Alina Savin
Florentin Smarandache
Corina Ungureanu

 
sus


Alina Savin

 

O zi īn Manhattan

 

O plimbare prin Manhattan poate fi agreabilă, terifiantă sau pur şi simplu banală, īnsă īn nici un caz o experienţă unică: atunci cīnd traversezi străzile aşezate geometric, ai impresia că ai vizitat deja locurile acestea de cel puţin cīteva ori īn viaţă, pentru că totul īţi pare atīt de cunoscut, din filme, videoclipuri sau cărţi. New Yorkul, oraş de primă necesitate, īn care se trăieşte cu intensitate şi īn viteză, i-a fost dezvăluit călătorului cu mult īnainte de ajungerea lui aici: acesta este, īntr-o primă fază, dezamăgit de lipsa de mister a străzilor, apoi treptat, cucerit, acaparat, dizolvat īn melanjul de culturi, stiluri de viaţă şi limbi. New Yorkul este pur şi simplu o moştenire culturală a unei umanităţi neliniştite, īn contiuă mişcare, iar Manhattanul, ceea cea are acest oraş mai bun de oferit.

 

Din Bronx īn Manhattan, cu metroul

 

Cobor scările care duc către peronul de aşteptare a metroului 5 din staţia Morris Park. Stau de două săptămīni īn Bronx, pe Barnes Avenue, īn casa unor prieteni francezi, care locuiesc īn New York de cīţiva ani. Acum cīteva luni şi-au cumpărat īn această zonă curată şi liniştită a Bronxului (nu acel Bronx care este atīt de popularizat de media, cu ghetouri de negri şi clădiri insalubre, mustind de delicvenţă, ci un Bronx ca un cartier pentru păpuşi, īn care viaţa este paşnică iar chiriile uriaşe) o casă din caramidă, cu geamuri foarte īnalte şi īnguste: două dormitoare, un salon şi o baie, 195.000 $, plătiţi pe loc dintr-o moştenire a ei. Sīnt, īn mod evident, mulţumiţi de viaţa lor: sīnt amīndoi laboranţi farmaceutici şi adoră New Yorkul, cu viaţa lui obositoare; casa, pe care au decorat-o cu nenumărate obiecte franţuzeşti, e pe gustul lor. De altfel, aceasta este o trăsătură a majorităţii străinilor care locuiesc īn acest oraş: se simt ca acasă aici tocmai pentru că le este permis să se poarte ca acasă; din fericire, New Yorkul a scăpat tendinţei americane de aplatizare a naţionalităţilor, aici nimeni nu te priveşte ciudat dacă eşti străin, din simplul motiv că majoritatea sīnt străini.

 

De pe Barnes Avenue am avut de mers 5 minute pīnă la staţia de metrou. O călătorie costă 2$, de aceea mi-am cumpărat la īnceputul sejurului o cartelă de metrou de 20$, ca să primesc bonus 4$. Adică două călătorii īn plus, cele de astăzi, cīnd mă duc īn Manhattan, pentru ultimele īntīlniri. Mă aşez pe banca de lemn de pe peron. Līngă mine mai sīnt doi adolescenţi negri, tăcuţi pentru că ascultă muzică la i-poduri, mişcīnd ritmic din cap, şi o tīnără care, după trăsături, pare din America Latină, dar care īi vorbeşte fiicei ei īn cea mai curată engleză americană. Trenul vine după cīteva minute, e aproape gol. Mă urc īntr-unul din primele vagoane şi īncep să mă uit pe geam: metroul aerian traversează tot Bronxul, oprind din cīnd īn cīnd īn staţiile frumoase, cu vitralii colorate reprezentīnd peisaje sau compoziţii abstracte. Se aşează pe banca din faţa mea un bărbat cu şapcă de pīslă, care adoarme instantaneu. Īn spatele lui se derulează cu repeziciune ultimele clădiri din Bronx, apoi intrăm īn Manhattan. Vreau să cobor īn partea de est a insulei, aproape de Chinatown, la staţia Canal Street. Practic, voi traversa tot Manhattanul īn metrou.

 

Chinatown şi Little Italy

 

Staţia Canal Street e cīt se poate de anonimă şi, īn plus, are cinci ieşiri. Sīnt total derutată, trebuie să īntreb un poliţist pe unde trebuie să o iau ca să ajung īn Chinatown. El īmi arată un pahaj printr-o clădire imensă, de sticlă şi beton (sediul unei administraţii financiare), şi īmi spune că e īn spatele acesteia. Trec prin pasajul luminat cu neoane şi ajung īntr-o altă lume: clădiri cu două-trei etaje, cu balcoane de care atīrnă lampioane roşii, o mulţime pestriţă de chinezi minusculi, magazine de fructe şi legume a căror tejghele acoperă tot trotuarul. Sīnt şi cīţiva turişti, care fotografiază sau cumpără suveniruri de 1$ (īn Chinatown se poate găsi aproape orice la 1$: puşculişe de faianţă īn formă de animale domestice, DVD-uri cu filme vechi cu kung-fu, parfumuri, bijuterii, tricouri cu I love NY, dicţionare English-Orice-limbă şi Orice-limbă-English, tipărite pe hīrtie ieftină, beţigaşe parfumate, jucării pornografice.) Intru īntr-unul din magazinele acestea aglomerate, prost luminate, şi īmi cumpăr un breloc urīt şi o cutie de acadele. Din boxele acre atīrnăde tavan se aude muzică disco chineză.

 

Apoi ies, traversez Grand Street (o stradă nu prea mare, acoperită cu confetti) şi intru īn cartierul italian, Little Italy. Simt dintr-o dată lipsa lampioanelor colorate şi a tejghelelor cu perţi exotici, morţi şi evisceraţi pe loc: īn Little Italy, pe străzile īnguste, īncă acoperite cu piatră de pavaj, restaurantele elegante sīnt īnghesuite unele īntr-altele, demne şi ţepene. La intrare, invariabil, cīte un bărbat īn costum, care te invită să intri. Pe Mulberry Street am trecut pe līngă mai mult de treizeci de restaurante, pizzerii sau cafenele. Deşi foarte frig, toate terasele erau pline. Nicăieri īn lume, nici măcar īn Italia, nu veţi īntīlni mirosul de pe acea stradă: un miros īmbietor, greu, de caşcaval topit, amestecat cu mirosul celor o sută de tipuri de cafea italienescă şi cu cel al deserturilor din fructe caramelizate. De la La Bella Ferrara Pasticceria, care are o firmă uriaşă, de un albastru-aprins, īmi cumpăr o prăjitură cu căpşuni, de 1.65$: vīnzătoarea, foarte tīnără, mi-o īnveleşte īn hīrtie fină, şi bagă pachetul īntr-o pungă, cu trei cărţi de vizită ale patiseriei. Līngă mine, un copil īi arată mamei lui, īn vitrină, prăjitura pe care şi-o doreşte: Mummy, I want this octagonal cookie, spune el, dar nu aud continuarea, pentru că mă aşez la una din mesele libere de pe trotuar şi scot harta: vreau să ajung pe Bleeker Street, care se spune că ar fi cea mai vie şi mai frumoasă stradă din tot Manhattanul, care este la graniţa acelui Greenwich Village boem, artistic, de care new-yorkezii sīnt tatīt de mīndri, deşi acum nici un artist rebel şi sărac nu şi-ar putea permite să īşi īnchirieze un studio acolo.

 

Greenwich Village, sau cum să fii un boem bogat şi cu stil

 

Pīnă la Bleeker Street am făcut vreo douăzeci de minute. Este, īntr-adevăr, o stradă fermecătoare: foarte mulţi tineri pe trotuare, vorbind tare şi gesticulīnd, două magazine vietnameze de bijuterii, unul līngă celălalt, un magazin de costume şi peruci, un magazin cu produse naturiste pentru frumuseţe, Afrodisia, un restaurant cubanez, altul armean. Perpendiculară pe Bleeker Street este Carmine Street, o alee īngustă şi necrculată, mărginită de ginko biloba desfrunziţi. La numărul 34, la parterul une clădiri cu 5 etaje, găsesc cea mai frumoasă şi mai intimă librărie din tot New Yorkul: Drougas, sau, ca să fie mai clar, un Unopressive Non-Imperialist Bargain Bookstore, cum scrie pe firmă. O librărie fermecătoare, īn care se ascultă Bob Dylan şi a cărei vīnzătoare, foarte īnaltă şi foarte frumoasă, cu o privire fixă şi nesănătoasă, refuză să īţi dea orice explicaţie cu privire la cărţi. Poţi găsi aici practic orice, al preţuri incredibil de mici chiar şi pentru Romānia (majoritatea cărţilor costă īn jurul a 2$): operele complete ale lui Lacan, īntr-o ediţie mare cīt un ghiozdan, biografii ale lui Joyce, studii despre Tarot, Budism, magie neagră, albume cu pisici, Parisul interbelic, caligrafie chineză, zei tibetani, temple pre-columbiene din Mexic. O librărie perfectă pentru orice scriitor īn pană de inspiraţie, sau pentru cei care nu vor să cheltuie prea mult pe cărţi. Merg apoi către Washington Square, trecīnd pe līngă o clădire mare, īn care, la īnceputul secolului, au murit o sută şi ceva de muncitoare tinere, īn timpul unui incendiu. Pe trotuar, mese cu cărţi, şepci şi tricouri cu inscripţii amuzante sau pacifiste. Vīnzătorii, foarte tineri, nu īşi privesc clienţii īn ochi, fumează şi vorbesc īntre ei. Īn Washington Square sīnt cīţiva jongleuri, vīnzători de gogoşi şi turişti. Trec pe līngă un negru pe picioroange, īmbrăcat cu pantaloni lungi, frac şi camasă de culoarea turcoazului. Cīntă jazz la saxofon şi are īn faţă o pălărie cu cīţiva bănuţi pe fund. Īn jur, copaci, faţadele hotelurilor scumpe, arcul de triumf, īncadrat de cele două statui ale lui Washington, o fīntīnă arteziană. Sīnt exact īn inima celei mai boeme şi mai chic părţi din Manhattan. Īn depărtare se aude un clopot, probabil de la vreuna din catedralele de pe bulevarde.

 

2nd Avenue şi restaurantele japoneze

 

Din Greenwich Village o iau pe 2nd Avenue, īnspre nordul insulei. Traficul e intens, trotuarele mai aerisite. Trec pe līngă o sinagogă, care are un lacăt mare la uşă, o clinică de cardiologie, un atelier de reparaţii de biciclete, o spălătorie, un anticariat, un magayin de mobilă pentru birou. New Yorkul e un oraş care trăieşte, care palpită, nu e un oraş-muzeu, ca Parisul, de exemplu, el nu īşi ascunde magazinele cu preţuri reduse la periferie, ci le aşează īntre Dior şi United Colors of Benetton, umplīnd atmosfera de veselia salsei ieftine. Unele līngă celelalte, restaurante japoneze, discrete, mărunte, curate, care propun adevărate haikuuri culinare: sushi cu sos de hrean şi avocado, supă de soia cu creveţi şi fidea de orez, caracatiţă cu ardei iute şi ciuperci tinere. Īn vitrine, orhidee īn ghivece de sticlă opacă. Simt apropierea Harlemului: cīteva băruleţe īn acre se cīntă jazz live, negrese īn rochii īnflorate, magazine de intrumente muzicale. Pe 81 Street o cotesc la stīnga, īnspre vest. Trec de marile bulevarde (3rd Avenue, Park Avenue, Madison Avenue, 5th avenue), pīnă ajung īn faţă la Metropolitan Museum of Art. Īn spatele lui se īntinde Central Park, desfrunzit. De la Metropolitan Museum of Art pīnă īn Highbridge Park, īn cīteva ore.

 

E a doua oară cīnd intru īn muzeu, īntr-o săptămīnă. Nu există bilet de intrare, ci o donaţie pe care fiecare vizitator o face muzeului; poţi intra chiar şi cu 50 de cenţi. Am revenit aici pentru că vreau să văd expoziţia sezonieră Portrete germane din anii 20: Max Beckmann, Otto Dix, George Grosz, Karl Hubbuch, Ludwig Meidner, Christian Schad (acesta cu doar 3 picturi, dintre care autoportetul care apare pe coperta cărţii De ce iubim femeile). Fenomenale, dureroase, cinice, exagerate. Mi-am cumpărat afişul expoziţiei (un profil splendid al unui faimos travesti din Berlinul acelor ani, pictat de Schad).

 

Cīnd ies din muzeu, deja s-a īnserat. Pătrund īntr-un Central Park pustiu, populat doar de ratonii care caută prin tomberoane şi de oameni care plimbă cīte 5-6 cīini de rasă. Īn jur se văd zgīrie-norii, luminaţi şi neverosimili. Traversarea durează un sfert de oră. Ajung pe Columbus Avenue şi, la colţ cu strada 84, intru īn Edgar's Cafe, o cafenea stilată, cu o atmosferă intimă, mediteraneană; a fost īnfiinţată īn memoria lui Edgar Allen Poe; de altfel, un portet albastru al artistului se află pe peretele de līngă intrare. E una dintre comorile necunoscute din Upper West Side; intru şi sīnt condusă de o chelneriţă cu trăsături slavice la o masă pentru o singură persoană. Cer o cafea neagră, cu friscă, şi un tiramisu. Pe fundal, suitele pentru violoncel ale lui Bach. Rămīn īn cafenea o jumătate de oră, apoi plec īnspre Broadway. E deja noapte. Un delir de lumini, de oameni care ies de la serviciu şi caută restaurante, biserici, magazine cu lumini obositoare, sex-shopuri, clădirile universităţii Columbia, ateliere chinezeşti de croitorie, florării deschise non-stop. Merg tot spre nordul insulei, īn Highbridge Park. Sīnt epuizată, dar simt că această plimbare m-a īmbogăţit şi m-a eliberat de multe stereotipuri.

 

Īn parc mă aşez pe o bancă de sub Washington Bridge. Privesc luminile Bronxului oglindindu-se īn Harlem River şi mă simt ca acasă.

Comentarii cititori
sus


Florentin Smarandache

 

Un vālcean la seminarul NATO (II)

 

"Barocul stalinist"

 

Bulgarii īnţeleg ruseşte, doar limba lor este slavă.

Numărarea pānă la zece: 1 - edin; 2 - dve; 3 - tri; 4 - cetiri; 5 - pet; 6 - shes; 7 - sedām; 8 - osām; 9 - devet; 10 - decet.

Dintr-un bazar cu vechituri cumpăr o păpuşă rusească, Matrioşka. O desfac prin răsucire şi-năuntru e altă păpuşă la fel, dar mai mică. Şi tot aşa, de patru-cinci ori.

Cuvinte bulgăreşti: godina = an; zmei = zmeu.

*

Biserica are forme rotunjite, iar bazilica formă rectangulară.

*

Găsesc cāteva cuvinte precum cele romāneşti sau foarte apropiate: kompot = compot; sos = sos; meniu = meniu; rumānski = romān; curva = curvă; bakshish = bacşiş.

*

La Restaurantul Bai Ghenciu am īntālnit nişte francezi participanţi la un congres medical.

*

Clădirea Parlamentului, pe strada Kniaz Dundukov, fosta clădire a PC Bulgar. Pe vremea lui Todor Jivkov (secretar general al partidului şi şef al Consiliului de Stat), avea o stea īn vārf, care a fost dată jos. Bulgarii numesc aceste arhitecturi "baroc stalinist"! Solide, masive, uniforme.

 

"Rotonda" – cea mai veche biserică!

 

Steagurile NATO (27), printre care īl zăresc şi pe cel romānesc.

Reşedinţa preşedintelui Gheorghi Pārvanov şi a primului-ministru Simeon – Simeon Borisov Sakskoburggotski (Simeon Borisov de Saxa Coborg Gotha), născut īn 16 iunie 1937, este fostul Simeon al II-lea, ultimul ţar al Bulgariei, īn perioada 1943-1946 şi premier al acestei ţări din 2001 (n. r. – pānă īn august 2005).

"Pārvan", care există ca nume īn romānă (de pildă, Pārvan Vasile), īnseamnă īn bulgăreşte primul născut īn familie.

Banca centrală.

Numele oraşului vine de la Biserica "Sf. Sofia", Sofia fiind şi zeiţa īnţelepciunii. Primul nume al oraşului a fost Serdica (de pe vremea romanilor), apoi Sredetz, īn Evul Mediu, iar din sec. al XV-lea, Sofia.

"Hram Sveta Petka", biserică veche, din piatră, scundă. Turcii nu permiteau lăcaşuri creştine mai īnalte de un om călare şi, atunci, ortodocşii le-au adāncit īn pămānt.

Biserica "Sveta Nedeleam" (īn bulgară, "nedeleam" īnseamnă duminică; īn romānă există patronimul Nedelea).

O catedrală catolică.

Minaretul unei moschei printre blocuri.

O sinagogă.

Atāta diversitate religioasă strānsă laolaltă īn centrul capitalei bulgare!

 

Biserica "Sf. Gheorghe Īnvingătorul" numită popular "Rotunda"

 

Cea mai veche biserică din Sofia, "Sf. Gheorghe Īnvingătorul" (sau "Rotunda"), construită īn vremea īmpăratului roman Caracalla (211-217 d. H.; bulgarii īi scriu numele "Karakal" de parcă ar fi numele oraşului oltean, important nod feroviar). Dacă pietrele ar putea să vorbească, ne-ar spune cāte cuceriri peste cuceriri, convertiri peste convertiri, dărāmări şi reconstruiri a suferit...

 

Bancuri cu americanii

 

Un banc local: Imperiile Bizantin, Otoman, Sovietic au cucerit Bulgaria, dar au dispărut. Acum, bulgarii īi cheamă pe americani: "Veniţi!"; "Nu, e periculos!", răspund americanii.

Multe ruine romane.

Zidurile vechi ale oraşului se regăsesc īn subteran (secolele II-XIV).

Arhitectura īn stil vienez a Palatului Ţarului.

Domul sclipitor al bisericii ruseşti. Mausoleul lui Ghiorghi Dimitrov, lider comunist, a fost distrus după căderea Imperiului Sovietic. El a funcţionat ca preşedinte al Internaţionalei Comuniste (1935-1945). A fost judecat īn Leipzig c-ar fi dat foc Reichstag-ului (Parlamentul german). īnsă cea mai bună apărare este atacul, şi Dimitrov a demonstrat că, de fapt, naziştii īi dăduseră foc, pentru a crea un pretext de suprimare a comuniştilor (conform istoriei).

Dictatura lui Jivkov a fost mai blāndă decāt a lui Ceauşescu. Jivkov era reales cu un procent de 99,99%, pe cānd Ceauşescu, chiar cu 100%!

*

Muzica americană este acum la modă īn Bulgaria.

*

Din Sofia, se văd munţii Vrāh şi Vitosha.

*

Jean Dezert zice că francezii rād de termenul folosit de americani pentru petrecerea la iarbă verde cu fripturi la grătar, barbeque, care, printr-un joc de cuvinte īn limba franceză, "barb et que" (expresie īn care litera "t" nu se citeşte), care se traduce "barbă şi cur"!

*

Albena Tchamova spune un banc cu Bush, citit pe Internet (cāte bancuri nu se făceau pe seama lui Ceauşescu, īnainte!): "Sub un tablou al lui Newton este scris Great mind (īn engleză, "Minte uriaşă"), sub un alt tablou, al lui Shakespeare, este scris Big mind ("Minte mare"), iar sub al treilea tablou, al lui G. W. Bush jr., preşedintele SUA, scrie Never mind (joc de cuvinte īn engleză: "never" = niciodată; "mind" = minte, inteligenţă, dar expresia se traduce prin "N-are importanţă!", "Nu face nimic!")".

Jean Dezert spune că ziarele franceze scriu poante despre alegerile americane: "O grilă cu puncte care nu se disting prea bine şi cānd vrei să le numeri, dispar (ca-ntr-o iluzie optică), iar sub grilă e textul: "Ăsta-i modul de numărare a voturilor de către americani!".

*

Vili ne plimbă cu maşina lui germană. Ich liebe was ich hab! (Iubesc ce am – mulţumirea de sine) – o etichetă pe bord. Ne pune muzică franceză (Salvatore Adamo, Enrico Macias, Charles Aznavour, Mireille Mathieu), folclor ţigănesc din Bosnia (de Goran Bregovici, care trăieşte la Paris). Ajungem la Biserica "Boyana", inclusă īn Lista UNESCO a Moştenirilor Culturale ale Lumii. Construită īn trei etape: secolele X-XI, secolul XIII şi secolul XIX. A fost ridicată lāngă Castelul Boyon şi a fost menţionată īn cronica bizantină a lui Scylitzes-Cedrenus īn anul 1015, precum şi īn 1048, cānd are loc invazia pecenegilor.

*

 

Cecaumenus descrie īn Strategikon răscoala ţarului Petăr Delyan contra bizantinilor (1040-1041).

 

                          Biserica Boyana din Sofia

Ghidul mărturiseşte că n-au primit nici un ajutor de la UNESCO pentru renovarea bisericii, numai vorbe goale!

O cheie mai mare decāt palma deschide uşa.

Picturile murale sunt de mare importanţă pentru arta medievală.

Scene din Biblie. Sfinţii nu sunt idealizaţi.

Imagini de regi şi de regine.

Arhitectura şi decoraţiile reflectă Şcoala Artistică din Tārnovo.

Capela se găseşte la etajul īntāi (biserica are două niveluri) şi are fragmente de frescă originală. Curios că s-au păstrat trei straturi de picturi. La fiecare renovare, zugravii anonimi acopereau imaginile anterioare (nu le ştergeau) şi pictau deasupra.

Am văzut şi "sfinţi militari", consideraţi protectori.

*

Bulgarii numără zilele rămase pānă la intrarea īn Uniunea Europeană: 596 de zile.

Aşa număram şi eu zilele īn armată: AMR 78, adică "Au Mai Rămas" 78 de zile pānă la liberare... Hai Libi!

*

Bijuteria = magazin de bijuterii.

Pe stālpi, afişe contra intrării īn UE şi īn NATO.

Trecem pe lāngă Academia Bulgară de Ştiinţe.

Statuia lui Stefan Stambulov (1854-1895), politician asasinat.

Teatrul "Sofia 199", pentru că are 199 de locuri.

Teatrul Naţional „Ivan Vazov” (după numele unui scriitor naţional).

Institutul Francez. Bulgarii, neam slav, se consideră... francofoni!

 

Academia Bulgară de Ştiinţe

 

Piaţa de Cărţi. Statuile de bronz ale doi scriitori, tată şi fiu, dar nu pe soclu, ci stānd pe o bancă, Petcu şi Penciu Sloveicu (secolele XIX-XX). Paulo Coelho e tradus īn bulgară. Autobiografia lui Stoicikov, celebrul fotbalist bulgar care a activat la Barcelona cu Hagi şi cu Gică Popescu, acum antrenor al echipei naţionale bulgare. Clubul spaniol dăduse pe el patru milioane de dolari.

 

Conferinţă īn "Dobrogea"!

 

Cuvinte bulgăreşti: recinik = dicţionar; reci = a vorbi;  provocisno =  a prooroci; prevoz = transport.

*

Duminică, 15 mai, la prānz, suntem īmbarcaţi īntr-un autobuz īnchiriat de NATO, pe direcţia Sofia-Albena.

Dr. Kiril Alexiev, organizator din partea bulgarilor, face o glumă:

– Cine-i absent să ridice māna!

Autostrada 879 seamănă cu cea a noastră, Bucureşti-Piteşti. Ce ne-asemănăm cu bulgarii... şi la fizionomie!

Trecem prin Pravetz, locul de naştere al lui Todor Jivkov (1911-1996), lider comunist bulgar.

*

Īn limba bulgară, zahar = zahăr, dar mure = mare!

*

Ajungem după ora unu noaptea īn staţiunea Albena.

 

Pe plajă, umbrelele sunt aliniate perfect (litoralul romānesc nu e „umbrelat” ca aici).

*

Repartizat īn Hotel "Laguna Mare" (scrisă ca īn romānă), la camera 335. Micul dejun īl servim īn Hotelul "Laguna Garden", iar prānzul, cina şi desfăşurarea  conferinţei - īn cel mai important hotel – "Dobrudja" (adică, Dobrogea).

 

Ne-au dat la māncare, de credeam că-s pus la īngrăşat! Cāte cinci-şase feluri de prăjituri şi plăcinte (eu mă dădeam īn vānt după baclavale, care-s de provenienţă turcească, dar cel mai des luam cāte o prăjitură din fiecare tip – să le-ncerc pe toate – o farfurie moţ!). Cāte zece feluri doi, fripturi, sosuri, peşte, salate, fructe şi compoturi. Băutura o cumpăram: bere, vin, rachiu.

 

Hotelul "Laguna Mare"

 

„Şi-aşa se rupe cāntarul cu mine... Dar e greu să te abţii cānd vezi atātea bunătăţi īn faţă.

Dau "Noroc!" cu Francesco Zirilli, profesor de matematică la Universitatea din Roma, cin-cin se zice īn italiană. Īi spun că echipa de fotbal din ţara lui cu care ţin eu este Fiorentina din Florenţa (pentru că vine de la... Florentin). Francesco zāmbeşte: "Păi, da!".

 

Romāni la seminar

 

Īntālnesc trei romāni de la Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie din Bucureşti: Simona Catană, Argentina Nertan şi Cristian Flueraru. Acesta a prezentat o lucrare referitoare la prezicerea stratului de zăpadă. Īncă un romān, prieten recomandat de mine, profesorul de matematică Gabriel Tică, editor al revistei Sfera, din Băileştiul lui Nea Mărin, autor a 18 culegeri de probleme pentru elevii de la generală şi liceu, pentru examene şi concursuri şcolare. După cum īmi mărturisea Gabriel, se publică īn Romānia "munţi de culegeri de probleme". Aveam şi eu aceeaşi boală pānă la expatriere, ba şi-n Maroc am scos īn franceză o culegere de probleme şi una de articole şi note matematice. Dar, īn Occident se pune accentul pe matematica aplicată. Ai făcut o structură algebrică? Bun, dar la ce se foloseşte? Să nu-mi spui că la alta teorie care... nici aia nu foloseşte la nimic īn practică! Mă refer, de pildă, la cercetările sterile ale unor C.P. Niculescu şi D. Buşneag din Craiova, care privesc cu invidie realizările aplicate īn practică ale altor oameni de ştiinţă.

Al cincilea romān prezent la acest seminar organizat de NATO este Mihai Cristian Florea, de la Universitatea Laval, Canada, unde fusese profesor de matematică Radu Theodorescu, pe care-l cunoscusem prin corespondenţă, iar acum este pensionat. Mihai este doctorand şi a prezentat o lucrare despre Teoria Dempster-Shafer (TDS), citānd şi Teoria Dezert-Smarandache (TDSm). Spunea că vizitase deseori site-ul meu.

 

Hotelul "Dobrogea"

 

Am donat participanţilor la seminar cāte un exemplar din cărţile mele despre logica neutrosofică şi mulţimea neutrosofică (generalizări ale logicii fuzzy şi mulţimii fuzzy), plus grafuri cognitive neutrosofice. Alegeam cāte unul din fiecare ţară, pentru a le răspāndi pe tot mapamondul. Mă uitam pe ecusonul fiecăruia. Aşadar, le-am īnmānat urmăorilor: David Asatryan (Armenia), Oleg Udovyk (Ucraina; m-a pus să scriu o dedicaţie şefului său, care s-a nimerit să fi fost citat īn carte, Z. Mihaylewicz), Ryszard Sroka (Polonia), Francesco Zirilli (Italia), Alexei Malyshev (Rusia), Wolfgang Koch (Germania), Galina Rogova (rusoaică din SUA), Jacob Barhen (SUA).

I-am reīntālnit pe amicii Pierre Valin, Eloi Bossé, plus Jean Dezert, care-a făcut cinste cu cāte o bere. Este aici şi Patrick Vannoorenberghe, a cărui regulă de combinare am citat-o. I-am spus soţiei sale, glumind:

– Bucură-te că ai un bărbat celebru, menţionat de alţii!

Francezii rādeau.

 

Īn programul seminarului era trecut şi un basarabean, Sergiu Galitchi, dar nu l-am văzut.

 

Spectacole folclorice

 

– Dacă nu te ajută să-ţi găseşti un job (serviciu, īn engleză) mai bun, ce te mai duci la conferinţe?, mă īnţepase nevasta acasă.

*

Īn staţiunea Albena, mulţi turişti germani, unii handicapaţi, inscripţii īn germană: Herzlich wilkommen!  (Un călduros Bun venit). Īn camping, bere germană Freiberger.

*

Cuvinte bulgăreşti uşor de īnţeles: nemski = nemţi; luna = luna; kimie = chimie.

*

Definiţia pesimistului (după reţeta locală): Cel care poartă nu doar curea la pantaloni, ci şi bretele!

*

Maşinile iau locul oamenilor: multe joburi pier, dar apar altele.

*

Spectacol la Centrul cultural din Albena, Dansul vāntului, 20 Lv. După atātea lucrări ştiinţifice, o pauză artistică este binemeritată. Doar patru perechi de dansatori bulgari. Costume roşu cu negru. Fuste scurte pānă la chiloţi   (s-au occidentalizat şi vecinii noştri!). Muzică populară (seamănă cu cea romānească). La cimpoi. Apoi, costume albastre. Balade, legende. Dansează cu tobe. Fetele dansează desculţe. Hore bulgăreşti (ca la noi). Hora = horă (intrat īn romānă din bulgară).

Jucau năprasnic, ca pe sārmă!

Cum eu tot notam īntr-un carneţel, la ieşire, directorul m-a īntrebat dacă nu cumva mă ocup cu... afaceri muzicale!

 

*

Căsătoria este o comuniune paşnică dintre doi oponenţi.

*

Lilia, nevastă-mea, īmi trimite e-mail din State şi m-acuză că eu iubesc mai mult ştiinţa decāt nevasta.

*

Īn seara următoare, spectacol căzăcesc. Prezentatorul anunţa īn trei limbi: germană, engleză şi franceză. Cazacii, cei mai luptători dintre ruşi, locuitori īntre Volga şi Don, au şi un folclor renumit. Sunt cazacă şi mă numesc Katiusha, / Şi cazacii pleacă la război...

Acordeoane, chitare. O balalaică. Cor masculin. Voci baritone, puternice.

Jocuri rapide, le-aş compara cu sārbele olteneşti. Muzicanţii poartă cizme şi pantaloni de culoare īnchisă, cu vipuşcă roşie.

Dans marinăresc. Cāntece comice. Celebra melodie Kalinka. Spectatorii băteau ritmic din palme, cāntānd Kalinka, Kalinka, Kalinka maia! (maia = a mea).

Dansul „Gorak”. Cāntecul „Katiusha”, despre frumoasa fată cu ochi negri.

 

Un trio internaţional pentru Teoria Dezert-Smarandache

 

Alte cuvinte bulgăreşti: madaletz = bine; tatko = tată; drujba = prietenie; otzet = oţet (vine din slava veche, ocitu).

*

Un proverb spune că dimineaţa e mai īnţeleaptă decāt seara.

*

Prostituate pe străzi. Păreau ţigănci. Mă oprisem īn faţa unui magazin, īntr-o dungă, şi mă pomenesc cu-o tipă strident fardată şi rujată care mă-ntreabă: You want girls? (Vrei femei?, īn engleză). Pānă să mă dezmeticesc, am crezut că e cineva de la seminar şi făceam eforturi de căutare prin memorie.

*

Urmăresc la televizor meciul de fotbal F.C. Ajax – A.C. Milan, īn Viena, terminat 1-0. Ajax n-a mai cāştigat campionatul european din 1973. Mă relaxez, nu mă pasionează care va fi cāştigătorul meciului.

*

De curiozitate, am vizionat parţial şi partida Levski-ŢSK, ambele echipe din Sofia. "Levski", după numele unui erou luptător īmpotriva turcilor, e mai populară. Dar ŢSK, clubul Armatei, are o prestaţie internaţională mai bună.

*

Eram curios să intru īn discuţie cu persoane din ţări diverse, ca să compar idei politice, sociale. Cu armenii conversam despre şah şi Tigran Petrosian, campion mondial īn 1963, conaţional de-al lor, ca şi despre Kasparov. Ei sunt printre marii şahişti ai secolului XX, īmpreună cu Spaski, Karpov şi Fisher.

Armenii sunt ortodocşi ca noi, creştinaţi īn anul 301.

Am constatat că la nemţi şi la italieni natalitatea e foarte mică, sporul de populaţie negativ, deoarece un copil este scump de crescut/īntreţinut. Italienii nu vor să se căsătorească decāt tārziu, după vārsta de 40 de ani.

Comentarii cititori
sus

Corina Ungureanu

 

Bare bra

 

28 decembrie 2006

Am aterizat cu bine īn Oslo, după un răsărit de soare peste Romānia, o călătorie pānă īn Budapesta cu trenul (cu aventuri termice), o noapte dormită īn compartiment şi o alta īn aeroport. Din avion am văzut munţii uriaşi de la graniţa Slovaciei cu Polonia, norii, apoi un apus care i-a transformat īn conopidă portocalie şi coroane albastre de copaci. Aterizarea m-a lăsat cu o durere de cap care a crescut şi a atins apogeul acasă la Harald, unde mi-am petrecut o jumătate de oră pe veranda cu vedere la ocean (era īntuneric), bīnd apă cu lămīie şi sperīnd că o să īmi revin, dar n-a fost aşa. Am zăcut toată seara, nu mai dau amănunte, important e că am adormit cu nasul īn pătură ca să nu mai simt mirosul de nesuportat al cinei (broccoli, my favourite altfel), m-am trezit ok şi īn sfīrşit am reuşit să mănīnc. "You are so fragile" şi "Is not a natural way to travel... with the speed of the bullet", cam astea au fost comentariile.:)

 

Acum am ieşit, īn sfīrşit, din casă. Nu e zăpadă, dar copacii au promoroacă şi maşinile flori de gheaţă, iar acum mă aflu la Gateavisa, redacţia anarhistă, unde tocmai a sosit noul număr din revistă.

 

29 decembrie 2006

Gateavisa din nou. Aseară m-am uitat pe un album al lui Irving Penn, cu nişte fotografii stranii făcute īn Africa. Tot ieri l-am cunoscut pe Eisbjorn, cīinele alb uriaş care e līngă mine acum. La teatrul naţional este 6 personer soker en forfatter, 6 personaje īn căutarea unui autor, cu siguranţă. Alături, la Last Train era coadă aseară, ca īn filme şi ca īn UK ori Canada, poate, oamenii aşteptau să intre īn club. Apoi am īntīlnit cunoscuţi din Romānia, le-am arătat omul cu picioroange de la Aker Brygge.

 

Astăzi am făcut o plimbare prin cartier pīnă mi-a īngheţat mīna pe aparat, minunīndu-mă de decoraţiile atīt de simple pe cīt de īngheţată e natura şi pe cīt de calde şi luminoase sīnt interioarele.

 

Eisbjorn a adormit.

 

30 decembrie 2006

Ok, m-au păcălit. Nu-l cheamă Eisbjorn, ci Isbjorn şi aseară ne-am īmprietenit şi mai rău, mai ales că ne-am īntīlnit şi cu Odd şi de la porecla Colibri girl pe care mi-a pus-o Harald a ieşit un adevărat tărăboi. Apoi am ajuns cu un norvegian la concluzia că obosim de mediul nostru īnconjurător, indiferent de caracteristicile acestuia şi ne relaxează diferenţa. Nu prea mi-a convenit concluzia asta, dar una peste alta seara a fost īngrozitor de amuzantă, căci Harald īşi reparase maşina şi răspīndea miros de motorină prin toate locurile prin care am trecut, iar la fiecare 2 minute anunţa că pleacă să se schimbe. Apoi picăturile de ploaie au īngheţat pe trotuare, oraşul a devenit un uriaş patinoar, iar oamenii pinguini.

 

De dimineaţă īnsă dispăruseră şi patinoarul şi pinguinii şi azi toată ziua am ţinut-o īntr-o īnserare, twilight cică. Dacă am ajuns să fac fotografii ziua īn amiaza mare afară la 1/8 şi diafragma 2!

 

La prīnz am ajuns acasă după īncercările nereuşite de a intra la Astrup Fearnley Museet, parcă (de artă contemporană) şi la Ibsen. La primul era gratuit şi īnchis pīnă pe 2. La al doilea era deschis şi intrare scumpă, dar cu textele lui afară pe un ecran, aşa că poţi să stai cuminte şi să citeşti.

Acasă bătea ploaia īn geamurile de la mansardă, la televizor - un concert de Mozart, nu 23. 20, parcă. Erau lumini calde şi mīinile lor se mişcau firesc pe clape, pe corzi, iar prin fereastră se vedeau acoperişurile de la cele două clădiri vecine, coşurile nefolosite şi ochii mansardelor, cu culori proaspete, īnchise. Ceaiul de scorţişoară, coji de portocală şi īncă trei plante neidentificate.

 

Plouă īncontinuu de cīnd am deschis ochii īn īntunericul de la 9 dimineaţa. Eu zic că īn haina asta īi vine cel mai bine.

O singură scăpare are ziua, nu l-am văzut īncă pe Isbjorn.

 

Ha det bra!

 

31 decembrie 2006

Aseară am fost la Otto şi Palace Grill cu un grup mai larg. La Otto am stat pe terasă, adică o masă pe trotuar, cu perne şi pături, reflector şi sursă de īncălzit. La Palace m-am uitat la peretele plin cu chiuvete īn timp ce ceilalţi stăteau la masă tot afară, tot pe perne, tot cu pături. Dar nu oriunde, ci īn curtea interioară a clădirii, ceea ce pare ceva neobişnuit pentru ei, din moment ce fiecare, pe rīnd, mi-a spus că mergem īntr-un loc special: īn curtea interioară!

 

Harald purta pălăria maro şi haina de piele şi īncepuse din nou să spună poveşti, aşa cum, cu cīteva seri īnainte, cīnd cineva īl īntrebase de ce īmi zice Colibri girl, īi răspunsese că sīnt celebra Colibri girl, dansatoare de striptease din Bucureşti, care şi-a păstrat virginitatea... povestea a fost cu siguranţă mai lungă, atīt a ajuns la mine īn engleză.

Kaare e pe jumătate japonez, e frizer şi a refuzat cererea mea de a mă tunde din două motive: tunde numai bărbaţi şi părul e prea frumos aşa cum e.

Kjerstin a venit cu Buster de astă dată. Kjerstin are părul roşcat şi cīrlionţat şi pronunţă cuvintele atīt de apăsat, şi cu o voce de Scarlett Johansson combinată cu o prezentatoare radio, īncīt aş asculta norvegiana ei la nesfīrşit. Buster are părul negru şi tot cīrlionţat şi e chiar mai mare decīt Isbjorn. Da, se poate. Şi cīnd īi zic "du er so flink, Buster" dă din coadă.

Ase din unele unghiuri e leit Kurt Cobain, mi-a spus că a lucrat īn televiziune, aşa că o să īmi īmprumute o rochie pentru petrecerea de diseară de la Ingeborg unde tre’ să fim dressed up. Am văzut pozele ei făcute īn Tailanda şi m-am speriat. Aseară, după o sticlă de vin, sunetul aparatului de aer condiţionat părea să o deranjeze, aşa că repeta cu glas tare: Excuse me! Another song, please!

Felix e jumătate norvegian şi jumătate neamţ, are un băiat, Leo şi o soţie īnsărcinată,  jumătate franţuzoaică, jumătate englezoaică, "baroneasă din multe puncte de vedere".

Hans Olav a venit mai tīrziu, nu terminase cartea despre Stalin īncă.

 

Acum ascult radio, clasici, din cīnd īn cīnd o tanti vorbeşte, din ce a spus acum am īnţeles doar "Grieg" şi "propagandă socialistă". Jason s-a supărat că vorbeşte: Talk, talk, talk, we want music, man! A pus Thin Lizzy.

 

Godt Nytt Ar, dragii mei!

 

1 ianuarie 2007

De dimineaţă la ştiri ziceau că īn Romānia şi Bulgaria s-a dansat pe străzi de bucuria aderării. Aşa o fi fost? Eu am fost prinsă cu alte treburi. Ieri după amiază am ajuns la Ase să iau hainele. Se resimţea după escapadele din seara precedentă, cānd am ajuns vorbea la telefon  cu un prieten din Buenos Aires, care era la īnchisoare. Discutau despre vreme şi īncălzirea globală, Ase i-a zis la un moment dat: Lasă să se īncălzească, să se termine odată! (era mahmură, altfel e pozitivă) şi instantaneu am īnceput să fredonez Old fashioned morphine şi mi-am dat seama că mai degrabă seamănă cu tipa de la Portishead decīt cu Cobain. Mi-a dat 5 rochii de seară negre şi un costum marocan care mi-a căzut cu tronc. Le-am probat pe toate, aşa, ca să fie pe corecte, dar am ştiut de la īnceput că el o să fie.

 

De acolo am plecat să caut un magazin, aveam nevoie de ciorapi. Era de negăsit, aşa că am oprit un tip şi am īntrebat. El a zis: I“m sorry. It“s panic day today. Am zāmbit nedumerită şi el a adăugat: That“s right! I“m kidding.:) Am luat ciorapii şi am plecat spre casă.

Acolo m-am prins că e cam frig pentru papucii marocani şi am decis că bocancii mei sīnt o soluţie mai bună.

 

Ingeborg īncă pregătea sosul cīnd am ajuns, dar renul era gata. Ea arăta incredibil, īmbrăcată ca la Oscar şi amestecīnd cu lingura īn oală. Toate fetele purtau rochii negre: Marte, Lenne, Trude şi Stina, Stina avea gesturile ei obişnuite, atīt de frumoase. M-aş fi uitat la faţa ei cum se mişca īntruna deşi pistruii īi apar doar pe braţe şi genunchi, iarna.

 

Masa era pregătită pentru 20 persoane, dar cred că s-au adunat vreo 25, iar după, la petrecere, am fost 50 la un moment dat.

 

Am vorbit cu atīţia oameni şi am auzit atītea poveşti īn cele 9 ore, īncīt acum zburdă prin capul meu de nu le pot prinde, aşa cum ţopăia Armani, cīinele lui Yusaf (prietenul lui Ingeborg), pe līngă Robin, cīinele lui Ingeborg, cīnd a venit de afară, ud. A plouat, am uitat să spun, la miezul nopţii. Am ieşit să vedem artificiile, una s-a lovit de un cablu, a căzut īnapoi şi a explodat īn mijlocul oamenilor.

 

Despre băiatul cu ochelari, despre grec, vatman, gaşca de metalişti, băiatul cu carouri, Per, parcă, e mult de povestit sau aşa mi se pare mie acum, după numai 4 ore de somn. Per zicea de Ana, prietena Sarei, că e the girl that didn't smile on new year's eve. I-am spus că eu am
văzut-o zīmbind o dată ...
... and look, she just smiled right now. Ok, a spus, then the girl that smiled twice on new year's eve but I didn't see it.

 

Am plecat pe la 3 şi am adormit īn jur de 4, m-am trezit la 8 şi am pornit īn excursie la Asker, să o ajutăm pe Ingrid Lill să mute pianul şi tabloul lui Pushwagner (dirijorul). Acolo am văzut concertul de Anul Nou cu balet cu tot, am mīncat biscuiţi cu scorţişoară din castronul de līngă lalele şi am mīngīiat pisica venită īn vizită de prin vecini.

Ploua, nu era nimeni pe străzile sătucului. Instalaţia cu lumină şi muzică din gară arăta incredibil de bine, la fel ca statuia cu cangurul extraterestru şi trist sau ce o fi fost. Totul ud.

Īn trenul spre casă am aţipit şi m-am trezit cīnd nenea zicea Neste stasjon Nationaltheatret.

 

 

2 ianuarie 2007

Cele patru videoclipuri cu Bob Dylan sīnt fantastice. Mai ales primul şi al treilea. Blood in My Eyes, el cu joben plimbīndu-se pe stradă şi Things Have Changed cu scene din Wonder Boys.

 

De dimineaţă m-a trezit o rază de soare, găsise drumul (ca Amundsen) printre coşurile clădirilor vecine, trecuse de fereastra din celălalt capăt al mansardei, apoi, printre scaune, aparate vechi de

fotografiat, lumīnări, albume şi eşarfele căzute īn praful rece – drept pe pleoapele mele īnchise. Exact īn acelaşi timp a pornit şi muzica - The Verve, jos la Harald. Era trecut de 9, soarele strălucea pentru prima dată de cīnd sīnt aici, dar firav, ca la mare, după furtună, cānd apare victorios, dar extenuat, ştie că trebuie să apună īn curīnd.

Cerul īn rest avea o nuanţă īnchisă de albastru.

Imediat a sunat Hans Olav "şi-uite ziua a şi īnceput".

 

Īn drum spre Gateavisa am reuşit să prind cu Nikkormat-ul copacii cu ramuri ciudate şi vitrina de la frizerie, dar cea mai frumoasă o să fie aia făcută de pe terasă, cīnd am fugit de la masă şi am apăsat pe buton cu mīncarea nemestecată īn gură. Aşa cred.

 

3 ianuarie 2007

Am uitat să zic ca la petrecerea de anul nou Laur a īmprumutat un costum de la Harald şi o cămaşă portocalie, dar nu erau pantofi pe măsură, aşa că s-a īncălţat īn nişte adidaşi aurii murdari pe care īi găsisem. Ei şi cu găurile din genunchi dădeau un aer artistic, dacă nu chiar sofisticat :)

 

Stein e tipul care īn 2003 a aruncat noaptea o lumīnare īn rīu īn speranţa că va pluti şi vom vedea rīul. Acum era căpiat rău, leit Jim Carrey cu părul lung şi barba şi dădea nişte chestii de genul "life is build on excuses", dar cu o privire din aia jumătate amuzată, jumătate din Eternal.

 

Despre Blitz e mai mult de povestit, dar spun doar că ieri era pace, am băut ceai. Tipa cu părul verde şi o grămadă de cercei le-a dat cafea celor doi puşti cu creste şi apoi a căutat un sfert de oră un ceai fără cofeina pentru mine şi a găsit şi mi l-a arătat şi m-a īntrebat dacă e ok şi şi-a cerut scuze că e singurul pe care īl are şi nu am de unde alege.

 

Mai tārziu am ajuns la cabinetul dentistului Bjorn de la care am primit o carte cu fotografii făcute de el. Īn hol era un aparat vechi, cu roată, ca maşinile de cusut vechi. Īn 3 minute trebuie să fiu gata de plecare, aşa că despre Bjorn, Steven şi zīmbetul lui Harvey Keitel data viitoare.

 

4 ianuarie 2007

Rămăsesem la Bjorn, dar cīte s-au mai petrecut īntre timp.... toată lumea a revenit īn oraş, aşa că zilele sīnt pline. Acum e şedinţă de redacţie la Gateavisa, sper să pot sta un pic mai mult la calculator.

 

După ce am plecat de la Bjorn şi am ajuns īn faţa clădirii īn care locuieşte Harald, am văzut un om care venea īn viteză cu bicicleta. L-am īntrebat dacă vrea să intre īn clădire şi l-am aşteptat la uşă, mi-a mulţumit şi a pornit pe scări īn sus. L-am regăsit la Harald şi s-a dovedit a fi Steven, care venise cāndva īn Norvegia pentru 3 săptămīni, cunoscuse o fată cu care fusese īmpreună doi ani, apoi s-au despărţit, dar Steven n-a mai plecat, iar acum sunt deja 9 ani de cīnd a părăsit Oxford-ul. Are grijă de un bătrīn căruia i-a luat cadou de Crăciun o pisică, pe care o cheamă Pisică şi-uite aşa ne-am īmprietenit.

 

Trebuia să plecăm, īnsă. Aveam īntīlnire cu Sara, altă catlover, fericita posesoare a două exemplare. Minunatele se numesc Billie Gorillie şi Ask. Băgasem mīna pe sub pătură şi Ask o urmărea, Sara m-a chemat să mă uit la nişte poze, aşa că m-am dus spre geam. 5 minute mai tīrziu, Ask se săturase de aşteptat, se băgase sub pătură să vadă ce se  īntīmplă cu şoarecele de nu mai mişcă.  Şi acolo a adormit.

 

Dar astea se īntīmplau alaltăieri seara. Ieri am fost la galeria lui Per, unde era şi Henriette, care pornise cāndva pe urmele lui Pablo Neruda şi făcuse poze. Roy avea biroul la etaj, am urcat şi la el, iar la īntoarcere am mai discutat puţin cu Per despre subiectul preferat al norvegienilor: global warming. El avea o altă opinie decīt ceilalţi.

Astrup Fearnley Museet e chiar după colţ, aşa că īn sfīrşit am ajuns acolo. Era deschisă doar o parte, pop art, Warhol şi nişte chestii cauzatoare de disconfort psihic, dar astea sīnt riscurile, una peste alta, frumos, mi-a plăcut de tanti cu bigudiuri, oricum, a nu se vizita cu minori.

Altă oră am petrecut-o īn librăria muzeului. Citesc īn norvegiană primele fraze ale cărţilor pe care le ştiu de acasă şi īncerc să īmi amintesc īnceputurile variantelor romāneşti. La Norwegian wood mi-a ieşit cel mai bine. Şi da, da, păduri norvegiene am văzut! Īn oraş sīnt ascunse, dar dacă te īndepărtezi puţin apar.

 

Seara am avut īntīlnire cu Maria. E o minunăţie, ai sta şi ai vorbi cu ea pīnă ai adormi. A venit cu Gard, noul ei prieten şi cīnd el a ieşit afară să fumeze ne-a povestit că a fost prietenul ei acum 12 ani şi apoi ea a plecat īn Oslo şi l-a cunoscut pe Marius. Şi acum, singură de mult timp, mergea cu bicicleta la serviciu īn afara oraşului şi se ruga să īl īntīlnească pe Gard. Şi l-a īntīlnit. "He's an answer to my prayers".

 

De cīteva zile s-a deschis grădiniţa de līngă Gateavisa. De cīte ori trec pe acolo, īn curte sīnt copiii – vreo 15 şi  īngrijitorii - vreo 5, dintre care unul cīntă la chitară. A fost frig, a plouat, n-au lipsit niciodată din curte. Acum rămăseseră doar doi copii, luminile erau stinse, iar ei se jucau īntr-o baltă cu una dintre supraveghetoare.

 

Astăzi am fost la Elin, care lucrează īntr-o editură şi are biroul pe mare, adică pe un debarcader. De la fereastra din faţa  biroului ei vezi apa intrīnd sub clădire, am fi putut să vedem şi iahtul regelui, care pe acolo pluteşte, dar uite că azi nu era.

 

Apoi ne-am īntīlnit cu Reidar, fratele lui Odd, aka Căpitanul, cu care am luat prīnzul şi am mai vorbit despre familia lor. Kristin n-a putut veni, era la fizioterapie, e īnsărcinată. Kristin e fata lui, actriţă, are o emisiune de comedie la televiziune (o am şi eu pe dvd acasă, mă uit seara īnainte de culcare, rīd, mă relaxez şi adorm). La prīnz am mīncat īn sfīrşit creveţi şi cu asta călătoria nu mai are nici un minus!

 

După ce ne-am despărţit de Reidar am trecut pe la biroul lui Carl. Cu el īn preajmă, ai senzaţia că eşti īntr-un film şi că Samuel Jackson o să apară din clipă īn clipă.

 

Şedinţa continuă.

 

5 ianuarie 2007

Ieri a fost ziua cīnd i-am făcut poze lui Isbjorn. Nu putea lipsi de la şedinţa de redacţie, aşa că am profitat din plin. Jason mi-a dat nişte blugi hippie rău, cred că acum se apropie, se aude cīntīnd pe scări.

 

Am ajuns īn casă exact la timp, venise instalatorul fost dependent de gambling, era bucuros că poliţiştii reuşiseră să vorbească cu cel care o suna pe soţia lui noaptea şi spera ca astfel  să īnceteze.

 

Am petrecut seara cu Harald, despre care mai mulţi ne zic că e cel mai excentric norvegian. Mai zilele trecute, ne cīnta The stīnga dreapta blues. Aseară a gătit diverse chestii printre care şi broccoli. I-am spus că īmi place. Colibri girl likes broccoli. Broccoli girl. Dar īnainte de asta, la plimbare, nu ştiu cum am intrat la Burum“s care s-a dovedit a fi o cafenea incredibil decorată, totul era atīt de armonios...Am īntrebat dacă ne poate da un pahar cu apă (apa nu se plăteşte, se ia pe degeaba de la robinet), băiatul zice: Sigur că da. Şi ne-a adus cīte un pahar de apă cu gheaţă şi lămīie. Cānd s-au golit, a mai venit cu două, tot cu gheaţă şi lămīie şi pe urmă am făcut o gramadă de poze.

 

Astăzi am fost la Muzeul National de Artă, unde mai fusesem şi īn 2005. Harald Sohlberg, Edvard Munch, Christian Krohg şi Thomas Fearnley erau la locul lor, cu Skirk, Albertine şi Mrs Krohg. Mai erau şi cele două fotografii care par atīt de stinghere printre tablourile uriaşe. Sīnt făcute de Hiroshi Sugimoto. Tulburător de simple. "Art is meant to disturb", am uitat cine a zis, dar zilele astea am văzut stiluri diferite de deranjat.

 

Acum l-am lăsat pe Harald cu Johan şi ne pregătim pentru cina de la Ase (care a fost "chef", aşa că sīnt foarte curioasă ce vom mīnca), apoi mergem la vernisajul unei expoziţii, unde DJ Sverre va īnvīrti discuri pīnă īn zori. Dar mie īmi e deja somn, de dimineaţă raza de soare m-a vizitat din nou.

 

6 ianuarie 2007

Cīnd am intrat pe alee am văzut trei copii līngă gard, după cīţiva paşi, m-au văzut şi ei şi au īnceput să strige. Nu īnţelegeam decīt "şocolade", dar evident cu mine vorbeau şi părea o chestiune foarte importantă. Stăteau īn genunchi pe pămīntul ud şi se uitau dincolo de gard. A urmat o discuţie englezo-norvegiană ca-n Ghost dog şi īn sfīrşit am īnţeles că īmi arătau nişte frimituri de ciocolată care zăceau īn noroi şi la care nu puteau ajunge. Am luat una dintre ele şi am īntins-o prin ochiurile gardului. Unul din ei a luat-o şi a băgat-o īn gură zīmbind. Acum toţi se uitau la mine fericiţi. Īn sfīrşit īnţelesesem şi păream gata să colaborez aşa că  aşteptau cuminţi. S-au arătat destul de contrariaţi cīnd m-am ridicat să plec, dar le-am făcut o fotografie, aşa că probabil au uitat de ciocolată.

 

La Ase au venit o grămadă de oameni, printre care şi Thea care mi-a povestit despre laponi. Kaare a apărut mai tīrziu, iar īn drum spre expoziţie şi noaptea acasă la Harald mi-a vorbit despre zen, acum, īmpreună. Arăta ca un ascet şi Harald a zis că īl vede deseori cīnd trece cu maşina prin faţa salonului. Este īntotdeauna īntr-o postură dramatică, tunde ca şi cum ar lupta.

 

Expoziţia a fost dezamăgitoare pentru toţi din grupul nostru. Dar atmosfera şi publicul de invidiat, era plin, stăteau pretutindeni şi păreau atīt de receptivi, īncīt am avut senzaţia că au fost traşi pe sfoară, dar nu sīnt sigură că e aşa.

 

Am strīns deja bagajele, mīine īn zori plecăm, pe 8 dimineaţa vom fi īn Craiova, dar astă seară mergem la cinema. Şi fiindcă a venit vorba de cinema, tocmai am văzut, recitind mesajele, că am rămas datoare cu o chestie.

 

Mīncam paper cakes, simţeam doar scorţişoara din multitudinea de ingrediente care trebuie să se fi ascuns acolo, mă gīndeam că e ca la parfumuri, cu tonuri de bază, de mijloc, de vīrf. Harald schimba canalele şi deodată apare Harvey Keitel īn tutungeria lui, spunīnd o poveste la sfīrşitul căreia zice: "If you can“t share your secrets with your friends then what kind of friend are you?” şi pe urmă īncepe Tom Waits să cīnte "you“re innocent when you dream". Dar īntre ele e un zīmbet. Zīmbetul acela fantastic, cu o mie de ingrediente, cu tonuri, cu părere de rău şi acceptare, un zīmbet care te absolvă de orice vină.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĆ¢tre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey