Nicolae Coande


 
sus

Nicolae Coande

 

O zi în Luxemburg merităm fiecare dintre noi

 

 

Avea dreptate Adina Kenereş să mă avertizeze la modul amical atunci când i-am scris că voi vizita pentru o zi Luxemburgul. Aici, într-adevăr, totul e nebuneşte de scump şi eu n-am apucat să văd, totuşi, întreaga "stâncă" Luxemburg, Marele Ducat în fruntea căruia se află Marele Duce Henri, alături de consoarta sa Maria Teresa de Luxemburg. Însă pentru doar 10 euro (!) se face să vizitezi oraşul unde se înalţă clădiririle adăpostind sedii ale UE şi unde istoria este un amestec de tradiţie şi inovaţie la care au participat luxemburghezii şi... alte câteva naţiuni. Oraşul nu are mai mult de 80.000 de locuitori, dar aceştia provin din nu mai puţin de 110 naţiuni şi asta spune ceva despre farmecul său cosmopolit! Aşa se face că, împreună cu amicii din Ucraina şi Albania, am plecat pe 13 noiembrie, 2003, cu un autocar al companiei "Löwenich" spre graniţa cu Belgia pe un traseu care a inclus Aachen, vechea capitală a Imperiului German, dar şi Spa-Francforchamps, faimoasa localitate belgiană unde se desfăşoară (se desfăşura?) o cursă de Formula 1. Şoselele pe care am mers erau impecabile şi nici trecerea din Germania în Belgia nu s-a simţit, chiar dacă belgienii erau corecţi şi anunţau în anumite puncte ale rutei că ne aflam pe o şosea imperfectă. Aş vrea să văd şi eu asemenea şosele "deteriorate" la noi şi n-aş avea nimic împotriva unor asemenea anunţuri "publicitare" (recenta călătorie în Slovenia şi Italia m-a convins că avem cale lungă până la a ne ridica la nivelul infrastructurii deţinute de ţările membre ale UE). După trei ore de mers, mai cu ochii pe geam, mai aţipind, am ajuns în Luxemburg şi am intrat în oraş prin zona unde se află marile clădiri ale UE, de o îndrăzneală arhitectonică teribilă, adeverind că postmodernismul nu este doar un concept volatil şi unde şantierele în toi îmi aminteau de epoca de avânt a lui... Ceauşescu! Hai, c-am zis-o...

 

În zona nouă a oraşului, aflată chiar la intrare, se construieşte cu aplomb, iar Bulevardul Adenauer e presărat cu arbori tineri, ajutaţi de atele speciale să crească drept, aşa cum văzusem şi în Westafalia, dar şi să nu poată fi rupţi precum cei de pe "bulevardul Bulucea" din cartierul meu. Clădirea superbă a Marelui Teatru Municipal din Luxemburg (sunt şase teatre aici, dacă am numărat eu bine) m-a lăsat visător, dar plăcerea vizitei a fost maximă în zona veche a cetăţii. Am debarcat în Piaţa Constituţiei, unde trona monumentul Doamnei de Aur Gelle Fra , dedicat eroilor luxemburghezi care au căzut în Primul Război Mondial. Noii paparazzi planetari, japonezi agitaţi mitraliau conştiincioşi tot ce le ieşea în cale şi am îndrăznit şi eu cu... "Cannon"-ul meu chinezesc să fac o primă fotografie chiar grupului statuar unde ambasada Franţei depusese de curând flori proaspete. Am traversat Bulevardul Roosewelt, în zona unde se află Biblioteca Naţională şi, amestecaţi printre turiştii de toate naţiile, am colindat pe străzile centrale din zona ministerelor, pavate cu o piatră cubică galben-citron parcă ai fi călcat pe lămâi în pârg , trecând peste podurile din oraşul numit de unii "Gibraltarul Nordului", în căutarea identităţii sale. Clădiri vopsite în aceeaşi culoare odihnitoare şi care trebuie să fie impresionantă vara, în lumina soarelui puternic, îţi lăsau impresia că înoţi într-un borcan cu miere tîrzie, din flori ale toamnei care nu pleacă încă.

 

Desigur, este greu să poţi surprinde Luxemburgul într-o singură zi, după o existenţă de peste o mie de ani (contele Siegfried a construit pe promontoriul Bock această fortăreaţă în 936), cu un ochi aproape lipsit de educaţie, dar avid de a înregistra diferenţa. Ar fi, dacă îmi pot permite comparaţia, ca şi când ai fotografia cu un vetust Smena în timp ce alţii filmează cu camere sofisticate care prezervă fidel memoria. Dar ochiul interior este o complicată şi complexă cameră de filmat şi am văzut bastionul Beck şi valea Pétrusse, de o "frumuseţe îngândurată" toamna, am fost în Place Bourbon, am privit forfota oraşului de pe Pont Adolphe şi am coborât pe străzi în pantă până am ajuns din nou în Clairefontaine Square, unde se află Camera Deputaţilor şi o mulţime de mici bistrouri, acolo unde turiştii pot bea o cafea sau o bere cu "numai" 2,5 euro. Despre asta încercase să-mi spună Adina Kenereş când făcuse remarca următoare sunt trei categorii de preţuri în Luxemburg: grosolan, diplomatic şi turistic, cu anexa că nu există preţuri pentru "vieţaşi"! Magazinele lor depăşesc orice închipuire şi, pentru femei în special, reprezintă paradisul, cu adaosul că paradisul poate fi accesat doar dacă posezi cât mai multe Visa Cards ori Master Cards. Am intrat, chiar dacă pe fugă, în librăriile lor unde la loc de frunte trona cea mai nouă carte "Harry Potter" tradusă în germană sau memoriile lui Gabriel Garcia Marquez, pre franţuzeşte tălmăcite; cum în 2004 au fost traduse şi la noi, defazarea nu mi se pare prea mare! Am zărit şi un volum de teatru al lui Eugčne Ionesco, la numai câţiva euro, publicat de Gallimard, editura care l-a consacrat, dar şi întreaga dramaturgie a lui Vaclav Havel bine pusă în pagină de aceeaşi editură. Oraşul respiră un aer sofisticat şi cosmopolit şi pe stradă poţi auzi franceza, care este majoritară, dar şi germana luxemburgheză, alta decât cea vorbită la Köln, de exemplu.

 

Cu un lift unde puteau intra 20 de persoane am urcat pe "Corniche", cel mai înalt "balcon al Europei", cum i-a spus o, necunoscută pentru mine, scriitoare şi am admirat panorama oraşului. Dar impresia cea mai puternică am avut-o în catedrala Notre-Dame, construită în stil gotic-târziu acum patru sute de ani, dedicată Imaculatei Concepţiuni, îmbogăţită cu ornamente baroce, operă a neliniştiţilor iezuiţi. Masivă, de un cenuşiu care nu te îndepărta însă, catedrala, care a fost botezată de câteva ori până să fie dedicată Fecioarei, este în interior o oază de linişte şi acolo am stat câteva minute odihnindu-mă după turul de forţă făcut prin oraş. Puţină lume era la ora aceea, iar din pereţi se scurgea discret o muzică liturgică pe fondul căreia un preot nevăzut ţinea o slujbă în şoaptă, parcă, pentru a nu-i trezi din reverie sau rugăciuni pe cei care, ca şi mine, se aşezaseră în bănci şi scrutau bolta catedralei. Impresia de vastitate, ca şi când ai fi fost afară, mai degrabă, sub cerul liber, m-a urmărit multă vreme după ce m-am înapoiat la Langenbroich. După cinci ore de incursiune pe străzi pline de bănci, de mari corporaţii şi de promisiuni scumpe am revenit pe Bulevardul Roosewelt unde, la puţine minute, şi-a făcut apariţia şi autocarul nostru condus de şoferul Dieter. O zi în Luxemburg merităm fiecare dintre noi, indiferent dacă avem Visa Cards sau dacă ajungem să credem că "Terorism este egal Capitalism", aşa cum o mână de anarhist local a scris pe o poartă a unei clădiri din oraş.

 

(Fragmentul face parte din volumul Fereastra din acoperiş, Fundaţia Scrisul Românesc, 2005)


Puteţi citi un fragment din Celălalt capăt aici



Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theâtre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey