Calinic Toropu

 
sus


Calinic Toropu

 

Presidential Suite
Puerto Cabello, Venezuela, 15 iunie 2008

 

caracasTaxiul oprește brusc, mai că mă lovesc cu fruntea de scaunul dinaintea mea, în fața hotelului Suite Caribe, care este conform publicității afișate peste tot, în lobby, în lifturi, în camere… La mejor alternativa en Puerto Cabello. Frâna bruscă și maniera în care a condus de-a lungul celor cinci ore cât durează voiajul de la Altagracia până la Puerto Cabello, îl va costa pe șofer un bacșiș pe care, de cele mai multe ori, îl ofer cu generozitate.

Drumurile în Venezuela au în cea mai mare parte un asfalt bun, dar nu sunt bine nivelate. Sunt precum arta tradițională sud-americană: fără linii drepte și fără suprafețe plane. Șoferul acesta, nou, a fost ales ca mai totdeauna, de unul dintre asistenții mei mexicani din Venezuela, Israel. De data aceasta nu cel mai bun, așa cum reușește de fiecare dată.

Saul, șoferul pe care îl angajam de obicei, nu a putut să facă voiajul acesta. S-a scuzat că duminică este Ziua Tatălui și are o mică petrecere în familie. Cum este și un foarte bun bucătar, cred că vrea să pregătească o masă pe măsura atenției care știe că i se va acorda. Nu pot să fiu atât de egoist încât să-i impun un drum de peste zece ore, cât va dura dus-întors pentru el, mai ales că vreau să particip la slujba de duminică de la biserica San Francisco Javier din Lezama, pe al cărui preot, fratele misionar François Boucard, l-am cunoscut cu o zi mai devreme, și deci vom întârzia plecarea spre Puerto Cabello cu cel puțin două ore. Ar fi trebuit să revină acasă pe la nouă sau zece noaptea. Genul acesta de relații în familie m-a impresionat întotdeauna și, într-un impuls emotiv, i-am sunat pe ai mei în Canada, să-mi primesc și eu felicitările. Mi-a răspuns înainte de a doua sonerie, Felicia, soția mea - ea răspunde întotdeauna înainte de a doua sonerie, dacă este lângă telefon - care are numai cuvinte tandre pentru mine, îmi spune despre noul număr al revistei TerraNova care trebuie pus astă seară on line, dar nimic despre ziua tatălui. Îl cer și pe Bogdan,magazin fiul meu, care se bucură să mă audă, îmi spune despre o nuntă la care a fost, despre examenele de peste două zile - ceea ce îl va și împiedica, de altfel, să mă aștepte la aeroport, dar nimic despre ziua tatălui. O cer și pe Adela, fiica noastră, sperând că ea își va aminti ceva, dar nu este acasă. Trag concluzia că în Canada nu se sărbătorește Ziua Tatălui. Altfel, cu siguranță aș fi fost potopit cu felicitări. Saul i-a propus lui Israel să ne conducă un amic de-al lui, garantând că este un șofer bun. Este, dar conduce prea repede pentru drumurile Venezuelei și îi place să asculte muzica la maximum. Nici una și nici cealalaltă nu sunt pentru rinichii sau timpanele mele. M-a aruncat timp de cinci ore dintr-un colț în altul al banchetei și l-am rugat de mai multe ori să dea bass-ul la minim. Îmi făcea pe plac fără comentarii. După două ore de mers, am oprit să mâncăm ceva. Șoferul a preferat să rămână în mașină. Nu am insistat; probabil mâncase bine la micul dejun. Am intrat într-un gen de fast food venezuelean, doar cu Israel. Am comandat și ne-am așezat la o masă pe terasă. După un timp Israel îmi atrage atenția către mașina cu care voiajam. O oglindă slăbită în șuruburi, vibra ritmic și un zgomot înfundat reușea să acopere zgomotul mașinilor de pe autostradă. Șoferul nostru asculta muzica având bass-ul la maxim. M-am emoționat încă o dată cu gândul la Bogdan, care și el a instalat în mașina noastră, a băieților, un sub-uffer care ocupă jumătate de portbagaj. Îmi spun, filozofând, că distanța și timpul petrecut departe unii de ceilalți, au darul să ne facă să ne gândim mai mult și cu mai multă intensitate la ai noștri.

În fața hotelului îmi iau un rămas bun scurt de la cei doi companioni de drum și urmez bell-boy-ul care deja mi-a luat valizele, în lobby-ul hotelului, trecând pe langă un agent de securitate care somnola cu mâna pe pistol într-un scaun de plastic alb. Deși rezervasem din timp o cameră mai liniștită, în care mai stătusem la Suite Caribe, recepționera mi-a spus că nu este liberă. Îi amintesc despre rezervare, însă nu poate face nimic. Camera este deja ocupată. Încearcă o justificare, spunând ceva despre un coleg care a făcut o greșeală etc. Nu insist, o rog să-mi dea o cameră la fel de liniștită. Simțindu-se vinovată, recepționera îmi propune Presidential Suite. Curios și încântat, întreb de preț. Este acceptabil. Sunt de acord. Urcăm. Ia să văd și eu cum este să locuiești în Presidential Suite… Mă gândesc, fără motiv, la Nicolae și Elena Ceaușescu. 

Bell-boy-ul se minunează și mă privește cu mult respect când află unde voi locui. Merge înaintea mea, îmi deschide toate ușile. Apartamentul este ceva mai bine împărțit și mai mobilat decât celelalte. O masă rotundă, de sticlă, ocupă mijlocul salonului, câteva fotolii, o canapea, mochetă în loc de gresie. Calitatea este mai bună, dar nu este ceva extraordinar. Mă întreb dacă Nicolae și Elena ar fi acceptat apartamentul ăsta. Nu cred; este totuși mic. Mă așez și îmi verific Blackberry-ul doar pentru a evita un contact visual cu bell-boy-ul, pentru că nu aveam mărunt pentru bacșiș. Bell-boy-ul dă drumul și la aerul condiționat. Mi-amintesc de Elena care, după cum povestea Pacepa în Orizonturi roșii, cerea adjutanților lor să astupe cu ziare orificiile sistemelor de aer condiționat, prin hotelurile unde erau cazați în vizitele lor de lucru și de prietenie. Îi era frică să nu răcească. Eu butonez la Blackberry-ul care nu are semnal. E ciudat că nu am semnal în Presidential SuiteBell-boy-ul intră în dormitor și trage jaluzelele de plastic. Jaluzele de plastic în Presidential Suite? Eu sunt atent la BlackberryÎn fine, dezamăgit, disprețuitor și mândru, bell-boy-ul se hotărăște să plece fără bacșiș. Îmi las și eu deoparte Blackberry-ul și mă grăbesc să fac un duș.

stradaWow! Cel puțin baia este la un alt standard decât restul apartamentului. Spațioasă, cu lumină naturală, faianță aleasă cu gust, vreo doi pereți întregi acoperiți cu oglinzi și, bijuteria apartamentului, un jacuzzi. Îmi spun că acum voi face doar un duș, dar deseară cu siguranță voi profita de un masaj acvatic. Dacă se numește așa… Dau drumul la unul dintre robinete care, bănuiesc, este pentru apă caldă - nu are nicio inscripție și nicio culoare care să mă ajute să-l identific, și ies să pun în frigiderul gol, la rece, o sticlă de sangria, Don Julian, pe care să o deschid după duș. Scrie pe ea Sirvase bien fría, adică bea-o foarte rece! Revin în baie și mă dezbrac. Trebuie să mă întorc către un colț, cuprins de rușinea de a mă vedea despuiat în oglinzile din podea până în tavan, și mă strecor cu fața la peretele opus oglinzii în cadă, direct sub duș. Mă chircesc involuntar și mă feresc de apa rece. Nu sunt un adept al dușurilor scoțiene. Bineînțeles, nu nimerisem robinetul potrivit. Întind mâna să-l opresc și îl rotesc spre dreapta pe celălalt. Inutil. După câteva minute trebuie să mă obișnuiesc cu ideea că nu este decât apă rece în President Suite. Mă înmoi tot în timp ce, din puditate, privesc peretele în care descopăr că liantul dintre plăcile de faianță e căzut în câteva locuri. Mă săpunesc rapid din cap până în picioare și în doi timpi și trei mișcări mă limpezesc, închid robinetele și ies din cadă. Reușesc să-mi pun sângele în mișcare și să mă încălzesc, frecându-mă viguros cu un prosop aspru. Îmi ridic și mai mult temperatura gândindu-ma la sticla de sangria. Revin în salon ignorând gaura din mocheta albastră, în ton cu faianța din baie, deși pereții salonului sunt bej. Nu este mai răcoros decât înainte de a porni aerul condiționat, deși îl reglasem la coldest. Cu siguranță sistemul nu funcționează. Nu mă mai minunez. Îmi trag pe cap un tricou și iau blugii oferiți de copii și care, bineînțeles, nu se potrivesc cu vârsta mea și cu felul meu de a mă îmbrăca, dar este un cadou de la ei și grija lor de a mă întineri mă emoționează. Mă gândesc din nou la ei, la Felicia, acasă…

Înainte de a-mi servi un pahar de sangria foarte rece, vreau, maniacal, ca totul să fie pregătitflag perfect. Am poftă de scris. Nu am mai făcut-o de multă vreme și mă simt vinovat și față de mine și față de Felicia, care mă tot împinge să mai scriu. Pornesc laptop-ul pe care l-am împrumutat de la Israel - pentru al meu am uitat alimentatorul în Canada, îmi așez scrumiera în partea dreaptă, îmi deschid un pachet de Marlboro light, închid ușile de la dormitor și de la baie, să nu intre fumul, îmi aduc bricheta și memory stick-urile lângă laptop, în stânga, îmi iau la îndemână un pahar și îmi aleg un scaun confortabil. Privesc satisfăcut în jur. Totul este perfect pentru o nouă Ilustrată cu chinezi [*]… Iau sticla de sangria din frigider, dar am o senzație ciudată... Nu-i simt răceala la care mă așteptam. Mă aplec să mă uit în interiorul frigiderului, la potențiometru. Este în poziția off… Îl demarez dezamăgit, simțind că-mi scade dispoziția pentru Ilustrata pe care o tot compuneam în minte de câteva zile. Iau totuși sticla și-mi umplu o treime de pahar, așezându-mă în fața laptop-ului care bâzâia mocnit sub save screen-ul cu steluțele Windows-ului și apăs… any key
Contraseña (adică Password)… îmi cere în spaniolă laptop-ul. 
N-am. Israel nu mi-a spus parola…

[*] Titlul unei rubrici a autorului, în revista Terra Nova
http://www.terranovamagazine.ca/46/pages/proseCourte.html

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey