Marius Dobrin
Lorena Stuparu

 
sus

Marius Dobrin

 

Mai Întâi în Vama Veche, Mai Doi în 2 Mai

 

vama1Orice oprire pe malul mării îmi pare ca și cum ai da târcoale paradisului. E acolo, puțin vizibil și mult imaginat.

Pe măsură ce treceam de pe o șosea pe alta, cu ținta tot mai limpede către soare răsare, deslușeam că și alții, din ce în ce mai mulți, sunt atrași de același lucru. 
Autostrada Soarelui își trage numele, cel puțin pe vremea asta, nu doar de la patronul ceresc ci și de la galbenul rapiței, întinsă cât vezi cu ochii. Trec mașinile una pe lângă alta, care mai de care mai grăbită, cu chipuri curioase la geam, cu zâmbetele celor ce simt la fel. 
La podul de la Cernavodă, la giratoriul ca un nod de cale ferată, rulam mai ușor, cât să lărgim seria județelor de unde soseau căutătorii de paradis.
Pe podul de la Agigea, în plină reparație, polițiștii ne făceau semne cu brațele: repede, repede, haideți!
Până în Vama Veche am tras cu coada ochiului spre marea sclipind, dar de oprit am oprit doar acolo unde e ultima tăbliță cu nume de localitate românească. Ca niște exploratori care împing limitele tot mai departe. De-o parte și de alta a șoselei, metru cu metru, mașină lângă mașină. Oameni, câtă frunză, câtă iarbă! Și suntem în plină primăvară! La pas, printre oameni și locuri, cu senzația că, după un timp abulic, te pipăi și te regăsești. Mai mult sau mai puțin întreg.

'La Popas', clinchetul unui castron cu ciorbă de pește, la Motoare sclipirile metalului lustruit,vama2 clătitele, împletitorii de codițe, muzică, glume, bere, șaorma, șuberek, porumb, bere, bere, bere…
Nisipul arzând, mii de trupuri care-au tânjit de luni bune după bronzat și marea. Neclintită. La propriu și la figurat. La Molotov, nostalgia leagănului. La Expirat, o clasă de 'școleri' cuminți, studioși, cu sticle și pahare, se pregăteau temeinic pentru noaptea ce va fi fost să vină.
Corturi, cât vezi cu ochii. Zumzetul și exuberanța revederii, ce numai un 15 septembrie mai poate aspira să însemne, păstrând proporțiile.

De parcă ar mai fi fost nevoie, am făcut un drum prin Bulgaria, așa, de dragul comparației. Până la Burgas, printre 'pereți' de vegetație, un drum prin pădure. Ba chiar printr-o pădure de butaforie. Așa mi-au părut hotelurile acelea, înghesuite unele în altele, cu arcade dintr-un alt timp, cu țuguie aducând a basm oriental, fațade de după care mă așteptam să apară actorii unei piese de teatru. Până la Burgas și-napoi, cât să recuperăm un vamaiot plecat în zori din Londra și emoționat să intre în Vama Veche pe la sud!

Pe un bulevard din Varna am oprit să bem o bere la o terasă. Era seară, era pustiu.
- наздраве !
- Noroc!
Și, de la o masă de alături:
- Живели !
Era un sârb.
Dar noi, „la Mecca, la Mecca!“ și când am văzut panoul pe care scria: 'România/ 0,5 km', am și auzit pulsația din Vamă. Lumini, muzică, viață!

Orice potecă, de nisip, de iarbă ori de asfalt, călcată de pași care se tot întretaie. Și rafturi cu cărți și stative cu mărgele ori brățări, până în zori de zi.
La Ovidiu, refrene 'clasice', revederi firești, sticle înfipte în nisip, trupuri dansând. Ca niciodată, lampioanele, de oriunde ar fi fost lansate, zburau spre înalt, amestecându-se cu stelele.

Felii de muzică, precum într-un tort al barurilor de pe faleză. La Expirat, fruntașii clasei erau din ce în ce mai în frunte: pe mese, pe scândurile care se legănau în ritmul muzicii. Umbre ce treceau de la bar spre buza mării, îmbrățișări în nisip, cercuri largi în jurul unei chitare, mirajul focului atrăgând nomazii plajei nocturne.
Și ușor, pe măsură ce luna devenea mai palidă, coborînd spre bulgari, 'școlarii' de la Expirat coborau de pe mese, umbre în noaptea tot mai străvezie, așezându-se pe nisip.

„Pentru că sunetul ajunge
din difuzoare până-n sânge
pentru că inima ta moare
atunci când sunetul dispare“

Dinspre Expirat spre largul mării. Acolo unde lumina răspundea sunetului.
Ceea ce ochiul încă nu distingea, lentila fotografică era în stare să arate, un halou al celui așteptat.
Migrația spre buza mării.
La Ovidiu.
Bolero

Valul 'expirat'-ilor se retrage, lăsând în urmă, pe nisip ori pe podeaua de lemn a unui bar, pe istoviții unei nopți pline cu de toate cele frumoase ale vieții. Și cum se retrăgea el așa, se întâlnea cu valul celor care coborîseră din somn, proaspeți pentru un iaurt ori o bere, sporovăind fără poticneli sau râsete din nimic, gata să umple recipientul fără fund și fără sfârșit al Vămii.

Și a fost Doi Mai.

2maiCu liniștea caselor cu grădini, cu ulițele care duc la faleza de pământ, cu plaja generoasă pentru copiii din tabără, pentru călătorii care-și poartă casa transformată în rulotă, pentru oricine își poartă pașii pe malul apei, prin fața ori prin spatele cazematei prăbușite, pradă apei. Cu golful nudiștilor care-au fost, care mai sunt încă, de unde pleacă și unde vin bărci, unele chiar odihnindu-se pe veci în nisip. Odgoane și ancore, plase de pescuit și, mereu și mereu, cupluri pe dig, pentru cea din urmă sclipire a soarelui care apune după case.

bolero

Ori pur și simplu pentru că acesta este paradisul: în fiecare doi.

 

Comentarii cititori
sus

Lorena Stuparu

 

Un oraș necunoscut este o stare a memoriei

 

bari1„Îmi amintesc vag de o cameră de hotel într-un port italian. Eram foarte tânăr. Să fi fost Ancona? Bari? Am fost la Ancona în primăvara lui 1927 și la Bari - cred - în anul următor. Mi-e imposibil să stabilesc o legătură între imaginea acestei camere de hotel și amintirile (de altfel foarte aproximative) de la Bari sau Ancona. Mă revăd în pat, într-o dimineață întunecată, privind pe fereastra deschisă. Cerul era jos, marea cenușie și zăream, de asemenea, cred, o parte din port. M-am trezit copleșit de o neînțeleasă tristețe. Am rămas în pat și încercam să ghicesc ce se întâmplase”.
Cu această notație datând din 20 mai 1960 în jurnalul lui Mircea Eliade, iar în mintea mea de prin 1991, am plecat fix acum un an la Departamentului de Cercetare a Societății Mediteraneene din cadrul Universității Aldo Moro din Bari,bari2 unde am efectuat stagiul de mobilitate externă în cadrul unui proiect postdoctoral al Universității din București.
După fix un an, când îmi amintesc de acea călătorie îmi revine în minte acest text ca o supremă
 motivație retrospectivă.

Atât că nu eram foarte tânără. Atât că marea văzută de mine era de un albastru luminos și limpede când se unea cu cerul ei coborâtor peste oraș.
Atât că aveam înțelesul tristeții pe care am proiectat-o și în fotografiile luate din frumoasele locuri în care am fost primiți cu căldură și tratați cu ospitalitate. Atât că încercam să gust din speranțele de sute de ani aduse la malul Mării Adriatice.
bari3Aici, pe 9 mai se sărbătorește aducerea moaștelor Sfântului Nicolae, în 1087, în basilica ce îi poartă numele. Era locul meu preferat, cu deschidere largă la marea aceea pură, liniștitoare.
După fix un an, când mă gândesc la acea călătorie regăsesc totodată intact și sentimentul distincției dintre civilizația zidită în piatră și aceea construită în cuvânt. Dintre orizontal și vertical. Dintre materie și spirit. Și în același timp coincidența materiei spiritualizate cu spiritul materializat.
Atât că în această a doua zi de Paște Ortodox argumentele nu au cum să-mi curgă pe tâmplă, ci numai să se deruleze în imagini.

bari4

 

 

 

 

 

 

 

O stradă într-un oraș străin este o curte interioară

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey