Mihai Dincă
Tom Kinter
Florin Oncescu
Maria Pilchin
Lorena Stuparu

 
sus

Visezi?

 

(Corina Bărbuică)

Comentarii cititori
sus

Mihai Dincă  

 

Așa ceva

 

       Să facem așa:

Mutăm patul mai spre fereastră, mai bate soarele dimineața, așa, o lună-două, până se mai încălzește.

       Să zicem așa:

Dimineața plec pe la șapte și zece. Pe fiecare tură am nevoie de măcar șapte țigari: una în stație, una înainte de lucru, patru pentru pauze și ultima după serviciu.

       Să mai zicem:

Câteva zile libere de Crăciun, Revelion și Paști, o primă care în general se duce pe brazi, porci, miei, ouă și portocale. Zilele de ohihnă se duc pe certuri cu nevastă-mea prin magazine. Măcar e bine că mă mai întâlnesc cu doi-trei prieteni și cu cumnatu’. Bem și înțepenim în nostalgii.

       Așa e:

Când eram de vârsta lu’ fi-miu citeam o grămadă, știam nu știu câte strofe din Luceafăru’, am și luat zece pe treaba asta. Pe toți i-a ridicat profesoara în picioare să mă aplaude. Bună profesoară aveam, și deșteaptă!

Ăștia nu știu nimic! Și chiar așa, nu că ei, nimeni nu mai știe nimic!

Doamne, păi știu aștia, vreunu’, ce înseamnă o plimbare cu femeia care-ți va fi nevastă!

Păi nu-ți mai trebuia nimic! Ești prost când ești tânăr, da' și merită!

       (Să zicem și să facem așa:

În timpul acesta S.A.-urile și S.R.L.-urile trag cortina)

Hai, îl mai bem pe ăsta și plecăm! Mâine seara mă duc la muncă, să apuc să adorm puțin

       Trebuie:

18:39.

 

Comentarii cititori
sus

Tom Kinter

 

Am I dreaming? Just made me think of the phrase „Life is but a dream“ from a kid’s song http://en.wikipedia.org/wiki/Row,_Row,_Row_Your_Boat

 

 

Comentarii cititori
sus

Florin Oncescu

 

Visez rar și nu regret


Răspunsul scurt este: Nu. Răspunsul lung ar putea fi: Eu, nu, dar nevastă-mea visează mult! Stați să vă povestesc ce-a visat ultima oară... Răspunsul de lungime medie urmează.
Luând în considerare realitatea care stă la baza posibilului răspuns lung, dar și ce-mi amintesc despre relația cu visul a părinților mei (mama povestea vise la micul dejun, tata o sfătuia să le scrie, mai bine), pot să afirm cu deplină încredere că femeia visează incomparabil mai mult decât bărbatul. Cauza poate fi felul majoritar în care bărbatul, spre deosebire de femeie, se cheltuie aproape fără rest în viața profesională. Însă, desigur, aceasta-i doar o teorie, una în care nici măcar eu nu cred pe de-a-ntregul.
Visele mă vizitează numai în perioadele de mare stres. Dacă le-aș fi reținut pe toate, le-aș fi putut număra pe degetele a două mâini. La 21 de ani, în seara dinaintea înmormântării tatălui meu, am visat că jucam șah cu el. La 36 de ani, după un an petrecut la Montreal, pe când așteptam un cec de la Ministerul Învățământului de-acolo, un cec întârziat deja vreo săptămână, timp în care visteria familiei ajunsese la blană, am visat că mai aveam o bancnotă de 20 de dolari si că o puneam în gardă pe nevastă-mea să n-o risipească. Ea pretinde că am sculat-o, trăgându-i o palmă pe umăr, și că i-am strigat acest lucru.

Una peste alta, prefer să n-am motive de visat.

 

Comentarii cititori
sus

Maria Pilchin

 

Viața ca un vis sau polemizând cu domnul Calderón


Visez?

Dacă vă referiți la acele imagini din timpul somnului, atunci e simplu. Visez cu o regularitate aproape sistematică. Mă culc și știu că voi visa. Realitatea de peste zi revine, se metamorfozează, te transformă și pe tine prin legile sale onirice. În visele mele mă simt ca o actriță căreia subconștientul mereu îi dă rolurile principale. Cu timpul înțelegi că visele nocturne sunt o deprindere, o fiziologie a psihicului subconștient, o refulare a cotidianului.

Dacă, însă, vă referiți la acele aspirații, iluzii ale realității cu ochi deschiși, atunci nimic nu e mai himeric ca faptul de a crede că visăm realitatea. Sub bolta spațiului și a timpului, spun marii gânditori, istoria universală pare a fi un vis. E părelnică această visare sau e o comoditate a gândirii colective de a evada din realitate și trezie, declarând totul drept fantezie și reverie. Dacă nu ajungem să avem o viață de vis, ne mulțumim cu formula calderóniană „viața ca vis, visul ca realitate”.
Cunoașterea nu e o demonstrare, ci o interpretare, afirma Foucault. Or, fiecare visează ceea ce își propune. Astfel viața nu e decât un miraj al posibilităților infinite. Fiecare își produce propriul oniric. Zi de zi, an de an! Azi, în epoca lui American dream, parvenitismul e firesc ca și amestecul de sânge regal cu cel plebeu. Într-o epocă a democrației mediocrizante, dar și a marilor posibilități, visele au șanse să vadă lumina zilei, depinde cine le „dă în lumină”, vorba lui Blaga.

Realitatea noastră cea mai rea e infinită. Basarabeanul, dezamăgit de idealuri tocite, de abuzul urnelor electorale, pare a se fi dezvățat de visare (sau l-au dezvățat, și visele lui țin mai degrabă de vize). În cele mai mari crize ale realității rămân, însă, admirabilele utopii propuse de cărți, acele exerciții de imaginație care trec prin timp și spațiu. Astfel, viața nu e un vis, ci o carte, domnule Calderón, iar acolo încap toate: și visele, și realitățile, și cărțile înseși. Dacă cunoașterea e interpretare, atunci lumea e un mare text de interpretat, de citit și, pentru unii, de scris...

(Chișinău)

Comentarii cititori
sus

Lorena Stuparu

 

Vise de prizonier

 

Da, visez, sigur că visez. Corpul meu este alcătuit din pământ, apă și vis.
Tu locuiești în toate căsuțele de lemn pe care le-am găsit în fotografia din dimineața asta. Scăpase din pachet, ca la cărțile de joc. E alb negru senin, gri luminos și odihnitor acolo la tine pe dealuri. Munții cei neprietenoși au dispărut din peisaj. Să aruncăm ceva în urma noastră, dar nu un pieptene, să nu crească tot o pădure despărțitoare, să aruncăm un vas care să se umple cu o mare roșie și să ne lase să o străbatem în picioare și să uităm de munții neîndurători cu durerea.

Eu o să mai stau un pic în mașinuța Porsche gri metalizat pe care mi-ai trimis-o cu oul Kinder, ca să nu vin pe jos până la tine. Este exact ca aceea pe care am cumpărat-o împreună cu oul Kinder din 1995 și ne-am plimbat cu puțin timp înainte de Înviere. Să fie duminică și acum, în orice clipă. Să vină înapoi străzile umbroase și vechi, sâmbetele geroase și înzăpezite, orele dăruirii totale, draperia înflorată a mamei tale de la intersecția Banu Manta cu 1 Mai, fața de masă apretată cu un iepuraș cusut în urma acului de pe mașina de spălat, el să stea mirat acolo zile și ore la rând, păturica de când erai bebeluș să ne învelească pe amândoi, incluzând și îndelunga foame de a visa.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey