Cornel Mihai Ungureanu

 
sus


Cornel Mihai Ungureanu


Focus on feeling

Diminețile în Toronto începeau cu acordurile clasice de pe CBS Music. Radioul se declanșa automat, la 7.20, așa cum îl programase Dan, ca să aibă timp pentru  exercițiile de gimnastică. Eu conversam puțin, pe internet, cu prietenii din țară, până când el termina, iar pe la 9 mâncam împreună. La 10, el pleca la serviciu, de unde se întorcea tocmai seara, așa că îmi alegeam dacă merg mai întâi la cumpărături sau în hoinăreala de vacanță pe străzile în general paralele sau perpendiculare ale orașului.

TorontoCumpărăturile le făceam, de obicei, în cartier, fie la un supermarket, fie în magazinele mici ale chinezilor, iar pentru hoinărit alegeam sudul. Nu neapărat malul lacului Ontario sau Downtown-ul cu clădiri vechi și biserici anglicane pierdute printre zgârâie-nori. Preferam să mă plimb prin Kensington Market, bătrâna și exotica piață, cu muzică jamaicană, oameni săraci și turiști adolescenți, decât să urc în CN Tower.

Pe Spadina mă simțeam mai bine decât în muzee, iar drumurile de la est la vest, pe jos sau cu tramvaiul, pe King Street, îmi spuneau totul despre polarizarea socială. Citeam, desigur, despre canuck, dar și despre locurile pe care îmi propuneam să le vizitez, știam, înainte de a ajunge acolo, că, de exemplu, lucrările de construcție la Union Station au început în 1913, gara (e un cuvânt sărac pentru a o defini) respectivă fiind inaugurată pe 6 august 1927 de Edward, Prinț de Wales.

TorontoFurișam câte o privire către Distillery Historic District sau către St. Lawrence Market, admiram vechea și noua primărie, sediul guvernului și pe cel al parlamentului regional, dar privirea mi se oprea mai apăsat pe The Esplanade, pe străzile liniștite, cu case asemănătoare și care îmi lăsau impresia că „aici tot omu’ are Toyota lui”, pe stolurile de pescăruși din Alan Gardens, pe chipurile studenților din fața Colegiului de Artă Ontario, când ea îi spunea: “You should focus on feeling”, iar el răspundea plictisit: “Yeeeeaaa”, pe veverița care traversa grăbită strada către femeia care coborâse din mașină și, văzând-o, a răsturnat în iarbă o pungă cu alune. Observam costumele tinerilor care luau un cappuccino în vreun Starbucks, Second Cup sau Tim Hurton’s, dar și scuipatul lung al filipinezului, pe Dundas Street, sau săracii ce își făceau cumpărăturile (în general, produse chinezești) la Wallmart. Remarcam și bicicleta șoferului legată de autobuz, în față, și plimbată astfel până la ieșirea din tură, dar și cum se așteaptă la medicul de familie, în ciuda strictei programări, și că, de la vânzător, până la directorul de companie, nimeni nu s-ar fi dat înapoi să îți ia banii.

(Vezi și o Vedere din Toronto)


M-am obișnuit repede cu simplitatea liniei de metrou și cu varietatea de chipuri și de limbi vorbite, cu vocea liniștită anunțând “The next station is Bloor. Bloor station”, apoi „Ariving at Bloor. Bloor station”, cu oamenii citind „Spațiul dintre noi”, de Thrity Umrigar, „Călătorie la capătul nopții”, a lui Céline sau orwelliana „1984”, dar și cu bătrânii chinezi lecturându-și volumele în limba lor, pe verticală și de la dreapta la stânga.

Dan ducea la biblioteca de cartier „Hateship, Friendship, Courtship, Loveship, Marriagge”, de Alice Munro, eu însă am mers la altele, pentru serile de lecturi publice și întâlniri cu scriitorii. Public matur și participativ, muzică de jazz, bibliotecare amabile, prozatori care se străduiau să fie amuzanți. Oameni adaptați cerințelor.

Sâmbăta și duminica intram la spectacole americane sau filipineze ale unor companii private de teatru sau de teatru-dans, ținute în săli mici, cu bilete destul de scumpe. La filmele din cinematografele obișnuite, mult mai populate decât în România, sau la IMAX, în Ontario Science Centre. La vreun miting pentru legalizarea marijuanei, când în distinsul Queen’s Park năvăleau puhoaiele barbare de tineri care își întindeau peste tot corturile și fumul de cannabis.

(Cine are răgaz, căci filmul este cam lung, poate vedea imagini din Toronto aici.)

Seara, acasă, priveam un film închiriat sau făceam un tur prin programele de la televizor, cu seriale, telenovele, reclame și știri asemănătoare cu ale noastre. Informațiile internaționale erau în general americane, moderatorii, parcă mai bătrâni, iar meciurile mai mult de baseball și de hochei, decât de fotbal. Nu aveau OTV, dar aveau TVO (TV Ontario), Steve Paikin însă nu semăna deloc, în discursul lui, cu Dan Diaconescu. Parcă și fețele consilierilor lor de la nivel local, îmi păreau de privit, fie că era una cu a aparentei inocențe, ca a lui Adam Giambrone, sau una experimentată precum cea a lui Joe Pantalone. Primarul David Miller se afla în vizită în China, iar în Mississauga, oraș lipit de Toronto, condus de legendara octogenară Hazel McCallion și de un consiliu alcătuit din 8 femei și trei bărbați, nu am ajuns.
(Câte ceva în plus despre bătrâna primăriță aici)

MontrealAm mers, în schimb, pentru câteva zile la Montréal, în ciuda zâmbetelor ironice adresate de unii amici din Toronto, pe tema „Je me souviens”. Cu întrebări din ciclul „Pe cine iubești mai mult, pe mama sau pe tata? Toronto sau Montréal?” am fost întâmpinat și în orașul de pe fluviul Saint Laurent, după un drum cu trenul într-o țară care nu duce lipsă de benzină. Companionii de călătorie vorbeau mai mult în franceză, afară se vedeau cirezi de vaci pășunând pe malul lacului Ontario, iar mai târziu, hectare întregi de  teren nefolosit. „Ceva de mâncare sau de băut?”, ne zâmbea profesionist Melissa (mă întrebam cum zâmbește în particular), în timp ce șeful trenului își cerea scuze pentru întârziere și ne explica, detaliat, motivul. Cel puțin ni se adresa cu „Ladies and gentlemen”! Un tânăr asiatic citea „Simple Genius”, de David Baldacci, iar o bătrână chicotea la fiecare treizeci de secunde, lecturând „Ophelia O and the Antenatal Mysteries”.

Ghid în orașul fondat în 1642 de Paul de Chomedey de Maisonneuve mi-a fost prozatorul Florin Oncescu. El m-a condus pe Podul Jacques Cartier și pe Ile Sainte-Hélène, pe Mount Royal, prin librării și anticariate, dar și prin lumea scriitorilor de limba română.

Vezi și O cartolină din Montreal

MontrealAm intrat în catedrale impunătoare, ne-am plimbat prin port și pe străduțe cu aspect medieval (prilej să aflu că multe clădiri care par vechi sunt fake), am observat cât de scumpe sunt parcările, am colindat prin cartierul chinezesc și l-am zărit pe cel al homosexualilor. Autostrăzile au dispărut, fiind înlocuite de autorute, metroul lor („Prochaine station Guy-Concordia”) mi s-a părut că arată mai rău decât cel din Toronto, femeile, de asemenea, iar atmosfera europeană, nu lăsa să se simtă că granița cu Statele Unite este la doar 70 de kilometri.

Pe scara rulantă, oamenii stăteau și pe stânga, spre deosebire de Toronto, gropile din asfalt erau demne de Bucureștiul de acum câțiva ani, iar poetul proprietar de bloc care îmi dădea o carte cu dedicație, citindu-mi câteva poeme de-ale sale și mirându-se: „Ce adâncime! E scrisă adânc!” îmi amintea de lumea românească.

La Montréal, unii compatrioți de-ai noștri intră în competiție, își dau copiii la McGill și își petrec vacanțele în Cuba, alții se mulțumesc să trăiască din ajutoarele de la stat, obținute fără să facă nimic.

În ultima mea zi acolo, a plouat tot timpul. În orașul subteran oamenii mănâncau și se uitau la mașinile expuse.

M-am întors în familiarul Toronto, de unde am mai lipsit vreo zece ore, petrecute pe drumul spre Niagara și în locul respectiv. O excursie organizată, o călătorie de două ore, cu microbuzul, pe lângă fabrica Ford din Oakville, furnalele din Hamilton, dar, mai ales, printre vii, livezi și solare.

Niagara on the Lake„Veniți aici în fiecare zi?”, l-a întrebat, în liniștea orășelului Niagara on the Lake, un turist german pe Bernad, șoferul-ghid născut în Sri Lanka. „De luni până vineri”, a răspuns. Cascadele – americană și canadiană -, erau impresionante, mai ales de jos, de pe vaporaș. „Enjoy the shower!”, ne uraseră zâmbind liftierele, nu mă așteptam însă ca emoția cea mai puternică din periplul meu canadian să o trăiesc într-un loc eminamente turistic, năpădit de cazinouri, de parcul de distracții și de temple budiste. Nevoia de a o împărtăși explică poate numărul mare de căsătorii care se oficiază în zonă sau alegerea locului, de către multe cupluri, ca destinație pentru luna de miere. Spre deosebire de emoția cealaltă, a singurătății împăcate, trăită în avionul care mă aducea înapoi, noaptea, pe deasupra Atlanticului. Zburam cu 1.000 de kilometri pe oră, la 11.000 de metri altitudine, afară erau minus 60 de grade Celsius, Islanda încă departe, în căști îl ascultam pe Johnny Cash.

Și îmi era cât se poate de clar că, dacă avionul s-ar fi prăbușit atunci, nu mi-ar fi părut rău.




 

 

 

 

 

 

 

 

 

            
 
Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey