autorilor textului şi celor care mărturiseau că au văzut şi că le-a plăcut. Erau, şi unii şi alţii, judecaţi ca nişte obsedaţi sexuali. Arta nu intra īn discuţie.
Cam aşa e pe forumurile de la noi (accentuez, de la noi, fiindcă pe cele străine n-am văzut aşa agresivitate, şi aş da nişte exemple chiar interesante, īnsă n-aş vrea să deconspir cele mai găunoase dintre locurile frecventate, cele īn cazul cărora lipsa īnjurăturilor chiar că ar fi elocventă!).

Blogurile, mai personale, parcă au ataşat şi un soi de protecţie; "e jurnalul meu, spun ce vreau". Treaba ta dacă nu-ţi convine. Vorba unui fost redactor şef: "Nu-ţi convine? Taie-ţi venele!". Totuşi, mai e mult pānă departe.

Nu-mi mai plac: paginile cu design agresiv, litere mari sau cu şapte mii de fonturi, īnţesate de majuscule, chestii care zgārie retina; paginile non-personale, īn care nu ştii cu cine ai de-a face; paginile prea personale, din care afli mai multe decāt ţi-ai dori despre autor.

Ce frecventez? Exact ce-mi place: blogurile SDC (Suplimentul de cultură), mai exact ale lui George Onofrei şi Radu Pavel Gheo, Daniel Cristea Enache şi Ruxandra Cesereanu, atāt de diferite (ia gustaţi!). Cānd şi cānd, la nimereală, dacă dau peste ceva căutānd altceva…

Al meu: http://veronica-niculescu.blogspot.com, dar posibil să se mute curānd. L-am făcut ca să scriu ce nu īncape īn şablonul prea īngust al unor articole de ziar: despre cum miroase iarba de pe aleea din Faust, despre ce m-a enervat la concertul Uriah Heep sau despre cine s-a speriat de purceluş, pe cānd stătea comod īn scaun, la teatru.

Comentarii cititori
sus

Tudor Călin Zarojanu

Ce e blog, ca blogul trece

"Īn sfīrşit!" – am exclamat citind mailul-invitaţie al lui Cornel Mihai Ungureanu. Īn sfīrşit mă īntreabă cineva ce părere am despre bloguri! Mi se īntīmplă rareori să ţin morţiş la a-mi da cu părerea (de regulă, atunci cīnd aud aberaţii la TV), dar ăsta chiar e un subiect despre care aş fi vrut să vorbesc, pentru a formula trei aserţiuni:
1. Societatea contemporană e bolnavă de litere.
2. Majoritatea blogurilor romāneşti nu sīnt bloguri.
3. Observaţiile 1. şi 2. n-au nici o importanţă.

S-o luăm pe rīnd.
1. Cīnd spun "societatea contemporană" mă refer la vīrful ei de lance, la partea cea mai activă, care ne trage pe toţi īnainte: oamenii tineri, cuplaţi la tehnologia de ultimă oră. V-aţi gīndit poate, deja, cīt de caraghioasă este avalanşa de acronime sau contrageri care, uneori, pot da naştere la simpatice confuzii: ce-ar fi să gonim cu ATM-ul ca să scoatem bani din ATV? iPOD, USB, mp3, SMS, ID… Sigur că unele dintre ele sīnt impuse de regulile sistemelor d
e operare IT&C (de exemplu mp3, dar īn acest caz ar fi interesant de ştiut cīţi dintre utilizatorii termenului au idee ce e aia "extensie/tip de fişier" şi ce extensii mai există). Altele, īnsă, sīnt īn mod evident create şi promovate pentru a impune o aură de mister şi de importanţă īn jurul obiectului muncii unora. E uşor de văzut că "ATM" nu e o simplificare de limbaj, căci, pronunţat, are exact atītea silabe cīte are "ban-co-mat", termen desigur mult mai clar şi departe de confuzii. Dar nu-i aşa că e mult mai prestigios să spui că lucrezi īn "eici-ar" (HR) decīt īn banalul şi mioriticul "resurse umane" – ca să nu zic "la cadre"? Īn fine, ar mai trebui observată ironia prin care unele abrevieri capătă, īn timp, īnţelesuri total diferite – căci una era "SRL" īnainte de 1990 şi cu totul alta după.

2. Definiţia (căci mai există totuşi şi definiţii, nu e chiar cum ne trece nouă prin cap!) spune aşa: "Blog este o prescurtare de la weblog, un jurnal/newsletter care este actualizat frecvent şi este destinat spaţiului public. Īn general, blogurile reprezintă personalitatea autorului sau a site-ului". Or, dacă navigăm prin aşa-zisele bloguri romāneşti, ce constatăm? La multe dintre ele nici vorbă de actualizare, īn nici un caz frecventă, şi marea majoritate sīnt, pur şi simplu site-uri. S-a īntīmplat aşa: pe cīnd romānaşii abia prinseseră faza cu site-ul personal, pac!, apare blogul. Atunci, ca să fim trandy, nu-i mai zicem site, īi zicem blog. Am găsit "blog"-uri cu albume foto personale (uite-aşa, pozele mele ori ale copilului meu, spre īncīntarea societăţii) şi, mai ales, "blog"-uri de dat cu părerea. Despre ce? Despre orice. E uşor de ghicit aici oarece frustrări şi/sau orgolii ale unor cetăţeni care nu prea au cu cine sta de vorbă, care se visează editorialişti ori, pur şi simplu, sīnt grafomani şi n-au unde altundeva să se exprime. Īn multe cazuri, ideea de blog nu numai că s-a substituit aceleia de site, dar a īnglobat şi conceptul de forum. Dacă reuşesc să-i fac pe unii să-şi dea cu părerea despre părerile mele – om m-am făcut. Ce-i drept, īn toate cazurile, se vede "personalitatea autorului"…

Pe de altă parte, de ce ne-am agita că definiţia a fost deturnată pe-un picior de plai, cītă vreme la nivel mondial s-a impus, de decenii, o confuzie prin care "muzica pop" este considerată un stil? La origine, termenul nu făcea decīt să desemneze şlagărele, piesele muzicale de popularitate, indiferent de gen, de la Frank Sinatra la Nirvana.

3. Singurul motiv pentru care am ţinut să spun cele de mai sus este cel invocat de tatăl meu, atunci cīnd īl īntreb de ce se oboseşte să transmită mesaje (critice) unor instituţii şi persoane publice care nu se obosesc să-i răspundă: "Ca să nu mă creadă prost!". Pentru că, de fapt, nici obsesia prescurtărilor, nici moda blogurilor nu sīnt, Doamne fereşte, manifestări de alienare şi de cyborg-izare, prefigurīnd Apocalipsa – aşa cum īncearcă unii să acrediteze ideea. La fel ca foarte multe alte lucruri, īncepīnd cu excesele modei vestimentare pīnă la unele bizarerii de comportament, nu sīnt decīt tendinţe benigne şi datate. Peste zece ani nu va mai vorbi nimeni despre bloguri, cum nu se vorbeşte azi despre "oracolele" din liceu.

Īn fine, răspunsuri punctuale la īntrebările Prăvăliei culturale:

- nu, nu am un blog şi nici nu mi-am propus să am vreodată; tot ceea ce am de spus comunic oamenilor pe care īi cunosc (inclusiv pe cale electronică, prin mailuri, SMS-uri şi dialoguri pe messenger) şi virtualilor cititori ai articolelor şi cărţilor mele – e un exerciţiu de orgoliu arhisuficient!;

- nu mi se pare nici o ocupaţie firească, dar nici o pierdere de vreme – fiecare e liber să facă exact ceea ce simte nevoia, cītă vreme nu-i calcă pe alţii pe bătături;

- nu citesc bloguri – cele adevărate, căci exist㠖 din lipsă de timp; cel puţin o dată am nimerit peste ceva foarte interesant: jurnalul de filmări al lui Tudor Giurgiu pentru Legături bolnăvicioase; bucătăria unei creaţii artistice, pas cu pas, cu toate angoasele lui "unde vei găsi cuvīntul ce exprimă adevărul", plus detaliile de coloratur㠖 asta, da, mă interesează, drept care am "devorat" cartea lui Franco Zefirelli povestind istoria realizării lui Iisus din Nazaret;

- īn opiniile care circulă pe bloguri am exact atīta īncredere cītă am īn orice alte opinii, indiferent de suportul fizic – le iau sub beneficiu de inventar; de altfel, mă interesează mai puţin judecăţile de valoare şi mai mult ideile, faptele, poveştile;

- da, sigur că e o modă trecătoare, care nu face rău nimănui – dar nici bine nu cred că face prea multora.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĆ¢tre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey