Xenia Karo
Mihai Ghițulescu

 
sus


Xenia Karo

 

Chișinău
(2. Acolo)

 

Aproape că alerg de la o tarabă la alta să admir păpușile. Fac un tur numai pentru ele. Plutesc! Durdulii, rozalii, gălbioare, îmbrobodite și îmbujorate, drăgălașe și senine.

Celelalte suveniruri îmi iau bruma de minte care-mi mai rămăsese. Lucrușoare delicate, care parcă se topesc sub priviri, obiecte vechi, dintre care și recunosc câteva și le pot întrezări drama, gamele, caschete, insigne. Resturile unei violențe cumva de neînchipuit de o parte și frumuseți casnice, care-mi amintesc de bunica, de cealaltă parte. Ne smulgem cu greu, nu de alta, dar următorul obiectiv sunt bomboanele Bucuria.
Coborâm cu pași repejori pe bulevard și iată-ne în magazin.

Arome catifelate de vanilie, de rom, de alune coapte, de ciocolată, toate acoperite de foicele care mai de care mai colorate. Grămăjoare de bomboane năucitor de frumos colorate parcă alunecă spre noi din toate părțile. Văzusem valuri de ciocolată, castele de ciocolată, de turtă dulce, de marțipan și credeam că le văzusem pe toate. Nț! Trec de la un ghișeu la altul preț de vreo 20 de minute. Îmi spun că așa trebuie să fie într-un borcan cu bomboane. În cele din urmă, îmi găsesc locul acolo unde mi s-a părut că văd mai bine (miopia, deh!). Locul ca locul, dar acum trebuie să mă mai și hotărăsc. Nu m-am mai hotărât. Am ales cam din fiecare. Ies victorioasă cu punga cu bomboane. O colegă se înfruptă deja din Chișinăul de seară. Ne-am mai plimbat, dar eu una n-aș putea să spun ce și cum. Eram definitiv sedusă și pătrunsă de promisiunea fermă că mă voi întoarce și le voi lua acasă. Am mai ajuns într-o piață, cred că frumoasă, aglomerată, cu ceaiuri peste ceaiuri, flori, fel de fel de pești, fel de fel de obiecte de-a valma rusești, românești și alte -ești. Suntem leșinați de oboseală și de foame.

Vin, da! Apă, nu!

Ne așezăm la prima terasă care ne iese în cale. Greșeală! Suntem vreo nouă, cred, dar deja chelnerii se uită ciudat la noi. Nouă nu ne pasă. Citim meniul, râdem, comandăm care ce-i trăznește prin cap. Când îmi vine rândul se alege praful de așa-zisa mea eficiență. Spun mult, mult, mult prea repede și omul nu-și poate nota. La viteza mea oltenească de pronunțare se adună și glumele colegilor, dat fiind blasfemia de care sunt în stare - mă aflu la Chișinău și beau suc, eu nesimțind nimic, dar absolut nimic când vine vorba de plăcerea de a degusta vreun vin sau orice altceva ce are mai mult de 0% alcool. Elanul (ce mai rămăsese din el) ne este tăiat de rugămintea chelnerului de a cere pizza, pentru că se poate pregăti mai iute. Ce să vă spun? Am primit ceea ce am cerut după vreo două ore și ceva, dar cu foarte multă amabilitate. 

Chisinau - Xenia KaroPlecăm agale spre hotel. Clădirile grele și frumoase ca niște femei trecute de a treia tinerețe ni se arată jupuite de dogoarea timpului, orice va fi însemnând asta. Din loc în loc, clădirile rusești orgolioase întunecă mintea și cerul. Trecem pe lângă Lupa capitolină. Un coleg șoptește: Uite-o! Când e, când nu e! Depinde cine e la putere. Vrem să vedem tot! Mintea îmi vâjâie de poveștile bunicului și ale altora. În ceea ce mă privește, nu am adunat prea multe despre Chișinău și despre Basarabia.

Intrăm în sfârșit în atmosfera de conferință. Gazde extrem de primitoare, studenți extrem de amabili și de bine pregătiți (am văzut materiale făcute de ei) zumzăie printre noi. Se pare că participăm la un eveniment extrem de important. Se adună multe oficialități, dar nu pentru mult timp. E Ziua Drapelului la Chișinău și la orizont se adună presimțiri de bumbăceli. La pauză, mulți pleacă „să apere drapelul”, după cum ni se explică. Îi admir în gând și, iată, în scris. Noi fotografiem ca apucații expoziția de ziare ante-, inter-, post- belice aduse în Universitate de la Muzeul de Istorie. Dau și peste un articol al lui N. Davidescu.

Chisinau - Xenia KaroÎn următoarele 24 de ore, pe lângă cele pentru care mă dusesem acolo, caut cu disperare cafea normală, din boabe zdrobite, nu cafea solubilă. Nimic! Îmi fac provizii de apă, pe care, însă, le uit pe unde apuc. Oamenii mai degrabă mi-ar da vin, nu apă. Eu nu și nu! Într-o criză de sete, mi se oferă un pahar cu suc de... exact... struguri. Nu râdeți! E chiar suc!

Ultima zi la Chișinău! Ne așteaptă o ședință și în sfârșit îmi pot ține promisiunea! Și ședința - unul dintre motivele pentru care ne și dusesem acolo - mai că-mi strică planurile. Se dezbate mult prea intens! Se termină! Țâșnim pe uși, pe scări, spre ele! Mă opresc direct la Simionova! De bucurie, mai iau câteva pentru acasă, pentru prietenele mele. Mă duc ca o cunoscătoare ce sunt și la bomboane. Acum știu!
Și iată-ne gata să facem cale întoarsă spre casă!

Comentarii cititori
sus

 

Mihai Ghițulescu

 

Hop și eu spre Chișinău!

 

Nu știu care din cei doi cu D făcu să-mi găsesc și eu de lucru peste Prut, la scurtă vreme după după XK. De lucru, vorba vine! Să tot fie vreo 200 de ani de când Istanbulul a cedat Petersburgului Chișinăul, prin Pacea de la București. Așa că statul nostru românesc găsi de cuviință să marcheze momentul printr-o ditamai conferință organizată de al său institut cultural din Republica Moldova. Și cum din Craiova fu invitat un om, și cum el nu putu să plece singur, uite cum pornii eu spre est, într-o duminică 13. Nu cu trinul, ca alții, ci zmucind-o pe Arabela, o skodiță bătrâioară, rulată din greu pe autobahn-uri, dar încă înfiptă. Să nu-i fie cu deochi!

Nici eu, nici copilotul – care de fapt e eroul principal al aventurii – nu prea ne-am încărcat cu bagaje. Câteva alea pe-acolo! Avem, în schimb, un portbagaj de cărți oltenești de istorie și pentru sufletul neamurilor de dincolo, dar și pentru că niscaiva reclamă nu strică niciodată. Aleg traseul sfidând toate indicațiile. Logica e simplă: să merg cât mai puțin prin România și cât mai mult prin Basarabia. Plus că îmi sună bine numele unui anumit punct de frontieră, la câteva litere distanță de două plăceri omenești: Giurgiulești. Să trăiești!

Ajungem în vamă după cinci ore! Puțin importă distanța! Dăm pașapoartele la purecat unei dudui masive, cu mișcări lente, așezate parcă la umbra unei caschete maaari, cât sufletul rus. Căci așa s-ar zice după grai. Se uită la noi, se uită la poze și iar la noi! Îmi vine să-mi cer scuze că intru la ea în țară! „Dișchidiți părbagajul!”. Dișchid. O previn să nu se sperie, dar tot nu-și poate reprima un frison. Mă iau după alți șoferi care plătesc ceva la un ghișeu. Întind și eu 50 RON cu ochii în pământ. „Șe vreți rest?”. „Moldovenești”, zic și o mână groasă îmi împinge cam la vreo 150 de lei de-ai lor, în hârtii mici, ferfeniță, și o țidulă din care pricep că am plătit un fel taxă de poluare. Mă uit pe bancnote: Ștefan e pe toate, trăiască Măria lui! Ies din vamă și trag pe un tăpșan. Intrăm într-un magazinaș de țară. Facem socoteala la țigări și iese bine. Mai luăm una-alta. Cola lor e parcă mai dulce, cafeaua – care de fapt e ness, dar asta știam de la XK – e cam zeamă. Întreb doct de un – pardon, scuzați! – tualet, căci știu cuvântul de la Ernu. Un grai unduit și poticnit îmi explică cinci minute, ajutându-se de ambele brațe. Mulțumesc și sar în mașină cu privirea fixată la o benzinărie multinațională care se vede în zare. Aici, mai să uit de ce-am oprit, când văd ce scrie pe pompă. Păi 17 meledei de-ai lor fac cam cinci roni de-ai noștri. Scump, doamnă, scump, nu că dincolo ar fi fost mai ieftin! Hai s-o luăm din loc, că mai avem 200 și ceva de kilometri. Trei ore, zic!

Chisinau - Mihai GhitulescuTrei ore pe naiba, că încep promițător: mă abat un kilometru. Am ochit indicatorul, dar n-am identificat intersecția. Mă întorc și o iau pe un drumeag. Mai greșesc o dată, căci mă uit la un indicator din vârful dealului; din vale se vede altfel, dar eu nu bag de seamă. Înjur și mai întorc o dată. Trec prin câteva sate care par nelocuite. Mașina troncăne continuu și, din când în când, dăm cu capetele de tavan. Copilotul are vorbe de duh cu mult p. Eu țin dinții strânși. Cam o dată la un sfert de oră întâlnim din sens opus câte o mașină mașină, adică vreun Jiguli sau vreo Tatra. Istorii pe roți.

Intrăm într-un sat și nu ne oprim până nu se termină. Drumul se înfundă într-un câmp. Și acum ce ne facem, că Arabela nu e tractor? Întorc și întreb o tanti. Același amestec de limbaje non și paraverbale. „Sunteți români nu? V-am recunoscut după accent!”. Ne roagă să o ducem până la magazin. O facem și pe asta. Când ajungem la drumul cel bun, mă prind: de data asta văzusem intersecția, dar nu-mi imaginasem indicatorul.

În fine, să mergem! Sufăr când o săgeată mă deviază de pe drumul spre Cahul. Îmi suna familiar. Unde mă duc eu acum? Comrat! Păi asta-i capitala Găgăuziei. Mergem și acolo, parcă mai avem de ales? Aoleu, unde dracu’ ajunsei eu? Tot ce-mi mai doresc e să nu nimeresc în frontiera transnistreană. Cred că grănicerilor le-ar lua mult să facă diferența dintre un oltean prost și un spion american.

Merg din deal în vale! E clar: Bacius Mioriticus pe-aici trebuie să zacă. Încerc să las mașina pe liber, dar nu pot, că sare de mi-e că se dezmembrează. În sfârșit, drum bun! Doamne-ajută! Aaa! Au  fost numai 100 de metri!

Chisinau - Mihai GhitulescuAș minți să spun că nu m-a impresionat peisajul: întinderi uriașe, în bună parte pustii, presărate cu ruine colhoznice. Totul are un aer de fotografie arsă; dar arsă rău. Pe-alocuri, „șoseaua” e păzită de soldățoi sovietici, suiți pe socluri înalte. Îmi trec prin minte vorbele lui Păstorel: „Soldate rus, ce sus te-au pus...”. Mai sunt și monumente gigantice, pătrățoase și înzorzonate cu seceri, ciocane, stele, mustăți și țăcălii. Oprim să ne tragem în poză cu un Lenin.

Al dracu’ Păstorel, cum mă bântuie! Și-a dat proba genialității când a zis „cei vii, cu viile”. Căci singurul lucru pe care par să-l facă bine basarabenii e îngrijitul podgoriilor. Din când în când, în pustietate apar parcele cu rânduri lungi și drepte, cu buturugi dese și tinere, impecabil tăiate, legate, prășite. Șpalierii, în formație completă, stau țepeni câte doi, unul vertical și unul aplecat, de susținere.

Ne apropiem de Chișinău. Drumul e în lucru. Se aglomerează și printre Jiguli apar limuzine și jeep-uri. Ne plângem noi de discrepanțe, dar să vedeți aici! Clasa medie se reduce la Arabela mea!

Chișinău, Chișinău! Mașina troncăne în continuare. Copilotul încearcă serviciile unui GPS, dar ăsta pare mai debusolat ca noi. Întreb un taximetrist pe care limba română pare să-l lovească în moalele capului! Mă uit la ceas: cele trei ore s-au făcut cinci. Hai că nimerim noi: Hotel Vila Verde, strada Grenoble, 110.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey